Sfântul Cuvios Nectarie din Optina

Sfântul Cuvios Nectarie de la Optina

Sfântul Nectarie din Optina s-a născut în oraşul Eleţ, din provincia Orel, în 1853, ca fiu al lui Vasile, care lucra ca morar, și al Elenei Tihonov, oameni profund credincioși. Nașii săi, Nicolae și Matrona, i-au pus la botez numele Nicolae. La vârsta de numai șapte ani a rămas orfan de tată. Întreaga sa viață a păstrat lângă el icoana Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul său, pe care tatăl i-a daruit-o cu puțin timp înainte de a se muta la Domnul. Din cauza lipsurilor materiale nu a putut învăța la școala orășenească, însă a primit educația și cunoștințele necesare de la școala parohială. La vârsta de 11 ani, mama sa a fost nevoită să îl trimită să lucreze la magazinul unui negustor, unde tânărul Nicolae a locuit zece ani, rămânând între timp orfan de ambii părinți. În timpul liber Nicolae nu contenea să citească multe cărți duhovnicești și să meargă la biserică, fiind totdeauna apreciat pentru hărnicia, sfiala, setea de cunoaștere și sinceritatea sa. La vârsta de douăzeci de ani, la sfatul negustorului, tânărul Nicolae urma să se căsătorească cu fiica aceluia. Pentru ca totul să fie săvârșit după voia lui Dumnezeu, negustorul l-a îndemnat pe Nicolae să meargă și să ceară binecuvântare de la Maica stareță Teoctista, în vârstă de aproape o sută de ani, cea la care obișnuiau să alerge să ceară sfat toți cei ce locuiau în acel oraș. Maica Teoctista însă, l-a îndemnat să meargă la Mănăstirea Optina, unde va fi îndemnat de Părintele Ilarion. Luându-și evanghelia și icoana Sfântului, cu învoiala negustorului, Nicolae a ajuns la Optina. Din acea primăvară, după o scurtă discuție cu Starețul Ambrozie, Nicolae nu s-a mai întors niciodată la casa lui, rămânând în mănăstire.

Întâia ascultare pe care a primit-o în mânăstire a fost aceea de a îngriji florile, pe care le prețuia mult, iubind încă din primăvara în care a sosit în pustia Optinei, frumusețea nespusă a acelui lăcaș sfânt, binecuvântat de Dumnezeu cu un peisaj mirific. Mai apoi a fost numit paraclisier, chilia în care locuia având ușița în biserica mănăstirii. Pe data de 14 martie 1887 a fost tuns in monahism, primind numele Nectarie. Cu binecuântarea starețului, o bună vreme Părintele Nectarie a rămăs zăvorât în chilia sa, acoperindu-și geamurile și dedicând timpul său rugăciunii și lecturii cărților duhovnicești, iar mai apoi studiind științele moderne, arta și literatura, părăsindu-și chilia doar în timpul sfintelor slujbe, atunci când trebuia să își împlinească ascultarea de paraclisier.

La data de 19 ianuarie 1894, Părintele Nectarie a fost hirotonit ierodiacon, iar la 21 octombrie 1898 a fost hirotonit ieromonah. Pe miile de credincioși care veneau să îi ceară sfatul ori să să îl asculte, îi îndemna întotdeauna să aibă răbdare și smerenie întru toate. Credincioșii îl simțeau ca pe un mare duhovnic și rugător către Domnul pentru dânșii, căutând-ul adesea pentru sfaturi mulțimi numeroase, printre care aflându-se și cei care ocupau posturi înalte în conducerea țării, ori cunoscuții învățați în diferite domenii ale științei, care de fiecare dată rămâneau uimiți de inteligența, cunoștințele și modul atipic, ce se asemăna uneori nebuniei pentru Hristos, prin care sfântul reușea, ținându-i de mână să le îndrepte pașii, schimbându-le deseori întreaga viață. Atunci când cuvintele erau de prisos, Sfântul Nectarie obișnuia să răspundă întrebărilor credincioșilor prin exemplul propriu, în foarte multe situații oferindu-le răspunsurile înainte ca aceștia să i le adreseze. A fost ales stareț, fără știrea lui, de soborul fraților din mânăstire.

Sfântul Părinte Stareț Nectarie de la Optina a fost înainte văzător cu duhul, deseori amintindu-le credincioșilor întâmplări din viața lor personală, astfel sfătuindu-i și îndreptându-i, iar alteori prezicând evenimente ce aveau să se întâmple ulterior, precum revoluția, războiul civil și multe altele. Sfântul Nectarie şi-a încheiat cursul vieţii pământeşti, pe 29 aprilie 1928.

Patriarhia Moscovei a autorizat venerarea locală a Bătrânilor Cuvioşi din Optina, pe data de 13 iunie 1996, canonizându-i apoi pentru venerare universală, în ziua de 7 august 2000.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe)