Sfântul Cuvios Cornel, stareţ de Komel, Vologda

Sfântul Cornel (Cornelie) de Komel a fost descendent al familiei de nobili Kriukov. Fratele său, Luchian, a servit la curtea marelui Prinţ al Moscovei. Când Luchian, care îmbătrânise, a hotărât să meargă la Mânăstirea Sfântului Chiril, de la Lacul Alb, el a fost urmat de Cornel, care îşi dorea viaţa în oustie de la o vârstă fragedă.

După ce a fost tuns monah, tânărul Cornel şi-a început nevoinţele monahale, cu o ascultare dificilă: purta lanţuri grele, lucrând la brutărie. În timpul liber, el se ocupa de copierea cărţilor bisericeşti. Datorită iubirii sale de singurătate, Sfântul Cornel a părăsit, mai târziu, Mânăstirea Lacul Alb şi a vizitat Rostovul.

La Novgorod, Sfântul Ghenadie (4 decembrie) a încercat să-l ţină, dar ascetul s-a stabilit într-un loc pustiu, lângă Novgorod. Când oamenii au început să-l viziteze şi aici, s-a mutat la Mânăstirea Tver Savatie. Mai târziu, în 1497, s-a stabilit în pădurea Komel, nu departe de Vologda, unde a construit o chilie. Călugării au început să se adune în jurul chiliei Sfântului Cornel. În 1501, a construit o biserică de lemn, în cinstea Intrării în Biserică a Maicii Domnului. În acel an, Mitropolitul Simon l-a hirotonit ieromonah.

În 1512, când numărul fraţilor a crescut, Sfântul Cornel a construit o biserică de piatră şi a compilat un tipic pentru fraţi, pe baza rânduielilor Sfinţilor Iosif de Volokolamsk şi Nil de Sora. Acesta a fost cel de-al treilea tipic monahal scris de sfinţi ruşi.

Sfântul Cornel de Komel s-a distins prin milostivirea sa faţă de cei amărâţi, în timpul unei foamete ridicând un orfelinat în curtea mănăstirii. Din iubire pentru cei săraci şi orfani, Sfântul Cornel a avut adesea viziuni ale Sfântului Antonie cel Mare (17 ianuarie), pentru care avea o evlavie specială. El a construit o biserică la mănăstirea sa, în cinstea acestui mare ascet.

Stricteţea vieţii Sfântului Cornel i-a provocat pe unii dintre fraţii să cârtească, iar Sfântul Cornel a fost obligat să părăsească mănăstirea. S-a stabilit la Lacul Sursk, la peste 70 Km. de mânăstirea lui. Uneori, se mai găsea şi în Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. Intervenind pentru călugării Mânăstirii Corniliev, marele prinţ Vasile Ivanovici a cerut Sfântului Cornel să revină în mânăstirea sa. Ascetul a fost de acord şu, după ce s-a întors la mănăstirea sa, a transferat îndrumarea ucenicului său Lavrentie şi s-a închis în chilie.

În timpul unei incursiuni a tătarilor în regiunea Vologda, Sfântul Cornel a mers cu călugării la Lacul Alb. Sfântul s-a mutat la Domnul la vârsta de optzeci şi doi de ani, în 19 mai 1537. Mulţi ucenici ai Sfântului Cornel au fost, de asemenea, canonizaţi pentru sfinţenia vieţii: Sfinţii Ghenadie de Liubimograd (23 ianuarie), Chiril de la Lacul Nou (4 februarie), Irodion de Iloezersk (28 septembrie), Adrian de Poşeconie (5 martie), Lavrentie şi Casian de Komel (16 mai).

Cinstirea Sfântului Cornel se face pe 19 mai, fiind stabilită în 25 ianuarie 1600, de către Patriarhul Iov şi Sinodul Episcopilor. Viaţa Sfântului Cornel a fost scrisă de ucenicul său Natanael, în anul 1589. Există o slujbă pentru Sfântul Cornel alcătuită, iar rânduiala Sfântului Cornel a fost păstrată. 

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /