Sfântul Boris, Prinţ Botezător al Bulgariei (după botez, Mihail), Întocmai cu Apostolii

Faptele apostolice ale Sfântului Ţar Boris, Întocmai cu Apostolii, după botez Mihail, au fost prezise de un unchi a; său: Sfântul Boian. Primii ani ai domniei Ţarului Boris au fost marcaţi de nenorocire. Bulgarii erau frecvent în război cu naţiunile din jur, foametea şi ciuma au asaltat ţara, iar în anul 860 Bulgaria s-a trezit într-o situaţie dificilă. Ţarul Boris şi-a dat seama că mântuirea ţării sale, care era întunecată de păgânism, statea în iluminarea sa prin credinţa în Hristos.

În timpul uneia dintre bătăliile bulgarilor cu grecii, el l-a capturat pe ilustrul curtean Teodor Kufares, care devenise călugăr. El a fost primul om care a plantat sămânţa Evangheliei în sufletul Ţarului bulgar. Într-una dintre campaniile cu grecii, tânăra soră a Ţarului Boris a fost luată prizonieră şi a fost crescută în credinţa ortodoxă la curtea împăratului bizantin.

Când a murit Împăratul Teofil, Ţarul Boris a decis să profite de această circumstanţă pentru a se răzbuna pe greci pentru fostele sale înfrângeri. Dar văduva împăratului, Teodora, a dat dovadă de curaj şi a trimis un mesager la Ţarul bulgar, spunând că este pregătită să apere Imperiul şi să-i umilească pe adversarii săi. Ţarul Boris a fost de acord cu o alianţă de pace, iar Teodor Kufares a fost dat la schimb schimbat pentru prinţesa bulgară, care avea să-l influenţeze pe fratele ei spre creştinism. O vreme mai târziu, Sfântul Metodie a fost trimis în Bulgaria. El şi fratele său, Sfântul Chiril, luminau popoarele slave cu lumina lui Hristos. Sfântul Metodie l-a botezat pe Ţarul Boris, familia acestuia, şi pe mulţi dintre nobili.

Când bulgarii păgâni au aflat despre acest lucru, au vrut să-l omoare pe Ţarul Boris, dar complotul lor a fost dejucat de Ţar. Privat de conducătorii lor rebeli, poporul bulgar a acceptat voluntar Botezul. S-a încheiat o pace între Bizanţ şi Bulgaria, pe baza unităţii lor în credinţă, care nu a fost ruptă până la sfârşitul domniei nobilului Ţar. Sfqntul Patriarh Fotie (6 februarie) a fost foarte interesat de creşterea duhovnicească a naţiunii bulgare. În 867, predicatori de la Roma au fost trimişi în Bulgaria. Acest lucru a dus la trei ani de discordie între Bisericile Greacă şi Romană, din Bulgaria.

Un Conciliu de la Constantinopol, din 869, a pus capăt certurlor, iar pe 3 martie 870 Bulgaria s-a alăturat Bisericii Răsăritene şi Ortodoxia a fost ferm stabilită acolo. Sfinţii asceţi ai Bulgariei: Sfinţii Gorazd (27 iulie) şi Clement din Ohrida (27 iulie) au fost proslăviţi ca sfinţi. Ţarul Boris a împodobit ţara, cu biserici, şi a promovat răspândirea evlaviei. Mai târziu, în Bulgaria a fost înfiinţat un Tron Patriarhal. În anii săi de declin, Ţarul Boris a intrat în mânăstire, lăsând Tronul fiilor săi, Vladimir şi Simeon.

Pe când se afla în mănăstire, sfântul a aflat că Vladimir, care l-a succedat, a renunţat la creştinism. Tulburat de acest lucru, Sfântul Boris şi-a îmbrăcat din nou veşmântul militar, şi-a pedepsit fiul neascultător şi l-a aruncat în închisoare. După ce a dat Tronul fiului său mai mic, Simeon, Sfântul Boris a revenit în mănăstire. El a părăsit-o, încă o dată, cu ocazia respingerii unei invazii maghiare. Sfântul Boris, care primise numele de Mihail la Sfântul Botez, s-a mutat la Domnul în ziua de 2 mai 907.