Sfântul Augustin de Canterbury, Evanghelizatorul Angliei

Sfântul Augustin de Canterbury a fost din Italia şi era ucenic al Sfântului Felix, Episcopul de Messana. Sfântul Grigorie Dialogul (12 martie) l-a ales să conducă o misiune de patru călugări, menită să evanghelizeze poporul din Marea Britanie. Au sosit la Ebbsfleet (pe insula Thanet), în Kent, în 597.

Regele Ethelbert, a cărui soţie francă Bertha era creştină, i-a întâmpinat. Ei au fost lăsaţi să îşi stabilească obştea la Biserica veche a Sfântului Martin din Canterbury, care a fost restaurată pentru aceştia. Această biserică fusese construită pe vremea ocupaţiei romane asupra Marii Britanii, iar regina mergea acolo adesea să se roage. La început, regele a fost reticent în ce priveşte renunţarea la credinţa sa păgână, dar a promis să nu le facă niciun rău şi să le ofere cele de trebuinţă. El a promis, de asemenea, că nu îi va împiedica să predice creştinismul. Sfântul Augustin l-a convertit, mai târziu, pe rege, la creştinism, împreună cu mii de oameni. Sfântul rege credincios Ethelbert este cinstit pe 25 februarie.

Sfântul Beda relatează că Sfântul Augustin a fost făcut Arhiepiscop de Marea Britanie, de către Arhiepiscopul Eterie de Arles (unele surse susţin că ar fi fost, însă, succesor al Sfântului Virgil de Arles [5 martie]). Revenind în Marea Britanie, el a început lucrarea de evanghelizare a ţării, cu nou zel. Sfântul Augustin a construit Biserica lui Hristos, înaintaşă a prezentei Catedrale din Canterbury, şi a sfinţit-o pe 9 iunie 603 (conform cronicii anglo-saxone). El a întemeiat, de asemenea, Mânăstirea Sfinţilor Petru şi Paul, în estul oraşului. Aici, au fost îngropaţi Sfântul Augustin, arhiepiscopii de Canterbury şi împăraţii din Kent. Mănăstirea, acum în ruine, ajunsese mai târziu cunoscută sub numele de Mânăstirea Sfântului Augustin.

Sfântul a contribuit la înfiinţarea Eparhiei de Rochester şi Londra. În 604, i-a sfinţit pe Sfântul Iust (10 noiembrie) şi pe Sfântul Meletie (24 aprilie) drept episcopi. Sfântul Augustin a ajutat, de asemenea, regele, să stabilească cele mai vechi legi anglo-saxone şi a întemeiat o şcoală în Canterbury.

Sfântul Augustin nu a avut succes în toate eforturile sale. El nu a reuşit să obţină, spre exemplu, unitatea cu comunităţile creştine deja existente care urmau practicile celtice. S-a întâlnit cu unii dintre episcopii lor, îndemnându-i să renunţe la tradiţiile celtice şi să primească practicile romane. I-a invitat să coopereze cu el în evanghelizarea ţării, dar au refuzat să renunţe la tradiţiile lor străvechi. Înainte de întâlnirea cu Sfântul Augustin, din 603, episcopii celtici au întrebat un pustnic sfânt, dacă să-l accepte pe Augustin ca lider al lor. Pustnicul a răspuns: “Dacă se va ridica să vă salute, atunci primiţi-l. Dacă el va rămâne stând jos, atunci este arogant şi nepotrivit să fie conducătorul vostru şi ar trebui să-l respingeţi”.

Din păcate, Sfântul Augustin nu s-a ridicat să-i salute. Poate că Sfântul Augustin a fost, într-o oarecare măsură, un pic prea insistent asupra conformităţii cu obiceiurile romane. Pe de altă parte, resentimentul celtic împotriva autorităţii romane a contribuit, de asemenea, la relaţia furtunoasă.

Cunoscut în viaţa sa ca făcător de minuni, Sfântul Augustin a adormit întru Domnul, pe 26 mai 604. El a fost aşezat să se odihnească la intrarea în Biserica neterminată a Sfinţilor Petru şi Pavel. Când biserica a fost sfinţită în 613, Sfintele sale Moaşte au fost aşezate înăuntru. Un epitaf a fost compus pentru mormântul său. În parte, el aminteşte: “Aici se află Lordul Augustin, întâiul Arhiepiscop de Canterbury, trimis aici de Fericitul Grigorie, Episcopul oraşului Roma, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi ajutat de minuni, a condus pe Regele Ethelbert şi poporul său, de la închinarea la idoli, la credinţa lui Hristos”.

Sfântul Beda (27 mai) oferă informaţii detaliate despre misiunea Sfântului Augustin în Marea Britanie, în lucrarea sa: Istoria Bisericii şi poporului Englezeşti (cartea I, 23-33. Cartea II, 1-3).

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /