Sfânta Muceniţă Fecioară Teodora şi Mucenicul Didim Soldatul, din Alexandria

Sfânta Muceniţă Teodora Fecioara şi Didim Soldatul au suferit pentru Hristos în timpul persecuţiei împotriva creştinilor, sub împăratul Diocleţian (284-305), în oraşul Alexandriei, în anul 303 sau 304. Aceşţia sunt cinstiţi pe 27 mai.

Sfânta Fecioară Muceniţă Teodora s-a arătat înaintea prefectului Eustratius din Alexandria, mărturisind că este creştină. Când prefectul a întrebat-o de ce nu s-a căsătorit, Sfânta a răspuns că ea s-a dăruit lui Dumnezeu şi s-a hotărât să rămână fecioară pentru numele lui Hristos.

Eustratius a ordonat ca Sfânta Fecioară să fie aruncată în închisoare, dându-i trei zile să-şi revizuiască gândirea, ameninţând că o va duce la o casă depravată dacă va insista în neascultarea ei. Pusă din nou la încercare, cu trei zile mai târziu, Sfântul Teodora a rămas hotărâtă în credinţa sa, ca mai înainte.

Sfânta a fost dusă în casa cu femei uşuratice, tinerii încercând să vină la ea. În acel moment, Didim creştinul, îmbrăcat în straie soldăţeşti, şi-a făcut acolo apariţia. El a salvat-o pe Sfânta fecioară, dându-i să se îmbrace cu hainele lui, pentru a o scăpa.

Auzind ceea ce s-a întâmplat, Eustratius l-a interogat pe Sfândul Didim. Adus în faţa judecătorului furios, Sfântul Didim a povestit cum a eliberat-o pe Sfânta Teodora fecioară, iar pentru asta a fost condamnat la moarte. Sfânta Teodora a apărut la locul de execuţie şi a mărturisit că vrea să moară cu Sfântul Didim. Prefectul a dat ordin să-i execute pe amândoi. Prima care a plecat capul sub sabie a fost Sfânta Muceniţă Teodora, iar apoi Sfântul Mucenic Didim. Trupurile sfinţilor mucenici au fost, mai apoi, arse.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /