Sfânta Fericită Taisa, din Egipt
Sfânta Taisa a trăit în Egipt, în secolul al V-lea. Rămasă orfană după moartea părinţilor săi bogaţi, ea a dus o viaţă evlavioasă, împărţind averea săracilor şi adăpostind pelerinii pe moşia ei. Ea a decis că nu se va căsători niciodată, ci îşi va dedica viaţa slujirii lui Hristos.
După ce şi-a cheltuit toată moştenirea, Taisa a căzut în ispita de a câştiga mulţi bani, prin orice mijloace, începând să ducă o viaţă păcătoasă. Bătrânii din Schit, lângă Alexandria, au auzit despre decăderea acesteia şi l-au rugat pe Sfântul Ioan cel Scund (9 noiembrie) să meargă la Taisa şi să o convingă să se pocăiască. „A fost bună cu noi”, au spus ei, „acum poate o putem ajuta. Tu, Părinte, eşti înţelept. Mergi şi încearcă să-i salvezi sufletul şi ne vom ruga ca Domnul să te ajute”.
Bătrânul s-a dus la ea acasă, dar slujitorul Taisei nu i-a permis să intre în casă. Sfântul Ioan a zis: „Spune-i amantei tale că i-am adus ceva foarte preţios”. Taisa, ştiind cum călugării găseau uneori perle pe ţărm, i-a zis slujitorului ei să-l primească pe oaspete. Sfântul Ioan s-a aşezat şi a privit-o în faţă, apoi a început să plângă. Taisa l-a întrebat de ce plânge. „Cum să nu plâng”, a întrebat el, „când ţi-ai părăsit Mirele, Domnul Iisus Hristos, şi îi faci plăcere celeui rău, prin faptele tale?”.
Cuvintele Bătrânului au străpuns sufletul Taisei, ca o săgeată de foc şi, imediat, şi-a dat seama cât de păcătoasă devenise viaţa ei. De teamă, l-a întrebat dacă Dumnezeu va primi pocăinţa unei păcătoase cum era ea. Sfântul Ioan a răspuns că Mântuitorul aştepta pocăinţa ei. De aceea a venit El, ca să caute şi să salveze pe cei pieritori. „El te va întâmpina cu dragoste”, a spus acesta, „iar îngerii se vor bucura pentru tine. Aşa cum a zis Însuşi Mântuitorul, un păcătos pocăit face ca Puterile Raiului să se bucure”(Sfânta Evanghelie după Luca 15: 7).
Un sentiment de pocăinţă a învăluit-o şi, considerând cuvintele Bătrânului ca pe o chemare a Domnului Însuşi de întoarcere către El, Taisa s-a cutremurat şi nu voia decât să găsească calea mântuirii. Aceasta s-a ridicat şi şi-a părăsit casa, fără să le vorbească slujitorilor şi fără să lase vreun cuvânt cu privinţă la bunurile sale, astfel încât chiar şi Sfântul Ioan a fost uimit.
După ce l-a urmat pe Sfântul Ioan în pustie, ea s-a grăbit să se întoarcă la Dumnezeu prin pocăinţă şi rugăciune. Noaptea s-a lăsat şi Bătrânul a pregătit un loc în care Taisa să se întindă şi să doarmă. I-a făcut o pernă din nisip şi a plecat ceva mai departe, mergând să se odihnească după rugăciunile sale de seară.
La miezul nopţii, a fost trezit de o lumină care cobora din ceruri în locul în care Taisa se odihnea. În lumina strălucitoare a văzut îngeri sfinţi care îi duceau sufletul spre Rai. Când s-a dus la Taisa, a găsit-o moartă.
Sfântul Ioan L-a rugat pe Dumnezeu să-i dezvăluie dacă Taisa a fost mântuită. Un înger al lui Dumnezeu a apărut şi i-a zis: „Avva Ioan, o oră de pocăinţă a ei a fost egală cu mulţi ani, pentru că s-a pocăit cu tot sufletul şi cu inimă smerită”.
După ce a îngropat trupul Sfintei, Sfântul Ioan s-a întors la Schit şi le-a spus călugărilor ce se întâmplase. Cu toţii I-au mulţumit lui Dumnezeu pentru mila Sa faţă de Taisa care, asemenea tâlharului înţelept, s-a pocăit într-o clipă.
Sfânta Fericită Taisa din Egipt este cinstită în ziua de 10 mai a fiecărui an.
