Sfânta Cuvioasă Isidora, cea Nebună în Hristos (de care vorbeşte şi Paladie, în Istoria lausiacă)

Sfânta Isidora, cea Nebună-pentru-Hristos, s-a nevoit în Mânăstirea Tabenna din Egipt, în timpul secolului al VI-lea. Prefâcându-se nebunâ, ea se comporta ca o persoană anormală, care nu stătea la masă cu celelalte măicuţe din mânăstire. Unele o priveau cu milă, dar Isidora a îndurat acestea cu răbdare şi smerenie, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.

Ea făcea cele mai urâte şi murdare munci de la bucătărie şi din toată mânăstirea. Îşi acoperea capul cu o cârpă şi, in loc de mâncare gătită, se hrănea cu spălăturile rămase în oalele murdare. Ea nu s-a mâniat niciodată, nu a spus nicio vorbă jignitoare nimănui, nu a cârtit niciodată impotriva lui Dumnezeu sau a vieţuitoarelor mânăstirii, folosind mult tăcerea.

Odată, un călugar din deşert, Sfântul Pitirim, a avut o viziune în care i-a apărut Îngerul Domnului, care i-a spus să meargă la Mânşstirea Tabenna, unde va vedea o măicuţă care umblă cu o cârpă pe cap. Ea slujeşte tuturor cu dragoste şi îndură mila lor, fără să se plângă, iar inima şi gândurile ei sunt numai la Dumnezeu.

“Dar tu, care stai în singurătate, ai gânduri care zboară deasupra întregii lumi.”

Părintele s-a pornit spre Mânăstirea Tabenna, dar nu a gasit-o printre măicuţe, pe cea despre care i s-a spus în vedenie. Însă ele au dus-o pe Isidora la Sfânt, considerand-o demonizată. Aceasta a căzut în genunchi în faţa lui, cerând binecuvântare, dar Sfântul Pitirim s-a închinat până la pământ, cerandu-i ei să-l binecuvanteze mai întâi.

Măicuţele au rămas uimite de cele întâmplate şi Sfantul le-a răspuns următoarele: “În faţa lui Dumnezeu, Isidora este mult mai sus decât noi toţi!” Auzind acestea, ele s-au căit şi au mărturisit că s-au comportat necuviincios cu această Sfântă Măicuţă, cerând iertare pentru fapta lor.

Sfânta Isidora, stânjenită ca a fost descoperită în lucrarea ei, s-a ascuns într-un loc neştiut de nimeni şi se presupune că s-a mutat la Domnul în jurul anului 365.