În cea de-a 12-a zi a lunii iunie, se face pomenirea Sfintei Muceniţe Antonina.
Aceasta a trăit în cetatea Niceii din Bitinia, pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian şi a lui Priscilian guvernatorul. Către acest din urmă a fost adusă pentru mărturisirea în Hristos şi bătută cu toiege peste piept şi pusă în temniţă.
Apoi iarăşi fiind scoasă, a fost chinuită în felurite chipuri: au ars-o cu foc, au pus-o pe o placă înroşită, i-au găurit palmele şi tălpile cu cuie înroşite în foc. Şi băgată iarăşi la închisoare, a zăcut acolo două zile, rău chinuindu-se.
Cu toate acestea chinuri pe care le-a îndurat, sfânta nu s-a lăsat zdrobită duhovniceşte, mărturisindu-L pe Hristos până în clipa morţii sale.
Şi apoi a fost scoasă şi iarăşi chinuită în multe feluri, iar la urmă i s-a tăiat capul şi aşa, prin mucenicie, şi-a primit cununa. După moarte, trupul ei a fost aruncat în mare.
