Proloage – 30 aprilie – Întru nevoinţă şi cu grijă, să trăim toată viaţa noastră (Sfântul Teodor Studitul)

Fraţilor şi părinţilor, fiindcă ne-am învrednicit, cu darul lui Dumnezeu, a petrece praznicul Sfintelor Paşti, pentru aceea să ne apropiem iarăşi de lucrul nostru. Întâi, să ducem mai departe nevoinţa noastră, iar al doilea, să avem de-a pururea înaintea ochilor noştri, mântuitoarele Patimi, Răstignirea, Îngroparea şi Învierea. Ca prin îndeletnicirea cu ele, neprinşi şi nebiruiţi să fim de patimi. Iar chiar dacă am fi prinşi şi robiţi, cândva, din neluare aminte, îndată să~privim în sus, la Iisus cel răstignit şi Domnul slavei şi, îndată va răsări vindecarea sufletelor nostre, fiindcă de demult, şi Israel, când era muşcat de şerpi, căutând la şarpele cel de aramă, s-a tămăduit.

Şi ştiţi că gândurile rele, ca nişte şerpi ne muşcă şi varsă venin şi otravă în sufletul nostru. Pe acest venin se cuvine, cu toată puterea şi sârguinţa noastră, îndată ce se va ivi, să-l vărsăm, că dacă zăbovim, să nu se facă mai cumplită rana. Vedeţi că primăvara este născătoare şi înmulţitoare de viaţă. Trupul pofteşte împotriva duhului şi duhul împotriva trupului. Şi sporirea unuia se face celuilalt~scădere. Deci, să căutăm măsurate hrana, băutura şi somnul şi toate celelalte trupeşti lucruri să le iconomisim, ca nu cumva pe suflet să-l silnicească şi să-l stăpânească, ci el să aibă biruinţă asupra trupului.

Cel ce aleargă în arena de luptă nu se numeşte biruitor, dacă aleargă numai unul sau două stadii, ci dacă va săvârşi toată alergarea. Deci şi noi, nu numai când vom săvârşi postul cel de patruzeci sau cincizeci de zile, vom putea să scăpăm de cursele diavolului, ci de vom avea grijă şi nevoinţă, toată viaţa noastră. Că pentru biruinţe plată vom lua.

~Pentru aceea, o, fraţilor, să ne nevoim nevoinţa cea bună, şi încă să asudăm pentru fapta cea bună, să trudim şi să necăjim trupul, să robim pe omul cel dinafară, să supunem şi să biruim patimile, totdeauna, Jertfa Domnului Iisus, în trupul nostru purtând-o, şi ceasul morţii în noi avându-l. Că acum şi noi, negreşit vom muri, precum şi părinţii şi fraţii noştri, şi ne vom muta din lumea de aici, şi ne vom duce în locuri străine şi vom vedea lucruri pe care niciodată nu le-am văzut.

Că înfricoşător, şi plin de toată spaima, pentru cel ce are minte, este cuvântul ce se grăieşte în~Scriptură. Drept aceea, cutremuraţi şi înfricoşaţi de-a pururea să fim, înfrânându-ne simţurile de la auzirea deşartă, de la vederea vătămătoare şi de la toată meşteşugirea cea rea, dăruindu-ne cu toată fiinţa noăstră Sfântului Dumnezeu. Ca bineplăcându-I, moştenitori să ne facem şi veşnicelor bunătăţi, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvin slava şi stăpânirea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.