Proloage – 29 Iunie – Cuvânt de laudă la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, şi la preaslăvită mărturisirea lor (Sfântul Ioan Gură de Aur)

In praznicul acesta, al pomenirii Sfintilor Apostoli, văd o intrecere a cerului si a pamantului. Puterile ceresti, adica, laudă cu glasuri cinstite invatatura si ostenelile lor, că printr-înşii s-a facut cunoscută taina Intrupării lui Dumnezeu, precum spune Pavel: “Prin Biserică, acum, cunoscută s-a făcut, Incepătoriilor si Stapaniilor ceresti, intelepciunea lui Dumnezeu, cea de multe feluri”, iar oamenii, cei de pe pamant, se silesc sa arate laudă~vrednică, cinstind pe cei ce sunt varfurile Apostolilor, că prin ei au fost adusi la mantuire.

Că cine este mai mare decat Petru si cine este deopotriva cu Pavel, care, cu fapta si prin cuvant au impodobit toata zidirea, din cer si de pe pamant, care, din tina trupului, au fost alcatuiti, şi mai mari decat ingerii s-au aratat? Deci, ce vom zice despre invatatorii zidirii celei de sus si ai celei de jos? Că nu aflu cuvant vrednic să laud pe cei ce au proslavit neamul oamenilor, pe cei ce tot pamantul si marea au inconjurat si radacinile pacatelor le-au smuls si semintele dreptei credinte le-au aruncat in~inimile oamenilor celor nesupusi.

Petru – povatuitorul Apostolilor, Pavel – invatatorul lumii şi părtaş cu puterile cele de sus, Petru – propovaduitorul iudeilor, Pavel – mangaierea neamurilor. Si, priviti intelepciunea cea covarsitoare a Stapanului, că, pe Petru, din pescari l-a ales, iar, pe Pavel, din facatorii de corturi.

Si aceasta, tot spre folos a facut-o, ca sa se cufunde in adanc.

O, prea fericita pereche, careia ti s-au incredintat sufletele lumii intregi. Petru – incepatura dreptei credinte, marele aratator de cele sfinte ale Bisericii, sfatuitorul cel~trebuincios al crestinilor, odorul puterilor de sus. Apostolul cel cinstit de Stapanul.

Pavel – marele propovaduitor al adevarului, lauda lumii, omul cel din cer si ingerul cel de pe pamant, slava Bisericii, vulturul zburator intru cele inalte, alauta Duhului, privighetoarea si viersul cel dulce-graitor, gura Stapanului, slujitorul cel treaz al lui Hristos. Pavel si Petru, cei impreuna injugati la jugul Bisericii, cu ce bun castig ati dobandit lumea, cei ce crucea lui Hristos ati purtat-o in loc de jug, iar, in loc de călăuză, pe Mantuitorul L-ati purtat, si, in loc de povară, cele doua asezaminte ale~Scripturiior, iar, in loc de imboldire, darul Sfantului Duh l-ati avut.

Pavel si Petru, cei ce, in fiecare zi, lumineaza Biserica, camarile Stapanului, casele de oaspeti a toata lumea, corturile Duhului, scolile de talcuire ale Sfintei Treimi, dascalii Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu.

Petru, dorirea mea cea dumnezeiasca, Pavel, vasul alegerii, toiagul meu; Petru, lăcaşul lui Dumnezeu; Pavel, gura lui Hristos, vioara Duhului; omul cel de trei coţi, care, insa până la cer a ajuns. Cel ce intr-un loc era cuprins si pe toata lumea a adunat-o imprejurul~Stapanului, care de la Ierusalim, Evanghelia lui Hristos a dus-o până in Iliric, drumetul cel iute alergator, vulturul care a zburat la ceruri, cel plin de dumnezeiescul dar, cel marturisit de Domnul sa poarte numele Lui inaintea lumii intregi, cela ce, pana la al treilea cer a strabatut si in Rai a intrat si pana la dumnezeiescul Scaun, cel neeuprins de minte, s-a suit si a auzit taine negraite, care nu sunt cu putinta omului a le grai.

Dar, ce vom zice si despre Petru? Privirea cea dulce a Bisericii, stralucirea lumii, porumbita cea curata, povatuitorul Apostolilor, Apostolul cel fierbinte, cel ce fierbea~cu duhul, ingerul si omul plin de dar, piatra cea tare a credintei, cugetul cel inlelept al Bisericii, cela ce “fericit” a fost numit de gura Stapanului, cela ce cheile Imparatiei cerurilor, de la Domnul Insusi, le-a luat.

Voi, Petru si Pavel, ati rapit randurile ingerilor. Si pentru ce graiesc multe? Insusi Domnul vă laudă pe voi, zicand: Voi sunteti lumina lumii, cei mai indestulati decat imparatii, cei – decat bogatii – mai puternici, cei – decat ostasii – mai tari, cei – decat inteleplii – mai intelepti, cei – decat filozofii – mai filozofi, cei – decat ritorii – mai frumos cuvantatori, cei ce nimic nu~aveti si pe toate le tineti.

Voi sunteti rabdarea mucenicilor, voi, dreapta credinta a patriarhilor, nevointa monahilor, cununa fecioarelor, pacea celor casatoriti, fraul bogatilor celor rapitori, infranarea celor inversunati, acoperamantul imparatilor, zidurile crestinilor, luptatorii impotriva barbarilor, zăbala in gura ereticilor, cei ce omorati patimile cele necuvantatoare ale trupurilor, cei ce izgoniti legiunile dracilor, cei ce ati surpat capistele idolilor pagani, cei ce, pe cele de sus si pe cele de jos le-ati mostenit; că cheile celor de sus le-ati luat, iar pacatele celor de jos a lega si~dezlega aveti putere.

O, minunea celui simplu, o intelepciunea celui necărturar. Petru, cela ce prin umbra lui pe cei slabanogi ii intarea si poarta o dezlega. Pavel, cel ce, prin hainele lui, bolile le gonea si pe draci ii alunga. Cei ce, in mijiocul lor, pe Hristos Domnul, Îl aveau si salas al Sfantului Duh erau, Pavel, rânduneaua Bisericii, cea neostenita, Petru cel ce, ca o privighetoare, neincetat cântă lumii de-a pururea. Stalpii Bisericii, luminatorii cei mari ai lumii, unul mai inalt decat altul, si, impreuna, mai buni decat toata zidirea.

~Bucura-te Petru, piatra credintei;

Bucura-te, Pavel, lauda Bisericii;

Bucura-te Pavel, grija Bisericilor;

Bucura-te Petru, podoaba lumii;

Bucura-te Pavel intrarea Raiului;

Bucura-te Petru, dascalul imparatiei cerurilor;

Bucura-te Pavel, limanul cel linistit al celor inviforati;

Bucura-te Petru, cela ce, de multe laude, te-ai invrednicit, de la Domnul;

Bucura-te Pavel, cela ce al multor daruri esti impartitor;

Bucura-te, Petru, cel fierbinte, care aprinzi cu Duhul cel Sfant;

Bucura-te, Pavel, drumetul cel cu buna alergare.

~Cei ce toata lumea cea de sub soare cu sfanta propovaduire ati luminat-o, cei ce nenumarate rele ati patimit pentru Biserica, in temnita inchisi, de iudei urâţi, de barbari tărâţi, de imparati chinuiti, cei ce a rasufla nu erati slobozi si a inceta invatatura nu sufereati. Cei ce nu puteati misca madularele trupului, din pricina legaturilor, si pe toata lumea, cea legata prin pacat, ati dezlegat-o.

Voi, care taberele dracilor, cu totul, le-ati biruit, iar darul Preasfantului Duh in lume s-a intors.

Voi ati risipit negura ratacirii, voi semintiile dracilor le-ati surpat, voi capistele paganilor le-ati stricat, voi toata slujirea de Dumnezeu, cea cu~nume mincinos, cenuşă ati facut-o. Voi, vânturând, neghina din grau ati lepadat-o si invatatura voastra, cea din toate zilele, in Biserica, roadă curată ati aratat-o.

Deci, ce multumiri va vom aduce, voua, celor ce atata v-ati ostenit pentru noi? Imi aduc aminte de tine, Petru, si ma inspaimant. Imi aduc aminte de tine Pavel si, inspaimantandu-ma, ma podidesc lacrimile. Ce sa zic, nu stiu, si nu stiu ce sa graiesc privind necazurile voastre. Câte temnite ati sfintit, câte legături ati luminat, câte inchisori, cu invataturile voastre, ati umplut, câte lanturi ati stralucit, câte munci ati rabdat, câte locuri, cu talpile~voastre, ati sfintit, câte ocari ati patimit, cum pe Hristos L-ati purtat, cum Bisericile le-ati veselit, cu propovaduirea voastra.

Binecuvantata este sangerarea madularelor voastre, pentru Biserica. Voi cu totul, intru toate, L-ati urmat pe Hristos. Că, in tot pamantul, a iesit vestirea voastra si la marginile lumii graiurile voastre. Că Biserica, cea logodita de voi Domnului, neruptă o va pazi Hristos.

Că cine, tinand vrednicia de invatator, a indraznit sa zica, vreodata, ceva, in afara de predania voastra? Voi, pe toti dascalii i-ati intrecut, voi, pe toti cuvântătorii de~Dumnezeu i-ati invatat, pe toti intunecatii i-ati luminat, rabdarea voastra a biruit orbirile noastre, cei ce v-ati rugat sa fiti, voi, anatema, pentru ca lumea sa o dobanditi.

Deci, cu ce va vom rasplati voua, pentru toate bunatatile, pe care ni le-ati dat nouă? Astazi, este pomenirea patimilor voastre. Astazi, este praznuirea marturisirii voastre pentru Hristos. Astazi, toti, veselindu-ne, cinstim Sfintele voastre Moaşte. Bucură-te, Petru, cel ce te-ai impartasit de lemnul crucii si asemanarea Dascalului n-ai voit a te rastigni in rastignire dreapta, precum Stapanul nostru, ci mai mult, cu capul in jos, ca cel~ce faceai calatoria ta de pe pamant la cer.

O, binecuvantate piroane care ati patruns sfintele sale madulare. Bucura-te, cel ce, cu indrazneala, in mainile Stapanului, sufletul l-ai dat, iubitorule de Stapan si bineslujitorule al Domnului, cel ce ai slujit Domnului fara de imprastiere, Biserica logodindu-i-o cu toata sarguinta, cel ce fierbeai cu duhul, Apostol credincios al Stapanului tuturor.

Iar tie, Pavel, de trei ori fericite, omul cel nepovestit, capul ti s-a taiat. Ce fel de sabie a trecut prin gatlejul tau, gură a Stapanului, cel ce esti minunarea cerului insusi si~pamantului infiorare? Sabia aceea faca-se mie, in loc de cunună, că am primit sângele tău? Treizeci si cinci de ani ai slujit Domnnului, cu toata sarguinta, savarsindu-ti drumul, pentru dreapta credinta, te-ai odihnit in Domnul, la saizeci si opt de ani.

Pentru aceasta si noi, in ciuda pacatelor noastre, fericitele voastre glasuri le slavim. Bucurati-va intru Domnul, totdeauna, neincetat, pentru noi rugati-va. Fagaduintele voastre impliniti-le.

Că strigi, fericite Petru, asa zicand: “Ma voi sargui, dupa ducerea mea, sa fac pomenire despre voi”. Iar,~fericitul Pavel, catre Dascalul si Domnul tuturor s-a dus, dupa multe osteneli.

Si au adormit, amandoi, intru marea cetate Roma, in 29 de zile ale lui iunie, in zilele lui Nero cel fara de lege. Deci, toata sarguinta datori suntem a o arata, iubitilor, rugandu-ne Imparatului a toate, lui Hristos, Dumnezeului nostru, ca sa ne invredniceasca pe noi, din iubirea Sa de oameni, a ramane neclatinati in predaniile si invataturile lor. Ca sa dobandim milă inaintea Divanului Lui. Că lui Dumnezeu Tatal I se cuvine slava, impreuna si Preasfantului si Bunului si de viata facatorului Duh,~acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.