Proloage – 27 aprilie – Despre Dreapta Judecată a lui Dumnezeu (Învăţătură a Sfântului Anastasie)

Iubitorul de oameni Dumnezeu şi Dreptul Judecător, de multe ori, ne dă pe noi potrivnicilor, nu spre pierzare, ci spre învăţătură, precum a zis către Israel, prin Ieremia: “Îndrăzneşte, poporul Meu, că nu va pieri pomenirea lui Israel, că v-aţi dat neamurilor, nu spre pierzare, ci pentru că aţi mâniat pe Dumnezeu, v-a dat pe voi potrivnicilor. Că aţi mâniat pe Cel ce poate a vă certa pe voi şi vă poate da pedeapsa cea mai de pe urmă.”

~Deci ni se cade nouă a şti că, pentru fărădelegile noastre suntem daţi în mâinile vrăjmaşilor noştri, după dreapta judecată a lui Dumnezeu, precum a zis Isaia: “Cine a dat, spre jefuire, pe Israel, oare nu Dumnezeu Căruia I-aţi greşit, nevrând sa umblaţi în căile Lui şi aţi adus, asupra lui Israel, mânia iuţimii Sale şi a întărit asupra voastra mânia şi războiul?”

Că nimic fără de dreptate nu vine asupra noastră. Adevărat, greu ne este nouă, păcătoşilor, dar numai dreapta judecată a lui Dumnezeu aduce toate acestea asupra noastră. Că păcatele noastre ne mijlocesc nouă relele acestea, de vreme ce~suntem liberi spre câştigarea mântuirii sau a pierzării noastre, precum este scris, că Dumnezeu a pus dintru început înaintea omului, spre alegere, viaţa şi moartea.

Iar martori la aceasta sunt Adam şi Eva, care, cu înşelăciunea vrăjmaşului s-au răpit şi asemenea cu Dumnezeu au voit să fie şi porunca lui Dumnezeu au călcat şi, apoi, din Rai izgonindu-se, au moştenit moartea. Drept aceea, şi în lege zice: “Orice ar face omul, i se va răsplăti lui.” Că de va greşi cineva cu orişice, întru aceea şi pedepsit va fi de nu se va pocăi. Iar de se va întoarce şi se va pocăi cu adevărat, îşi va mântui sufletul său.