Proloage – 26 Iulie – Despre cei adormiţi (Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin)

Acel cuvant, ce s-a zis, că Tu vei răsplăti fiecaruia dupa faptele lui şi că seceră fiecare, oricine ar fi el, ce a semănat si cele ce urmeaza dupa acestea, toate sunt spuse, cu adevărat, despre a doua venire a Ziditorului şi pentru raspunsul cel infricosat de atunci, toate pentru sfârsitul lumii acesteia, s-au spus. Pentru că atunci nu va fi nicidecum vreme de ajutor, ci toata rugamintea va fi fara de spor si fara de folos. Pentru că, la acel infricosator sfarsit, nu va mai fi timp pentru negutatorie. Unde sunt~saracii atunci? Unde slujbele? Unde cântările? Unde facerile de bine? Drept aceea, mai inainte de ceasul acela, sa ne ajutam unii pe altii. Că nu este nedrept Dumnezeu, ca să uite faptele, precum zice dumnezeiescul Apostol.

Iar Atanasie cel Mare, in cuvantul lui cel bine alcatuit pentru cei morti, zice că, macar desi in vazduh de ar fi risipit, cel ce s-a sfarsit intru credinta, sa nu incetezi a chema pentru el pe Hristos Dumnezeu, aprinzand undelemn si lumânare la mormânt. Că primite sunt acestea la Dumnezeu si multe rasplatiri vor aduce de la El. Pentru că undelemnul si lumanarea,~pomelnicele si Jertfa cea fara de sange, curatire sunt. Iar facerea de bine la săraci, face adaugire la toata rasplatirea cea buna.

Iata dar, sa iei aminte, oricine ai fi tu, cel ce nu crezi cele zise, că oricare dintre oameni, care castiga putinul aluat al faptei bune, dar n-a apucat sa-l faca paine, că el voia adică, dar, iată, n-a ajuns sa aduca la indeplinire, fie pentru lenevire, fie pentru neingrijire, fie pentru nebarbatie, ori pentru ca a amanat din zi in zi, iar, sosindu-i moartea, l-a secerat pe el, mai presus de orice nadejde, chiar si numai aceasta nu va fi uitată de Dreptul Judecător. Pentru că, Stapanul Cel Milostiv va~indemna, dupa moarte, pe cei mai apropiati ai lui, să se sarguiasca spre mila si ajutorul celui raposat. Si, atingandu-se Stapanul de inimile lor, vor implini ceea ce lipsea mortului.

Iar cel ce a avut vicleană toata viata, si amestecata cu spini si plina cu noroiul necuratiei, care niciodata nu si-a venit in fire, ci, fara de firca si fara de simtire a zacut in patimi, facandu-si toate poftele trupesti si neavand nicio grija pentru suflet, ci, avand toata socotirea numai trupeasca, daca asa va ajunge la sfarsitul său si va iesi din viata, aceluia nimeni nu-i va putea ajuta. Si asa sunt toate cele ce~se fac de el, incat de la nimeni nu poate să afle niciun ajutor, nici de la sotie, nici de la fii, nici de la frati, nici de la rudenii, nici de la prieteni, căci nici Dumnezeu nu-l mai numără printre robii Săi.

Deci, mai bine si mai placut lui Dumnezeu si intru tot bine primit lucru este ca, adică, fiecare din oamenii credinciosi si de Hristos iubitori sa se curate pe sine, prin tot felul de faceri de bine, ferindu-se de toata necuratia si ţinându-se de poruncile cele luminoase ale lui Dumnezeu. Ca, ajungand la sfarsitul sau, cu indrazneala, să zică Stapanului: “Gata este inima mea Dumnezeule, gata este inima mea.”~(Psalmi 107,1). Şi aşa, cu dulceaţă, să intampine el pe ingerii cei ce vin la dânsul. Dar aceasta se intampla la putini, si de putine ori, dupa cum a zis Stapanul, că putini sunt cei ce se mantuiesc. Dar si aceasta nu se spune fără de tâlc, de Cel Ce este tuturor Înţelepciune, ci ca şi cum cineva ar zice, minunându-se: “O, cât sunt de putini cei ce se mântuiesc”.

Iată, de acum stiti că foarte mare osteneală este ca cineva sa fie dintre cei dintai, si este nevoie sa venim la cei din al doilea rand, urmand hotararile Apostolilor. Iar, de-ar pomeni cineva de cei straini si saraci, care nu au pe nimeni ca sa~se osteneasca pentru dansii, si nou pot lasa vreo mostenire, pentru slujbe sau pentru daruri, deci, ce vom zice de acestia? Oare, fiindca nu au ei pe nimeni si sunt straini si neasezati, neavand cine sa se osteneasca pentru ei, nu se vor putea mantui? Au, oare, nedrept este Dumnezeu, ca, adica, celui ce are, sa-i ierte, iar celui ce nu are nimic, sa nu-i daruiasca iertare? Leapădă aceasta socotire de la tine, oricine ai fi tu, pentru că Drept este Dumnezeu, sau adevarat este că Dumnezeu este dreptate, intelepciune, bunatate si puterea cea tot alcătuitoare. Si, ca un Drept Ce este, va masura bogatia celui ce nu are, iar, ca un intelept, din lipsă~va face belsug.

Ca un puternic, va strica pe cel tare si va intari pe cel slab, iar, ca un Bun, va mantui făptura mâinilor Sale.

Iar, daca cineva este vădit vinovat si s-a lepadat de credinta cea dreaptă, acela atârnă greu spre partea cea de-a stânga. Dar, dupa cum zic barbatii cei luminati de Dumnezeu, că faptele omenesti sunt cercate, ca intr-o cumpana, la suflarea cea mai de pe urma, daca partea cea de-a dreapta covârşeşte pe cealalta, vădit lucru este că, spre ingeri pleaca cel ce moare, iar, daca partile sunt amandoua asemenea,~atunci biruieste iubirea de oameni a lui Dumnezeu, iar, dupa cum zic grăitorii de Dumnezeu Parinti, de s-ar si pleca putin cumpana, spre partea cea de-a stanga, chiar si atunci, mila lui Dumnezeu le implineste pe toate.

Dumnezeului nostru, slava!