Proloage – 26 aprilie – Despre miluirea şi cinstirea casnicilor şi feţelor bisericeşti (cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur)

Dacă te-ai săturat de bucate, să-ţi aduci aminte de cel flămând. Băut-ai, adu-ţi aminte de cel însetat. Încălzindu-te-ai, încălzeşte şi tu pe cel ce tremură de frig. Ori dacă în case înalte şi frumoase stai, adu în casa ta pe cei ce se zbuciumă. Veselitu-te-ai la masă, veseleşte pe cel scârbit. Bucuratu-te-ai de ceva, mângâie pe cel necăjit şi trist. Cinstitu-te-au pe tine ca pe un bogat, cercetează şi tu pe cei săraci. Ai ieşit vesel de la stăpân, fă şi tu la~fel, ca şi în casa ta, fără de frică să umble casnicii tăi.

Că nu puţină milostenie este ca, adică pe casnicii tăi, să-i faci fără de frică şi fără de suspine şi fără de lacrimi, măcar de ar fi vrednici de pedeapsă, ca în locul acesteia să fie miluiţi. Că nu atât cu bătăile, cât cu mila se cutremură şi se pedepsesc ei. Deci de vei face aşa, apoi şi tu, în loc de pedeapsă, la ieşirea sufletului tău, milă vei afla.

Încă să fie casa ta odihnă slujitorilor lui Dumnezeu, preoţilor şi a tot cinul bisericesc, du pe unii ca aceştia în casa ta şi cu mare cinste să-i odihneşti pe ei. Adu-ţi~aminte de cei ce sunt în mânăstiri, care ţin rânduiala îngerească şi poartă chipul cel călugăresc, du-i pe ei în casa ta şi să le pui masa după rânduiala mânăstirească, şi pe femeia ta şi pe copiii tăi să-i înveţi, ca în frică şi cu tăcere să le slujească, precum îngerilor lui Dumnezeu. După putere să le dai lor cele trebuincioase la mânăstire, că mult este şi aceasta, dacă vor zice ei o dată: “Doamne miluieşte” că îţi vei avea de la dânşii binecuvântare, care fără de preţ este. Că, scris este: “Mult poate rugăciunea dreptului” (Iacob 5, 16). Deci dacă unul poate, apoi, cu atat mai mult, dacă mulţi vor striga către Dumnezeu.

~Încă şi mai mult, cu cei ce sunt în munţi să te osteneşti, că stau în peşteri ca nişte îngeri în trup, înstrăinându-se de lumea aceasta şi Unuia Dumnezeu slujesc, să le duci cele trebuincioase lor şi să iei rugăciune de la dânşii; pune în inima ta cuvintele lor, unge-te cu binecuvântarea lor. Roagă-i, încă, să mijlocească la Dumnezeu pentru păcatele tale, şi te vei întoarce în casa ta curat. Iar clevetiri să nu primeşti despre călugări şi nici despre vreunul din cei sfinţiţi. Iar de vei vedea pe vreunul greşind, să nu-l judeci pe el, ci să asculţi pe Domnul, cel ce a zis: “Nu osândiţi, ca să nu fiţi osândiţi.”

~Slujitorilor lui Dumnezeu, care trec alături pe cale, să nu te ruşinezi a-ţi pleca capul tău. Şi de vei petrece aşa, nu-ţi face ţie necaz nici stăpânirea, nici bogăţia, ci dimpotrivă, îţi vor fi ţie de ajutor la dobândirea Împărăţiei Cerului, ca nişte prieteni buni.