Proloage – 23 aprilie – Despre îndatorirea creştinilor de a lăsa lucrul şi a merge la biserică, atunci când soseşte vremea (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Aceasta vă spun eu vouă, prietenilor şi fraţilor mei, că s-ar fi căzut ca din zi în zi, mai mult popor să se adune la biserică, pentru ascultarea dumnezeieştilor cuvinte, iar acum, mai puţini aţi venit. Dacă aş fi grăit eu de la mine, apoi aţi fi făcut nevenind deloc. Dar eu vă arat vouă voia lui Dumnezeu, pe care de o veţi face, vă veţi mântui. Dacă cineva aduce o scrisoare împărătească la cetăţeni, aceştia nu se uită la viaţa celui ce a~adus-o, de este bogat sau sărac, de este drept sau păcătos, ci toţi ascultă cu luare-aminte cele ce se citesc, sau de nu le aude cineva, apoi întreabă pe cela ce le-a auzit. Deci dacă atâta frică faţă de un domn pământean este la voi, apoi cu cât mai mult se cade să ascultăm, cu luare-aminte aici, în biserică, unde din partea Făcătorului Puterilor Cereşti vorbim noi, păcătoşii, slujitorii Săi.

Drept aceea, vă rog pe voi, cei ce veniţi aici, să învăţaţi pe cei leneşi să vină şi ei la biserică. Pentru că voi aţi gustat din dulceaţa învăţăturii, iar aceia nu. Pentru că, dacă cineva va face isteţ pe cel~leneş, spre cele plăcute lui Dumnezeu, mult folos va lua de la Dumnezeu. Dar încă şi despre rugăciune vă voi învăţa; că printr-ânsa, se săvârşesc faptele cele bune. Că dacă se suia cineva către Dumnezeu, din inimă smerită, fără de răutate, apoi ca tămâia se suie acolo. Pentru aceasta şi Proorocul a zis: “Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta.” Precum tămâia este binemirositoare, când este pe foc, aşa şi rugăciunea, când se face din inimă aprinsă, se apropie de Dumnezeu.

Deci veniţi, fraţilor şi surorilor şi ascultaţi această învăţătură sfântă,~care va fi spre mântuirea sufletelor voastre, de o veţi face. Iar nefăcând-o, osândiţi veţi fi, pentru că n-aţi ascultat pe acela ce v-a învăţat. Voi n-aţi mers atâta cale, cât a mers împărateasa de la miază-zi, ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Şi iată, aici mai mult decât Solomon este. Că nici pe cale lungă nu vă osteniţi, nici treceţi peste mare, nici nu cheltuiţi averi, nici de boli nu suferiţi. Că Biserica, adăpostire este tuturor celor ce aleargă la dânsa. Că de eşti drept, să intri, ca să nu-ţi pierzi dreptatea, iar de eşti păcătos, să vii, ca să te mântuieşti. Pentru că eu, nu pentru mine vă îndemn pe voi ca să veniţi, că mai păcătos decât toţi sunt, dar~de veţi asculta învăţătura, veţi mântui sufletele voastre. Iar neascultând învăţătura cea sfântă, cum va putea cineva a-şi îndrepta sufletul său? Că lumină este cuvântul lui Dumnezeu, şi încă lumină mai mare decât lumina cea văzută, că pe suflet luminează. De aceasta şi Isaia Proorocul a zis: “Poporul, cel ce şedea întru întuneric, a văzut Lumină mare,” învăţătura cea adevărată.

Deci, câţi veniţi la biserică, îndemnaţi şi pe cei ce nu vin, şi nimeni să nu zică: “Nu sunt slobod.” Să-ţi aduci aminte, frate, de cei chemaţi la Cina cea Împărătească, şi care n-au mers,~unul zicând: Perechi de boi am cumpărat; altul: Moşie am dobândit, altul: Femeie mi-am luat. Şi s-a mâniat pentru aceasta asupra lor, Împăratul. Oare nu puteţi voi să dăruiţi lui Dumnezeu, nici măcar un ceas? Ce greutate îţi este ţie, după ce vei asculta cântarea în biserică în ziua Domnului, îndată apoi, în celelalte zile, să mergi la lucrul tău? Că de s-ar împărţi la biserică, o dată pe săptămână, aur şi argint, sau miere sau băutură, apoi n-aţi fi venit, oare, singuri şi nechemaţi? Iată, aici, la biserică, totdeauna se împart cuvintele lui Dumnezeu, cele mai de preţ decât aurul şi mai scumpe decât pietrele cele de mult preţ, mai dulci decât~mierea, iar voi vă lipsiţi de ele pentru a voastră lenevire, că nu veniţi la biserică umblând cu nebăgare de seamă. Nu vă lipsiţi, deci, de a voastră voie, de învăţătura cea duhovnicească, prin care bine aţi vieţui şi sufletele v-aţi putea mântui, pentru Iisus Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.