Proloage – 21 Iunie – Despre Sfântul Sava, cum a tămăduit un leu în cale

Sfantul Sava, mergand, de la Rava, spre lunca Iordanului, a intalnit un leu mare, schiopatand. Si, acesta cazand, arata staretului piciorul, ca si cum s-ar fi rugat sa castige tamaduire de la staret. Iar parintele nostru Sava, cunoscand primejdia, a stat si, apucandu-l pe leu de picior i-a scos tepusa cea infipta in carne.

Si leul, de durere usurandu-se, umbla dupa staret si-i slujea lui. Deci, avea atunci Sfantul staret pe langa sine, un ucenic sirian, anume~Flavian, avand un catar in slujirea lui. Si, cand trimitea Sfantul Sava pe ucenicul sau, la vreo slujba, poruncea leului sa-i pazeasca acel catar. Si in toate diminetile, leul, luandu-l cu gura de capastru, toata ziua il pastea, iar, spre seara, adapandu-l il aducea.

Odata, Flavian a fost trimis la o ascultare; si de a sa mantuire neingrijindu-se sau fiind cuprins de oarecare trufie, a cazut in desfranare. Iar, intr-una din zile, leul, omorand catarul, l-a mancat. Deci, instiintandu-se de aceasta, Flavian a cunoscut ca a fost mancat catarul lui, din pricina pacatului sau, si de atunci nu mai indraznea~sa vina si sa se mai arate staretului si, cazand in desnadejde, s-a apucat de cele rele. Apoi, intrand, petrecea intr-un sat, plangandu-si pacatul sau.

Dar, sfantul staret, asemanandu-se milostivirii Stapanului, nu l-a parasit pe el, ci, mult cautandu-l, l-a aflat. Si, cu darul lui Hristos invatandu-l, l-a aflat. Si, cu darul lui Hristos invatandu-l pe el si mangaindu-l si din cadere ridicandu-l, i-a randuit lui sa stea in singuratate. Si s-a pocait cu tot sufletul si bine a placut lui Dumnezeu. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.