Proloage – 19 Iulie – Despre milostenie, care este bună şi după moarte (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cu putinţă este a plăcea lui Dumnezeu prin milostenie, inca si la suflarea cea mai de pe urma, dar nu asa cum este in viata. Dar se poate, oare? Cu adevarat, se poate. Cum, si in ce fel? Daca si atunci, la moarte, impreuna cu toti mostenitorii tai, vei scrie, in testament şi pe Hristos, şi-I vei da si Lui parte din averea ta. De nu L-ai hranit pe El cand traiai, macar acum, cand pleci din viaţă să faci aceasta. Si cand, iata, nu mai esti stapan pe averea ta, da-i Lui partea~ta, macar atunci. Dezleagă-ţi vatamarea neomeniei. Caci ce fel de mila vei dobandi tu, care, cand traiai, nu L-ai hranit? Si vrand, iata, sa te duci la El, oare, nu voiesti, nici cu putine lucruri macar, sa-L daruiesti pe El?

Voiesti sa te faci vrajmas al Lui si pizmas, pentru ca nu-i dai Lui nici pe acelea pe care El ti le-a dat si cu care tu, acum, nu mai ai trebuinta? Ca multi oameni au murit napraznic, iar tie ti-a daruit Dumnezeu zile, ca sa-ti randuiesti averea ta, şi ale casei tale, toate, sa le indreptezi. Ce raspuns vei lua, de vreme ce, nici macar prin acest dar, primit de la El, si nici silit de~moarte, nu voiesti sa fii iubitor de oameni?

Daca n-ai facut, in viata ta vreun folos sufletului tau, macar acum, la moarte, sa-ti faci tie vreun bine, iar daca nici acuma nu-ti vei face, apoi, cine va putea sa-ti ajute tie, cand vei fi judecat? Cand erai in viata, ca un nemuritor te tineai de averea ta; deci, macar acum, sa te lepezi de naravul cel rau, că, iată mori.

Inca mai vreau sa-ti spun, desi greu iti este a auzi si te cutremuri, insa, este nevrednic sa-ti spun, ca, adica, intre slugile tale sa numeri pe Stapanul. Cand, acum, vei ierta pe slugile tale, iarta si pe Hristos; si~din foamete si din nevoi, din temnita si din toata golătatea, slobozeste-L. Oare, nu te inspaimantezi, auzind, aici, cele ce s-au zis? Iar cand te vei duce acolo, mult mai amare, decat acestea, vei auzi, si osânda cea nesuferita vei lua. Ce vei zice si la cine vei scapa si pe cine vei chema, in ajutorul tau? Oare, pe Avraam? El nu te va asculta. Pe moşul tau, sau pe tatal tau? Nici acestia nu vor putea sa te izbaveasca pe tine, chiar sfinti de ar fi. Chiar daca, pana acum, ai fost crud si nemilos, macar acum, fie-ti mila de ceata celor ce cer si te roaga pe tine; si vei castiga milă de la Dumnezeu. Iar, daca nici de aceia nu ti-e jale, macar pentru~bunatatile cele fagaduite tie, sa dai milostenie. Ce mila vei lua, daca, dupa atatea sfatuiri, treci cu vederea pe cel ce are trebuinta? Cu adevarat, iti zic tie, miluieste, ca si tu sa fii miluit de Dumnezeu, a Caruia este slava in veci! Amin.