Proloage – 17 mai – Despre rugaciune, ca sa nu lungim rugaciunile, ci, in scurt, sa ne rugam, cu umilinta – Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

Deci, se cade, celui ce se roaga, sa nu se intinda la cuvinte ci adeseori sa se roage, prin scurte si dese si mici alcatuiri: asa, si lui Pavel i-a poruncit Domnul sa faca rugaciunile. Ca, de te vei intinde la multe cuvinte, apoi, peste putin, lenevindu-te, mare loc vei da diavolului, in sufletul tau. Ca el se apropie, ca sa te impiedice pe tine si sa-ti scoata din minte cele graite in rugaciuni. Iar daca rugaciunile vor fi scurte, dar rugandu-te des, in~toata vremea, atunci vei putea, cu inlesnire, sa fii, curat la minte, insa cu multa trezire si desteptare sa-ti faci rugaciunile.

Si nimeni sa nu afle pricina, zicand ca nu este usor sa se roage cineva, ingrijindu-se de lucruri lumesti si neaflandu-se aproape de biserica, pentru ca, oriunde ai fi, poti sa-ti faci rugaciunile. Ca nicidecum nu te opreste locul, nici vremea, chiar daca nici genunchii nu ti-ai pleca, si nici in piept nu te vei bate, si nici mainile la cer nu-ti vei ridica, ci numai mintea calda sa o arati, si, astfel, toata rugaciunea ai implinit-o. Ca putin iti este tie, chiar si prin targ umbland si prin singuratate~mergand, a face rugaciune cu osardie.

Cu putinta este, si la vanzare stand, a se ruga, cu staruinta, ori cosand piei isi poate cineva inalta sufletul, catre Stapan cand nu poate sa intre in Biserica, nici n-are unde sa-si faca rugaciunile. Ca Dumnezeu nu se rusineaza de locuri, ci numai una doreste: sa ai minte fierbinte si suflet curat.

Deci, ce sa zica cel ce se roaga? Numai ceea ce Cananeeanca a zis: “Miluieste-ma, Doamne, ca fiica mea rau se indraceste.” Asa si tu sa zici: “Miluieste-ma Doamne, ca sufletul meu rau se indraceste.”~ Ca mare drac este pacatul.