Proloage – 17 Iulie – Despre feciorie, blândeţe şi cuvântare bună (Sfântul Teodor Studitul)

Oamenii cei buni vorbesc cuvinte bune si cuvant prost nu scot din gura lor, ca sa nu greseasca. Precum zice Apostolul Pavel: “Tot cuvantul rau, din gurile voastre sa nu iasa, in afara de ceea ce este bun, spre zidirea credintei, si sa dea dar ascultatorilor. Si, sa nu scarbiti pe Duhul Sfant, cu Care v-ati pecetluit in ziua izbavirii”.

Si, iarasi, zice: “Toata amaraciunea si mania si iutimea, strigarea si defaimarea sa se ridice de la voi,~impreuna cu toata rautatea. Si sa fiti unul spre altul blanzi si milostivi, facand cele placute unul altuia, precum si Dumnezeu prin Hristos, a facut cele placute voua”.

Vedeti oare, ce porunceste? Si câtă este si dorinta cea intemeiata a poruncii? Si acestea, spre cine le vorbea? Nu catre calugari, ci, de-a dreptul, spre toti cei din lume. Dar catre calugari acel cuvant este de cuviinta a-l grai. Că, adică: “Cei care sunt ai lui Hristos, trupul si-au rastignit, cu patimile si cu poftele ca sa nu fie lucratori la fapta pacatului”. Daca acestea asa sunt, apoi să socoteasca, cei ce, acum, se sfadesc, ca de osanda sunt vrednici,~caci ei nu numai ca se sfadesc, ci si, unul asupra altuia, isi ridica mainile.

Dar, oare, cu adevarat, iti intinzi mana spre calugar, tu cel ce esti inca in tagma oamenilor de rand, sau tu, cel calugarit, indraznesti a lovi cu toiagul pe cel nou venit la supunere? Drept aceea, nu esti calugar ci bataus, nici pustnic, ci talhar, nici fiu al pacii, ci rob al maniei. Au, doara, n-au venit bataile din ocari si dupa batai, oare, nu urmeaza moartea? Deci, cei ce fac acestea se cade sa fie cercetati, cu canon foarte greu, ca nu cumva sa ajunga mai rau. Iar voi, iubitilor, ca niste ucenici ai~Stapanului Celui bland si datator de pace, cu blandete si cu pace sa petreceti. Pacea si sfintenia, cu totii sa le urmati, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

Trebuie sa ne sfiim si sa ne plecam, fratilor, Trupului si Sangelui Domnului nostru Iisus Hristos, pe care ne-am invrednicit sa le primim. Si, in sufletul nostru, care primeste aceste Preacurate Daruri, sa nu mai salasluiasca rautatea, mania, nici poftele cele necurate. Si gura, care a primit Izvorul cel nemuritor al Vietii, sa nu mai scoata cuvinte necuviincioase si putrede, nici ochii, care s-au curatit cu cinstitul Sange al lui Hristos, sa~nu mai priveasca, salbatic, ca o fiara, nici sa oglindeasca satanicile si desfranatele privelisti.

Sa pazim toate madularele nostre curate, ca niste madulare ale lui Hristos.

Sa avem in mare cinste fecioria, că fecioria este bunatatea cea dintai, care a stralucit in Rai, mai inainte de a fi inselat sarpele pe stramosul Adam. Fecioria este aceea care a fost si s-a facut Maica lui Hristos. Fecioria este cea care face din oameni ingeri, fecioria înalţă lumea spre cer, spre nemurire. Dar nu va putea cineva sa o castige in alt chip, decat cu multe dureri, osteneli si~sudori, că unde este indreptare mare, acolo trebuie sa fie si silinţă mare.

Deci, dar precum sabia cea ascuţită taie pe vrajmas, asa si sufletul, cel alcatuit cu frica lui Dumnezeu, taie, indata gandurile dracesti. Si, daca sabia se va toci, iarasi sa se dreaga si va taia, nu numai mii, ci si milioane de draci, precum cânta David. Fiti cu grija, iubitilor, că multi sunt cei ce se lupta cu noi, in toate zilele, si milioane de duhuri se razboiesc cu noi, impotriva carora, se cade sa ne luptam, pana la sfarsit, ca niste ostasi nebiruiti ai lui Hristos. Iar mila lui Dumnezeu, pana la sfarsit, adauga, celor ce se~nevoiesc bine, osardie multa, ca sa sporeasca, spre toata fapta buna, si sa castige Imparatia Cerurilor in Iisus Hristos, Domnul nostru, a Caruia este slava si stapanirea, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.