Proloage – 16 aprilie – Despre îndrăzneala în rugaciunea cea către Dumnezeu (cuvânt al Sfântului Moise)

Iubiţilor fraţi, puterea noastră să fie în lacrimi, ca întru bucurie să secerăm. Să plângem înaintea lui Dumnezeu, ca darul Lui să-l înmulţească peste noi şi să ne trimită putere, care să ne păzească pe noi în lupta cu duhurile cele rele. Dar să plangem cu smerenie, ca pe noi înşine să ne apropiem de Dumnezeu cu toată dorirea, că El poate să ne mântuiască pe noi de duhul desfrânării, înainte de ieşirea noastră din trup.~Să iubim milostenia şi ajutorarea săracilor, să ne păzim de iubirea de argint, ca să ne întâmpine pe noi îngerii când vom ieşi din trup. Să iubim pacea cu toţi, şi mari şi mici, ca să ne păzească pe noi Dumnezeu de pizmă, care ne duce la tot răul.

Să câştigăm încă şi îndelunga-răbdare în tot lucrul, ca să ne păzească darul lui Dumnezeu de împuţinarea sufletului. Să iubim pe toţi ca pe fraţii noştri, neurând pe nimeni în inimile noastre, nici răsplătind răul cu rău, ca să ne păzească pe noi Cel Puternic şi să avem răspuns bun în ziua Judecăţii.

Să iubim smerenia, adică să purtăm~greutatea, unul altuia, sau defăimarea sau ocara care se zice spre noi de la cineva, ca să ne pazim pe noi de mândrie. Să dăm, unul altuia, cinste şi pe niciunul să nu-l smintim, ca să ne păzească de clevetirea dracilor, când vor ieşi ei înaintea feţei noastre.

Să lepădăm cele de prisos ale lumii acesteia şi slava ei, ca să ne izbăvim de pizmuirea care merge înaintea noastră. Să ne deprindem limba noastră în învăţătura lui Dumnezeu, întru dreptate şi în rugăciune, ca să ne pazim pe noi de minciună.

Să ne ferim inima şi trupul de~pofte, ca să ne izbăvim de osânda focului veşnic. Că faptele cele bune pot să ne ajute nouă, dacă le vom câştiga pe ele.

Deci, oare, cine este înţelept şi nu voieşte să-şi dea sufletul său la nevoinţe şi osteneală, ca să se izbăvească de toate relele acestea? Să facem, dar, fraţilor, toate lucrurile cele bune, cu toată puterea noastră. Că mare este puterea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne ajută nouă, oamenilor celor neputincioşi. El ştie că omul este ticălos, şi aşteaptă pocăinţa lui până la suflarea cea mai de pe urmă.~

Drept aceea, să se facă mintea noastra una cu Dumnezeu, ca să ne izbăvească pe noi de tot răul.