Proloage – 14 aprilie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Evagrie despre mărirea deșartă

Marirea desarta este o patima fara de indreptatire si in tot lucrul bun se amesteca si-l face pe el nesuferit. Ca precum strugurele, cazand din vita pe pamant, putrezeste degraba, asa si fapta buna, piere din pricina slavei desarte. Calugarul cel cu slava desarta este ca un lucrator fara de plata; osteneala face, dar plata nu ia. Vasul cel crapat nu tine ceea ce se toarna intr-insul, asa si desarta slava pierde plata cea adevarata a faptelor bune. Infranarea cea cu mandrie este ca~fumul cuptorului, ce se risipeste in vazduh si a carui urma o pierde vantul. Asa si milostenia si infranarea omului, mandria le pierde. Precum o aruncatura a pietrei nu ajunge la cer, asa si rugaciunea celui care vrea sa placa oamenilor, nu se va sui la Dumnezeu. Omul cel cuminte pazeste comoara, precum si calugarul intelept, ostenelile faptelor bune. La loc larg, porunceste marirea cea desarta a ne ruga, iar cela ce se pazeste pe sine, se roaga lui Dumnezeu, in chilia sa.

Omul cel nebun isi arata bogatia sa si scorneste pe multi ca sa cugete la~ea, dar tu sa-ti pazesti bogatia ta, pentru ca esti in calea talharilor, pana ce vei intra in cetate, si cu paza sa o pazesti pe ea in viata aceasta trecatoare, stiind sfarsitul ei si ca vine asezarea cetatii veacului, ce va sa fie. Fapta buna, cea cu marire desarta, este ca jertfa unui miel cu betesug si nu va fi bine primita la Jertfelnicul Domnului.

Iar in zilele postirii, sa nu arati infranarea ta, ca Tatal, vazandu-te pe tine, in taina, sa-ti dea tie plata la aratare.