Proloage – 13 Iulie – Despre mânie (Sfântul Teodor Studitul)

Fratilor si parintilor, putin ne-am departat de la voi si, iata, indata venind, am aflat intre voi neoranduieli. Si, oare, se cade inaintea soborului a arăta aceasta? Si atata neoranduiala, incat unii, tinzându-şi mâinile, au apucat unul de altul, cu mânie, cu iutime si cu strigare. Si despre unul, adica, nu este atata mirare, fiindca este mirean si inca nu este numărat cu fraţii, dar, pentru celalalt, este lucru cu totul necuviincios si strain, pentru că cel calugarit si rastignit pentru lume a facut lucrul acesta,~cu madularele lui cele pironite.

Deci, te intreb eu pe tine frate: “Cand te-ai pogorat de pe cruce si cand te-ai slobozit cu aceasta slobozenie si ti-ai pus mainile, ca iudeii, pe Iisus?”. Căci, zice: “Cele ce ai facut unuia dintre acesti frati, mai mici, ai Mei, Mie Mi-ai făcut. Oare, nu te-ai temut de faţa Aceluia ce a grait acestea? Sau, nu te-ai rusinat de ingerul pazitor al vietii tale? Au nu te-ai sfiit de fratii cei ce te vedeau si se mirau?”. Asa sa lumineze, zice Scriptura, lumina noastra inaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa proslaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri”.

~Iar pe tine, dimpotriva, atata te-a intunecat duhul cel rau, incat s-a si hulit Numele lui Dumnezeu, prin tine. Vai mie pacatosul, la câtă inaltime de viata suntem chemati, si unde ne-am pogorât, facand neoranduieli, asemenea cu oamenii cei rai, mireni la năravuri. Dar zice el: Acela a inceput, mai întâi, sfada. Dar, n-ai auzit pe Domnul cum zice, către sluga care L-a lovit pe El peste obraz: “De am grait rau, marturiseste de rau, iar de am grait bine, de ce Ma bati? Si, iarasi pe cruce zice: “Părinte, lasa-le lor pacatul acesta, că nu ştiu ce fac”. Drept aceea, ai datoria, cand esti clevetit, sa graiesti de bine. Si cand esti batut, sa te rogi pentru cei ce te~bat si, fiind hulit, sa nu te mânii.

Iar tu, daca nu te asemeni Bunului Stăpân, vezi, cu cine te asemeni. Pentru aceea, dar, nu esti calugar, ci bătăuş, nici pustnic, ci tâlhar, nici fiu al păcii, ci esti fiu al mâniei. Oare, nu din defaimare au iesit bataile si, batailor, le-a urmat moartea? Deci, cei ce fac unele ca acestea, sa fie pusi la canonul ce li se cade, ca să nu mearga spre mai rău. Pentru că, unde vom pune pravila apostolească ce zice: “Episcopul sau preotul sau diaconul, de va bate pe credinciosii ce gresesc, sau pe necredinciosii ce fac strambatate, acela sa fie lepadat din rangul lui”. Că nicidecum nu~ne-a învăţat pe noi Domnul unele ca acestea, ci cele potrivnice: fiind batut, tu sa nu bati; fiind clevetit, nu raspunde; patimind, nu te inspaimanta. Lui Dumnezeu este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.