Proloage – 11 August – Să nu-L cunoaşteţi pe Domnul numai pe jumătate (Cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare)

Cum voi fi impreuna cu Iov, eu, care n-am primit, cu multumire, necazul ce mi s-a intamplat? Cum voi fi impreuna cu David, eu, care n-am avut, ca el, îndelungă rabdare, impotriva vrajmasului? Cum, iarasi, voi fi cu Daniil, eu, cel ce n-am cautat pe Dumnezeu, cu infranarea cea de-a pururea si cu rugaciunea cea iubitoare de osteneală? Cum voi fi cu fiecare dintre Sfinti, eu, cel ce n-am umblat pe urmele lor? Cine este atat de nesocotit cârmuitor de nevoinţe, ca~sa incununeze pe cel biruitor, la fel cu acela care nu s-a nevoit nicidecum? Care carmuitor, la impartirea dobanzilor, cheama pe cei care nici nu s-au aratat la război, răsplătindu-i ca pe cei ce au biruit?

Bun este Dumnezeu, dar este si drept. Si El va da celui drept răsplătirea cea după vrednicie, precum este scris: “Fă bine Doamne, celor buni si celor drepti cu inima; iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegi” (Psalmi 124,5).

Este milostiv, dar si drept~judecător. El iubeste milostenia, dar şi dreapta judecată. Stii doar, a Cui este mila. Fericiti, zice Domnul, cei milostivi, că aceia se vor milui. Vezi, dar, că El cu socotinţă primeste milostenia. Că nu fără dreptate miluieste si nici nu judecă fără milostenie. Că nemilostivă este judecata, pentru cel ce n-a făcut milă. Că milostiv şi drept este Domnul.

Drept aceea, sa nu-L cunoasteti pe Domnul numai pe jumătate. Cel Ce face să răsară soarele, Acela osândeşte şi la pierderea vederii. Cel ce dă ploaie, Acela plouă şi cu foc. Acelea, de mai inainte sunt semnele bunatatii, acestea, semnele~dreptatii. Pentru acelea, să-L iubim, pentru acestea, să ne temem.

Iar, dupa învârtoşarea şi nepocainţa din inima a ta, îţi aduni, ţie însuţi, mânie pentru ziua mâniei. Că nu pot să se mantuiasca cei ce nu fac fapte bune după poruncile lui Dumnezeu. Iar, a trece cu vederea ceva din cele poruncite, nu este fără de primejdie.

Amară este cârmuirea, fiindcă ea ne aşează pe noi, ca pe nişte judecători ai întemeietorilor legii; ca, pe unii să-i rânduim dupa lege, iar pe alţii să-i slobozim. Adaugă, la grija ta, şi sfatul acesta de obşte, trăirea nevoitorilor Ortodoxiei, pe~care o cinstim ca pe o ajutătoare la păzirea poruncilor Evangheliei, ca să nu piardă nimic din cele poruncite.

Căci, se cade, ca desavarsit sa fie omul lui Dumnezeu, precum este scris, ca, prin toate poruncile, să se desavarseasca masura creşterii lui Hristos în noi.

Drept aceea, si in dumnezeiasca Lege scrie: Desi vita cea vătămată este curată, nu este, însă, primită ca jertfă lui Dumnezeu. Deci, numai cu osteneală se va afla măsura împlinirii, dupa făgăduinţa Domnului nostru Iisus Hristos, prin învăţătura si povăţuirea Sfântului~Duh. Aşa, şi nouă, asemenea, nevoinţă ne trebuie când ne lenevim spre îndreptare şi când petrecem, fără strădanii la păzirea celor date nouă spre împlinire. Drept aceea, a zis Domnul: “Cuvântul pe care L-am grăit, acela vă va judeca pe voi în ziua cea de apoi”. Că sluga care nu ştie voia stăpânului său, şi face cele vrednice de bătaie, se va bate mai puţin, dar cel ce a ştiut şi n-a facut, acela se va bate mult.

Să ne sârguim, deci, acum, spre lucrarea cuvântului celui fără de prihană, ca roditoare să ne fie noua învăţătura. Şi, aşa, luând aminte, cu trezire, la cele grăite în Scripturi, să ne sârguim a scoate, la~lucrare şi sporire, dumnezeieştile cuvinte. Că nu stim în care zi sau ceas va veni Domnul nostru.