Proloage – 05 August – Despre faptele bune ale trupului şi despre patimi (Cuvânt al Sfântului Nil)

Faptele bune trupesti, iar, mai ales lucrarile care se fac pentru Dumnezeu, fara fatarnicie si lauda omeneasca, si care duc pe oameni, la smerenie si la nepatimire sunt acestea: infranarea, postul, rugaciunea, setea, privegherea, metaniile cele adeseori facute, a purta aceeasi haina, a lua putina mancare uscata, si pe aceea, numai seara, bautura de apa, culcarea pe pamant, saracia, necastigarea, neimpodobirea, neiubirea de sine, neiesirea din chilie, tacerea,~lucrarea cu mainile si toata chinuirea cea rea, si toate cele ce obosesc trupul, că acestea sunt foarte trebuincioase si folositoare celor ce se tulbură de patimile trupesti.

Iar celui slab si neputincios cu trupul, nu-i sunt atat de trebuincioase si folositoare ostenelile trupesti, pe cat ii sunt sfanta smerenie si multumirea catre Dumnezeu, care toate le implineste.

Iar patimile sufletesti sunt acestea: uitarea, trandavia si necunostinta. Cu acestea trei intunecandu-se mintea, adica ochiul sufletului, se lasa stapanita de toate patimile:~inchinarea la idoli, credinta ratacita si, in scurt, toata erezia, hulirea, mânia, iuţimea, amărăciunea, ura de oameni, gandul rau, pâra, osândirea, intristarea neindreptatita, frica, spaima, cearta, invidia, slava desarta, trecerea cu vederea, fatarnicia, minciuna, neincrederea, nebunia, nedreapta socotinţă, agonisirea nedreaptă, lacomia, impatimirea, cugetarea pamanteasca, lenevirea, descurajarea, nemultumirea, iubirea de stapanire, lauda de la oameni si, mai ales, iubirea de placeri, iubirea de slavă si iubirea de arginti, din care se naste tot raul.

~Dar, nu ar face omul nicio greseala, daca, mai intai, n-ar veni acesti trei uriasi – precum a zis cel intre pustnici prea-înţeleptul Marcu – si l-ar desparti pe el de Dumnezeu, ori prin uitare, ori prin lenevire, ori prin necunoştinţă. Pentru că acestea nasc placerea si slavirea, ca sa iubim lauda omeneasca si mânia. Iar pricina cea dintai a tuturor acestora si maica tuturor rautatilor, s-a spus mai inainte, că este iubirea de sine, adica dobitoceasca iubire a trupului si impatimirea si abaterea mintii cu nebunesti cuvinte si cu spurcate vorbe. Iar mijlocitori, pentru multe rele, sunt indrazneala si râsul.

~Iar patimile trupesti sunt acestea: preasaţiul pântecelui, îndrăcirea gâtului, mâncarea într-ascuns, iubirea de felurite plăceri, desfrânarea, scârba, necurăţia, sodomia, lepădarea de prunci, fapta de ruşine, toate relele pofte peste fire, spurcatele patimi, furtul, furtisagul de cele sfinte, tâlhăria, uciderea pentru ocară sau din mânie, şi toată trupeasca moleşire şi dezmierdarea voilor trupeşti, care se adaugă peste trebuintele trupului, descantecele, vrajile, iubirea de lume, impodobirile, schilodirile de sine, sulemenirea feţelor, osandita desertaciune, preabuna parere de sine, iubirea trupului, viata care îngroaşă~mintea, făcând-o pamanteasca si nelasand-o niciodata să se ridice catre viata imbunatatita si catre Dumnezeu. Căruia I se cuvine slava in veci! Amin.