Proloage – 04 August – Despre osteneli în ascultare şi roade (Sfântul Vasile cel Mare)

“Iata, acum, vreme potrivita, a zis Apostolul, iata, acum ziua mantuirii” (II Cor. 6,2). Acesta este veacul pocaintei, acela al rasplatirii. Acesta al lucrarii, acela al darii de plata. Acesta, al rabdarii, acela al mangaierii.

Acum, Dumnezeu este ajutator celor ce se intorc din calea cea rea, iar atunci va fi infricosator si neschimbat, intrebator, nu numai despre fapte si cuvinte, ci si despre ganduri.

~Acum indelunga-rabdare sa-L primim, iar, atunci, cand vom invia, Ii vom cunoaste dreapta judecata. Unii, in osanda vesnica, iar altii in viata cea vesnica; si fiecare va lua plata, după faptele sale.

Oare, pentru ce intarziem a asculta pe Hristos, Care ne-a chemat pe noi la Cereasca Lui Imparatie? Oare, nu suntem treji? Oare, nu suntem chemati la pazirea Evangheliei, in viata noastra cea obisnuita? Oare, nu vedem cu ochii ziua Domnului cea infricosatoare, intru care, cei ce vor sta de-a dreapta Domnului, pentru faptele lor, vor lua Imparatia Cerului, iar cei ce vor sta de-a stanga, pentru lipsa faptelor~bune, vor fi aruncati in gheena focului si in focul cel vesnic? Acolo, va fi plans si scrasnirea dintilor. Insa, noi zicem ca dorim Imparatia Cereasca, dar, cu ce s-ar putea sa o castigam pe ea, nu ne ingrijim.

Ci, inca, nici o durere nu vrem sa primim si nici o osteneala nu ne dam, pentru poruncile lui Dumnezeu, iar rasplata cereasca, pentru nevointe, o socotim ca o inchipuire a mintii noastre. Pentru că cine, dormind sau stand in vremea semanatului, isi va umple sanul său de spice, in vremea secerisului? Cine culege via cea nesadita si nelucrata de el? Roadele sunt, adica, ale cui sunt ostenelile.

~Cinstirile si cununile sunt ale acelora care au biruit. Cine, oare, va incununa pe cel ce nu s-a luptat cu potrivnicul? Si, inca, nu numai a birui, se cade, ci si a se lupta, dupa lege, precum a zis Pavel, adica sa nu lasam ceva din cele poruncite noua, ci sa le implinim, precum ni s-a poruncit.

Că fericita este sluga aceea, zice Domnul, pe care, venind stapanul sau, o va gasi facand, nu precum s-ar intampla, ci, asa, precum i s-a poruncit.

Dumnezeului nostru, slava!