Proloage – 03 August – Despre fapta bună (Sfântul Efrem Sirul)

Smerite monah, cugetă la chipul cu care te-ai imbracat si vezi cata deosebire este intre acesta si cel mirenesc si intreaba-te, in inima ta: “Oare ce inseamna aceasta?”. Că, adica, aceasta deosebire arata o lepadare si de obiceiurile lumesti si de toate lucrurile, si mai aduce aminte si de lucrarea cea duhovniceasca.

Deci, nu te lenevi de fapta buna ci, cu toata puterea, ingrijeste-te de sfintenie, fiindca pentru aceasta ai iesit din lume. Deci, castiga-ti~curatia, ca sa locuiasca in tine Duhul cel Sfant. Asculta sfatul bun intru Domnul, iubite, si nu-l defaima pe acesta, ca sa afli odihnă in tine. Sa nu iei aminte la pofte urâte si la momeli desarte. Sa nu te amageasca pe tine prin cuvinte zadarnice, si sa nu ravnesti la cele rele, nici sa nu iei aminte la pacatele altora. Pazeste-te curat pe tine. Si, daca a inceput a se aprinde in tine vapaia pacatului, stinge-o cu lacrimi. Că mantuieste Domnul pe cei ce se roaga catre El. Acestea, dar, sa le ceri, pentru tine, de la Domnul. Că iubeste Domnul pe cei ce Ii slujesc Lui in sfintenie.

Avutie scumpa este curatia,~cugetand drept. De o vei iubi pe aceasta, vei fi slavit de catre Domnul si, intru toate, bine vei spori.

Acestea auzindu-le, vezi sa nu umbreasca cumva diavolul ochii mintii tale, cu lucruri desarte. Că acela nu-ti va ajuta tie cand vei fi tras de ingerii cei rai, că nici macar lui nu poate sa-si fie de ajutor. Că aceluia si ingerilor lui, li s-a pregatit gheena.

Iar tie, bucuria Raiului ti s-a pregatit, daca te vei departa de lucrurile lui. Diavolul se bucură cand petreci in rautati, si se intristeaza cand tu sporesti in fapte~bune. Deci, nu defaima fapta buna, cea mai sus-zisa.

Că, la savarsirea ei, putin te vei osteni. Ci cutează, că degrabă vei gusta roadele ei. Iar, de vei socoti mincinoase sfaturile cele folositoare, mai pe urma te vei căi, cand iti vei zdrobi carnea trupului tau si vei zice: “Cum am urât certarea si cum s-a abatut inima mea de la mustrari? Si nu ascultam glasul celui ce ma certa si ma invata pe mine, nici nu mi-am apropiat de el urechea mea. Cat de curand am ajuns la tot raul, in mijlocul multimii si al adunarii”.

Deci, să nu ne lenevim de~mantuirea noastra, iubite, nici sa nu ravnim la cei ce traiesc in inversunare, in mandrie si fara de frica. Că rusinea si ocara vor acoperi pe cei ce urasc pe Domnul. Zilele noastre fug si sfarsitul se apropie. Să plangem inaintea Domnului Dumnezeului nostru, mai inainte de a fi lepadati in intunericul cel mai dinafara. Cum vom cauta noi, cu multe lacrimi, macar o parte din zilele acestea. Iata, acum, este vreme bine primita, iata, acum este zi de mantuire. Fericiti cei ce se trezesc, că aceia se vor incununa cu bucurie.

Fericiti cei ce plang acum, că aceia~se vor mangaia, impreuna cu cei alesi ai lui Dumnezeu. Fericiti cei ce ostenesc intru Domnul, că desfatarea Raiului ii asteapta pe ei, pe care, fie, ca noi toti sa o aflam, cu solirile tuturor celor ce au bineplacut Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava in veci! Amin.