Sfânta Liturghie Arhierească la mănăstirea Frăsinei, ctitoria Sfântului Ierarh Calinic

După ce au fost purtate în pelerinaj la Craiova şi la Râmnicu Vâlcea, Moştele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica au sosit după aproape un secol şi jumătate şi la ctitoria de suflet a Sfântului Ierarh, Mănăstirea Frăsinei, in data de 1 mai 2012, după-amiază, aduse fiind de către delegaţia oficială condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei.

In ziua de 2 mai, începând cu orele 10,00, la Sfânta Mănăstire Frăsinei, din comuna Muereasca, judeţul Vâlcea, în prezenţa Moaştelor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către un ales sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei.

Înaintea Sfintei Liturghii a fost săvârşită Taina Sfântului Maslu de obşte pentru credincioşii prezenţi la sărbătoare.

Din soborul de ierarhi au făcut parte: Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

La sărbătoare a participat şi Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, a ţinut un cuvânt de învăţătură, apoi, pentru a marca momentul sărbătoresc, Înaltpreasfinţia Sa a oferit în dar sfintei mănăstiri o icoană cu Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Irodion de la Lainici, duhovnicul Sfântului Ierarh. Deasemenea, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, a dăruit sfintei mănăstiri din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Calinic şi o broderie cu chipul Sfântului care a stat ca acoperământ pe racla cu Moaştele Sfântului Calinic. La rândul său părintele stareţ, arhimandritul Neonil Ştefan a mulţumit pentru vizită înalţilor ierarhi şi pentru aducerea sfintelor moaşte la Mănăstirea Frăsinei.

Răspunsurile la strană au fost date de către Corul Psaltic al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dimitrie”, condusă de Prof. Victor Şapcă.

La eveniment au fost prezenţi, preoţi, monahi și numeroşi credincioşi din eparhia Râmnicului, dar şi din ţară.

De la Mănăstirea Frăsinei, racla cu Sfintele Moaşte a plecat în jurul orelor 14,00, către Mănăstirea Lainici.

Mănăstirea Frăsinei

Biserica Mănăstirii Frăsinei, zisă şi Biserica Mare, având hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului Noul Severin, care a construit-o între anii 1860-1863, an în care o şi sfinţeşte. Pictura, făcută în ulei de pictorul ardelean Mişu Pop, în stilul lui Tăttărăscu, a fost spălată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Această biserică este monument istoric.
Biserica schitului vechi, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul”, a fost construită din lemn de călugării bulgari Ilarion şi Ştefan, în anul 1710 şi reconstruită din zid în anii 1762-1763 de Cârstea Iovipali şi Damian Iovipali, fraţii hagii din Râmnic, împreună cu Nicoliţă Iovipali, fiul lui Cârstea, având binecuvântarea episcopului de Râmnic, Filaret.
În jurul acestui schit au existat chilii care însă nu s-au păstrat. Din anul 1787, din timpul războiului ruso-turc, schitul este pustiit şi rămâne părăsit până în anul 1848, când este refăcut de călugărul cernican Acache, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmaşul primilor ctitori. Acesta închide pridvorul bisericii cu cărămidă, transformându-l în pronaos, îl zugrăveşte şi reface încăperile chiliilor. Biserica veche păstrează pictura din anul 1763, executată de Teodor Zugravul, cât şi pe cea din tinda din anul 1848.
Paraclisul cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”, clădirile de locuit dinspre miazăzi şi răsărit, au fost făcute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Râmnicului Noul Severin, care completează şi aripa de miazăzi şi răsărit a cetăţii monastice, pe partea de zid, care rămăsese necompletată de Sfântul Calinic în anul 1888.
Viaţa monahală de aici se aseamănă cu cea de la Muntele Athos: în mănăstire nu au voie să intre femei (numai în biserica de sus, în cea de jos au voie şi femeile) şi nu se găteşte cu carne. În acest sens, Sfântul Calinic a aşezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mănăstire, unde este astăzi o biserică şi dependinţe pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru cele care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele ce vor călca hotărârea sfântului. Pentru a dovedi cele spuse iată ce spune textul gravat pe piatra de legământ:
«Acest sfânt lăcaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum : sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smerenie noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian.1867 »
Legământul Sfântului Calinic se respectă cu stricteţe. Chiar în timpul păstoririi sale, cei care l-au călcat au fost pedepsiţi aspru. Este cunoscut episodul tinerei păstoriţe din satul Muereasca, care din greşeală a trecut hotarul şi s-a îmbolnăvit de epilepsie, fiind nevoită să ceară ajutorul Sfântului Calinic, pentru a fi iertată şi în acelaşi timp tămăduită.
Este singura mănăstire din ţară care nu a fost secularizată, păstrându-şi tot terenul agricol până în zilele noastre.

– un articol, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de contributor: Arhidiacon Ioan Liviu Găman