Icoana Ostrobramsk – Vilnius (Vilna), a Maicii Domnului “Maica Milostivirii” – 15 februarie, 14 aprilie, 26 decembrie –  Darul discernamantului si al mangaierii sufletesti

Icoana Ostrobramsk – Vilnius (Vilna), a Maicii Domnului, 15 februarie

Darul discernamantului si al mangaierii sufletesti

Exista mai multe opinii cu privire la provenienta si vechimea Icoanei Ostrobramsk – Vilnius a Maicii Domnului. Dupa unele dintre ele, Icoana este foarte veche, fiind ortodoxa, adusa în Lituania de catre Marele Duce Algirdas, în 1363. De fapt, in jurul anului 1363, Marele Duce Olgerd Gediminovici (Algirdas) din Lituania a cucerit orasul Cherson (Korsun).

Printre capturi s-a aflat si o Icoana a Maicii Domnului, pe care Marele Duce a dus-o Iulianiei, sotia sa. Acesta a asezat Icoana în mânastirea Sfintei Treimi, nou construita. O bisericuta a fost zidita deasupra portii, si acolo a fost amplasata Icoana. De-a lungul timpului, numele vechi al Icoanei, „Korsun”, a fost uitat. S-a mai numit „Ostrobramskaia” (de la „Ostru” – ascutit, si „brama”, care înseamna „poarta” în poloneza).

Icoana a ramas uniatilor si, mai apoi, calugarilor carmeliti, romano-catolici.

Pe baza istoriei amintite mai sus, autoritatile ruse au luat Icoana de la catolici, în sec. XIX. Dar, pentru ca populatia a reactionat, au returnat-o. Conform ultimelor cercetari din spatiul catolic, ea a fost pictata în jurul anilor 1620-1630, ca si copie dupa o pictura artistului Martin de Vos (din sec. XVI), bazata la rândul ei pe o gravura a lui Thomas de Leu (1580). Autorul a ramas insa si el necunoscut. Icoana a facut parte, probabil, dintr-un diptic (Icoana dubla), care Îl avea pe Mântuitorul de o parte, si pe Maica Domnului în cealalta parte. Varianta pare corecta, daca se are în vedere posibilitatea ca Maica Domnului sa fie reprezentata într-un gest de închinare fata de Fiul sau si Dumnezeu.

Icoana (200 x162 cm) e pictata pe opt scânduri de stejar. Nu este exclusa nici varianta ca Icoana sa fi stat cândva pe catapeteasma, ca parte a compozitiei Bunei Vestiri. Ea o reprezinta pe Maica Domnului singura, cu mâinile încrucisate pe piept. Este încoronata si are un cerc de stele în jurul capului. Icoana pare putin deosebita de altele. Icoanele în care Maica Domnului este pictata singura, o reprezinta cu mâinile împreunate pentru rugaciune sau întinse în sus, dar nicidecum încrucisate pe piept. Un alt aspect neobisnuit este voalul foarte mare al Fecioarei, care îi acopera îmbracamintea. Forma de semiluna, din partea de jos a Icoanei, este unica si reprezinta un dar din partea unui credincios ajutat de Icoana. Coroana dubla este un alt semn distinctiv al Icoanei din Vilnius.

Poarta Ostra, mai întâi cunoscuta si ea ca „Miednicka”, datorita drumului care leaga orasul Miednick de Borisowa, Minsk si Moscova, a fost construita spre 1514, odata cu zidul de aparare al orasului Vilnius. Era una dintre cele 9 porti ale orasului, cea mai reprezentativa.

La aceasta poarta, dar si la alte porti nu numai din Vilnius, exista din vechime obiceiul dispunerii de Icoane pe zid, ale Mântuitorului, Maicii Domnului si Sfintilor. Din când în când, Icoanele se schimbau, daca se deteriorau. Unele dintre ele erau protejate de intemperii cu usite din lemn sau cu mici acoperisuri. Rostul acestor Icoane era atât de protectie a orasului, cât si de întâmpinare a vizitatorilor. Spre exemplu, în cazul Icoanei Ostrobramsk, multi considera ca atitudinea Maicii Domnului din Icoana, cu mâinile pe piept, poate fi interpretata si ca un gest de bunavointa si salut al Preacuratei Fecioare, fata de cei ce intra în oras.

În 1627, predicatorul carmelit Francis Kielczewski a construit o bisericuta din lemn, lânga poarta Ostra, cu scara. Acolo a fost mutata Icoana, la loc vizibil pentru trecatori.

Dar bisericuta a trecut prin mai multe incendii, numai ca, la cel din jurul anului 1711, aceasta a ars complet. Mai înainte ca flacarile sa o cuprinda, un tânar calugar a reusit sa scoata Icoana de acolo. Ea a ramas pentru 20 de ani în biserica Sfintei Tereza, pâna la reconstruirea capelei.

În 1761, calugarul carmelit Rosciszewski a publicat cartea „Istoria Icoanei facatoare de minuni”, pe tema Icoanei Ostra. Papa Clement al XVI-lea a desemnat Icoana Ostra Brama drept protectoare a pontificatului sau, în 1773. Au aparut si alte publicatii despre Icoana, ea devenind un simbol si o mângâiere pentru întreg orasul Vilnius.

Orasul Vilnius cuprinde, între altele, biserici catolice, greco-catolice, ortodoxe si monumente evreiesti. Icoana Maicii Domnului Ostra Brama este un punct comun pentru ortodocsi, catolici si uniati, si chiar pentru evrei, deoarece, în timpul celui de-al doilea razboi mondial, calugarii catolici au ascuns mai multi evrei în capela, scapand astfel de nazisti. În urma acestui fapt, considerat minune, lânga bisericuta Icoanei s-a construit si o sinagoga. Icoana originala se afla înca în bisericuta (capela) de la poarta Ostra.

Icoana originala nu a avut podoabe de aur si argint. Abia din 1670 s-a început decorarea ei, din evlavie. Ferecatura este din trei piese, confectionate de artisti diferiti, în momente diferite. Prima acopera capul si umerii Maicii Domnului, fiind realizata în 1670-1690. A doua parte, formata din cinci piese mai mici, a fost lucrata în 1695-1700, cu flori si frunze în relief. A treia piesa mare cuprinde toata partea de jos a Icoanei, fiind din sec. XVIII. În 1993, când a fost studiata ferecatura, s-a stabilit ca prima si a treia parte au fost confectionate special pentru Icoana, iar partea din mijloc a fost doar adaptata de la alta Icoana a Maicii Domnului. Ferecatura este decorata cu cel putin zece tipuri diferite de flori. Ele simbolizeaza puritatea Maicii Domnului si pururea fecioria ei („gradina închisa” din Cântarea Cântarilor).

Coroana cea mai mica este din cupru aurit, modelat, din jurul anului 1700. Coroana mai mare este din argint aurit, datata undeva la 1750. La 5 iulie 1927, icoana a fost impdobita cu noi coroane, binecuvântate de Papa Pius al XI-lea: copii exacte ale coroanelor vechi, realizate din aur, donat de credinciosi catolici. Însa coroanele binecuvântate de Papa au disparut la începutul celui de-al doilea razboi mondial. Este posibil sa fi fost ascunse undeva si uitate.

În afara de ferecatura, Icoana este împodobita cu bijuterii primite de la credinciosi, în semn de recunostinta pentru minuni: inimi mici, figurine cu oameni rugându-se, imagini cu ochi, picioare si mâini vindecate. Prima podoaba oferita a fost în 1671, în legatura cu minunea unui copil înviat. În jurul altarului si al Icoanei au fost agatate tot mai multe forme din aur si argint, semne ale minunilor întâmplate. În 1844 erau 785 obiecte. În 1856 – 1438 obiecte. Un inventar din perioada 1884-1927 a numarat 2539 obiecte daruite numai atunci. În total, pâna azi s-au strâns aproximativ 8000 de obiecte daruite. Foarte multe dintre ele fusesera donate în timpul razboaielor. Unele dintre ele au fost topite, cu scopul de a obtine vase si obiecte liturgice.

Numeroasele ofrande au fost si un semn de multumire pentru ajutorul acordat, în împrejurari precum: recuperare din boli grave, iesire din necazuri, ajutor în luptele duhovnicesti, venirea la credinta a celor dragi, primirea darului discernamântului si a mângâierii sufletesti. Semiluna de sub Icoana a fost donata de un polonez necunoscut, care a lasat inscriptia „Multumesc, Maica a Domnului, ca mi-ai ascultat rugaciunile; Maica Milostivirii, pastreaza-ma în paza ta, te rog. WJJ 1849”.

În cartea sa despre minunile Maicii Domnului, carmelitul Hillarie (1761) a relatat câteva dintre acestea, confirmate de martori oculari. În 1671, în timpul unei procesiuni cu Icoana, un copilas de doi ani a cazut de la etaj pe piatra si a murit. Parintii au luat copilul neînsufletit si l-au adus în fata Icoanei, convinsi ca rugaciunile lor ar putea avea raspuns. L-au lasat acolo peste noapte. A doua zi, l-au gasit sanatos, fara nici cea mai mica vânataie.

La 18 mai 1706, în ziua Cincizecimii – a limbilor de foc ale Duhului Sfânt – a izbucnit un incendiu în oras. El s-a extins, amenintând si capela cu Icoana. Cu toate acestea, doi calugari, Zaharia si Urban, au reusit sa scoata Icoana Maicii Domnului. Din acel moment, focul a scazut în intensitate si s-a stins. Dar de la Icoana, unii au vazut iesind o stralucire.

De multe ori, Maica Domnului a pedepsit pe cei care au încercat sa profaneze biserica sau Icoana. Astfel, în 1708, un soldat rus a vrut sa fure ferecatura. În momentul când mâna lui a atins Icoana, a fost proiectat de perete. Acest eveniment a înfricosat armata rusa, ce venise în Vilnius. La 14 aprilie, portile Ostra, de mari dimensiuni, au cazut cu zgomot, din senin, asupra armatei suedeze, ce ocupase orasul Vilnius si batjocorise Icoana.

Un pelerinaj catolic în cinstea Icoanei are loc la 16 nov. Atunci se aduna zeci de mii de credinciosi la Vilnius. Au loc slujbe, si fiecare pelerin urca scarile de lemn ale capelei, la Icoana.

În Biserica Ortodoxa Rusa, Icoana Ostrobramsk se sarbatoreste la 26 decembrie si la 14 aprilie, fiind raspândita între credinciosi, prin multe copii. O Icoana ortodoxa rusa asemanatoare, în care Maica Domnului are mâinile încrucisate pe piept, este cea a Sfântului Serafim de Sarov, „Umilenie”.

Icoana din Vilnius a primit si denumirea de „Maica Milostivirii”.

©Studiu si analiza: Lacasuri Ortodoxe

redactare: Carmen_Ana Ion / – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 56/2011