ÎNCEPUTUL MÂNTUIRII NOASTRE - noi file de letopiseț (30 aprilie 2025)

Centenarul Institutului Saint-Serge din Paris

   Institutul Saint-Serge din Paris invită la comemorarea centenarului deschiderii Institutului de Teologie Ortodoxă Saint-Serge, ale cărui cursuri au început pe 30 aprilie 1925. Acest eveniment excepțional va avea loc sâmbătă, 3 mai 2025, între orele 9:00 și 14:00, la adresa 93 rue de Crimée, 75019 Paris.

   Manifestările se vor desfășura după următorul program:
   9:00 — Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, condusă de cancelarul Institutului, ÎPS Mitropolit Ioan de Dubna, în memoria foștilor profesori și colaboratori ai Institutului.

   11:15 — Conferințe:
       • „Acum un secol, fondarea Institutului de Teologie Ortodoxă din Paris” de Michel STAVROU, profesor de dogmatică, decan.
       • „Întâia promoție de studenți din Saint-Serge (1925-1928): în slujba Bisericii și a celorlalți” de Antoine NIVIÈRE, profesor de civilizație rusă, Universitatea din Lorena.

   12:30: Masă festivă.

   În ziua de 17 aprilie, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a depus un buchet de flori la mormântul Președintelui Turgut Özal al Republicii Turce, considerat binefăcător al Patriarhiei Ecumenice prin emiterea, după o lungă întârziere, a autorizațiilor pentru reconstrucția actualei Case Patriarhale din Fanar. 

   În fiecare an, Patriarhul Bartolomeu face acest lucru, chiar în ziua plecării din această viață a fostului Președinte turc.

   Pe 15 aprilie, angajați ai Serviciului de Securitate al Ucrainei au efectuat o percheziție la sediul Mitropoliei Kievului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice de sub Patriarhia Moscovei. 

   Înaltpreasfințitul Episcop Antonie de Borispol, Cancelarul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (de sub omoforul Mitropolitului Onufrie), a vorbit despre acest incident pe canalul său de YouTube. Percheziția a fost efectuată în biroul cancelarului, precum si în zona de primire.
 

   Turcia a lansat un ambițios proiect de restaurare axat pe cupola Bisericii Hagia Sophia, veche de 1 486 de ani, marcând unul dintre cele mai ample eforturi de restaurare din lunga istorie a sfântului lăcaș, după cum au anunțat recent experții.    

   Proiectul amplu va include consolidarea cupolei principale și a altor semi-cupole ale structurii istorice, înlocuind  învelitoarea de plumb uzată și înnoind armătura din oțel, pentru a proteja clădirea de posibile distrugeri.
 

   Sfânta Comunitate a Muntelui Athos a transmis o scrisoare Ministrului de Afaceri pe Probleme Digitale, domnul Dimitrios Papastergiou, privind obligația emiterii unui identificator personal unic pentru toți cetățenii greci.

   În această scrisoare, reprezentanții celor douăzeci de mânăstiri își exprimă rezervele privind măsura. Aceștia subliniază că obligația nu ar avea la bază nicio directivă europeană.
 

   În dimineața zilei de joi, 10 aprilie 2025, așa cum face în fiecare an, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a aprins o lumânare și a depus flori la Poarta închisă a Patriarhiei, locul unde a fost spânzurat predecesorul său, Sfântul Martir Grigore al V-lea, onorându-i astfel memoria.

    Patriarhul, cu emoție si în tăcere, înconjurat de ierarhii care alcătuiesc Sfântul Sinod și de membrii Curții Patriarhale, a îngenuncheat și s-a rugat pentru câteva momente.
 

Enciclică Patriarhală a Paștelui din 2025
(20.04.2025)

Biserica Ortodoxă Sârbă

către fiii ei duhovnicești, la Paștele din 2025

PORFIRIE
Prin harul lui Dumnezeu,
Arhiepiscop ortodox de Pec, Mitropolit de Belgrad-Karlovci și Patriarh sârb, împreună cu toți ierarhii Bisericii Ortodoxe Sârbe, către toți clericii, monahii și toți fiii și fiicele Sfintei noastre Biserici: har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos și de la Sfântul Duh, cu salutul pascal plin de bucurie:
Hristos a Înviat!

   Evenimentul Învierii lui Hristos, dragi fii duhovnicești, este eveniment central în întreaga istorie a neamului omenesc și în iconomia dumnezeiască a mântuirii noastre. Este piatra de temelie și scopul final atât al credinței noastre în Dumnezeu, cât și al mântuirii noastre. Căci, „dacă morții nu înviază... zadarnică este propovăduirea noastră și zadarnică este credința voastră”, spune Sfântul Apostol Pavel (cf. 1 Corinteni 15:13-14). 

   Știm cu toții că Ucenicii Domnului s-au risipit și L-au părăsit pe Hristos, când El a fost răstignit și a murit. De fapt, ei așteptau un Mântuitor care să fie nemuritor și care să-i scape și pe ei de la moarte. Cuvintele Apostolilor: „Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel” (Luca 24:21), confirmă clar acest lucru. Cu toate acestea, Hristos a murit și, după trei zile, a înviat. După Înviere, când S-a arătat viu Apostolilor și celor ce erau cu ei, toți s-au adunat din nou în jurul Lui și au mărturisit că El a murit cu adevărat și a înviat și este într-adevăr Mântuitorul lumii. Au confirmat această mărturie, dându-și viața pentru Hristos.

   Învierea lui Hristos confirmă faptul că moartea este cea mai mare problemă a omenirii și a întregii creații. „Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea”, spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 15:26). Fiecare persoană, fie că este conștientă de acest lucru sau nu, precum și întreaga creație, poartă în sine moartea și frica de moarte, dar și dorința de a învinge moartea și de a trăi veșnic. Aceasta se manifestă în multe feluri: prin mâncare și băutură, reproducere naturală, acumulare de bogății, fondarea de națiuni, dezvoltarea științei și tehnologiei pentru a explora natura și a găsi în ea leacul pentru moarte - și chiar prin respingerea celuilalt de lângă sine, inclusiv prin război și uciderea altora, prin lupta pentru mai mult teritoriu și independență față de ceilalți. Totuși, nimic din toate acestea nu poate salva omenirea și creația, de la moarte. De fapt, aceste lucruri nu fac decât să sporească moartea. Și dacă moartea are ultimul cuvânt în istorie, atunci totul este lipsit de sens. Cu toate acestea, Hristos a înviat și a deschis calea spre înviere, pentru întreaga creație. Cum pot, așadar, fiecare persoană și întreaga natură să învingă moartea?

   Creația poate învinge moartea și să trăiască veșnic, doar în comuniune cu Dumnezeu, în Hristos, prin Duhul Sfânt. Creația întreagă, inclusiv omul, fiind creată din nimic este, prin natura sa, muritoare și nu poate depăși moartea sau exista ruptă de comuniunea cu Dumnezeu. De aceea, la sfârșitul creației, Dumnezeu l-a făcut pe om după Chipul Său, pentru ca prin om, toată creația să poată ajunge la comuniunea cu Dumnezeu și să trăiască veșnic. Acest lucru ne-a fost arătat pentru prima dată de Hristos Însuși, prin viața Sa. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și a devenit un Om desăvârșit, ca noi dar fără de păcat. De-a lungul vieții Sale, Hristos a demonstrat legătura și devotamentul Său față de Dumnezeu Tatăl, nu numai ca Fiu al Său veșnic, ci și ca om. El nu L-a lepădat pe Dumnezeu Tatăl pentru bogățiile acestei lumi (cf. Matei 4:8-10). Nici măcar în fața suferinței și a răstignirii, Hristos nu S-a lepădat de Dumnezeu Tatăl sau de dragostea Sa pentru El, pentru noi și pentru creația Sa. 

   Moartea lui Hristos, desigur, a fost voluntară. El a devenit, de bunăvoie, Om și a luat natura noastră muritoare, în Persoana Sa divină, pentru a ne elibera de moarte, împlinind astfel voia lui Dumnezeu Tatăl. Când Dumnezeu a creat lumea și, în cele din urmă, omul ca ființă liberă, El a dorit ca viața veșnică să fie rezultatul comuniunii dintre El și om, nu numai prin voia lui Dumnezeu, ci și prin voința și libertatea omului și a creației. Altfel, dacă Dumnezeu ne-ar fi impus nouă și creației viața veșnică, existența noastră ar fi fost impusă și, prin urmare, nu ar fi fost bucurie, ci chin.

   Dumnezeu Tatăl a arătat o dragoste nemăsurată pentru Fiul Său Hristos, chiar și ca Om, și prin El pentru toată creația, înviindu-L din morți, prin Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 2:24) și făcându-L Întâiul Născut din morți. Aceasta înseamnă că Dumnezeu Tatăl ne va învia și pe noi toți și întreaga natură, în Hristos, la sfârșitul istoriei, scăpându-ne de moarte. Cum poate o persoană să ajungă la comuniunea cu Hristos Cel Înviat și, prin urmare, să învingă moartea?

   Pe baza mărturiilor Evangheliștilor, timp de patruzeci de zile după Învierea Sa, Hristos Cel Înviat s-a întâlnit cu Ucenicii și urmașii Săi (Faptele Apostolilor 1:3), în Liturghie, ca fiind Cel Care slujește (cf. Luca 24:30-31). Hristos Cel Înviat este revelat în Liturghie. După Înălțarea Sa la Cer, Domnul nostru Iisus Hristos Cel Înviat rămâne prezent în Liturghie, până în ziua de azi. Cu toate acestea, după Înălțare, El este prezent aici prin Duhul Sfânt, dar acum într-un „alt fel”, adică în persoana celui care slujește Sfânta Liturghie - Episcopul (sau preotul), care este icoana lui Hristos. Sfântul Ignatie Purtătorul de Dumnezeu confirmă acest lucru, atunci când spune: „Unde este Episcopul, acolo să fie și poporul; după cum unde este Hristos, acolo este și Biserica Sobornicească” (Smirneeni, 8). Mai precis, Hristos Cel Înviat este prezent în istorie, sub forma comunității liturgice. Prin urmare, orice persoană care dorește să învingă moartea și să trăiască veșnic, o poate face devenind membru al Sfintei Liturghii, prin Botezul în Duhul Sfânt. În Liturghie, o persoană atinge comuniunea personală cu Hristos, cu Episcopul și cu toți ceilalți care sunt membri ai Liturghiei. De aceea, în fiecare Liturghie, dragi fii duhovnicești, și mai ales în această zi, celebrăm evenimentul Învierii lui Hristos din morți și prezența Lui printre noi și anticipăm învierea generală și biruința finală asupra morții. Când Hristos va reveni în putere și slavă, El va aduna toate neamurile în jurul Său (Marcu 13: 26-27) într-un singur loc, și atunci va fi Judecata Finală a lumii și împlinirea Împărăției lui Dumnezeu, căreia Sfântă Liturghie îi este atât icoană, cât și pregustare, aici și acum, în istorie.

   Întrucât Sfânta Liturghie este icoana viitoarei Împărății a lui Dumnezeu și a existenței veșnice, adevărate a omului și a naturii, primii creștini își organizau viața de zi cu zi pe baza experienței lor liturgice. Dumnezeu Tatăl era Tatăl lor, în timp ce ei toți erau frați și surori unii cu alții. Tot ce aveau, era împărtășit la comun. Se adunau frecvent pentru Sfânta Liturghie, oferind pâine și vin lui Dumnezeu și mulțumind pentru viață și existență, așteptând cu nerăbdare a doua venire a lui Hristos în putere și slavă și învierea generală. Mulți, de-a lungul istoriei, după Apostoli și primii urmași ai lui Hristos, au urmat această experiență liturgică ortodoxă a viitoarei comuniuni cu Dumnezeu Tatăl în Hristos și cu toți oamenii și toată creația, prin Duhul Sfânt, formând o civilizație bazată pe fundamente liturgice - o civilizație creștină din care noi, ca popor, am devenit și rămânem parte. Și noi, dragi fii duhovnicești, trebuie să tindem și să trăim conform acestui mod de viață liturgic.

   Totuși, omul modern și-a bazat viața pe sine însuși, fără Hristos și fără alții. Civilizația noastră modernă l-a definit pe om ca individ gânditor care abordează viața prin logică, determinând chiar și existența însăși prin rațiune și, drept urmare, orice nu se încadrează în logica umană, fie nu există pentru omul modern, fie este, în cel mai bun caz, suspect și inutil. Astfel, omul modern a devenit ateu, întrucât Dumnezeu și existența Lui nu pot fi înțelese prin logica umană. Considerându-se pe sine individ, persoana modernă nu simte nevoia ca alții sau ca o comunitate să existe, ci se definește prin conștiința de sine - prin ideea „Gândesc, deci exist”. Până și atunci când omul modern caută comuniunea cu celălalt, nu o face prin contact personal și fizic, așa cum se arată în Liturghie, ci prin internet și rețelele sociale. El vede în celălalt - și astfel în Dumnezeu, ca într-un suprem Altul - un dușman care îi limitează libertatea și îi amenință ființa. Drept urmare, omul modern a început să creeze state omogene din punct de vedere etnic și să se separe de ceilalți, considerându-i indezirabili și dușmani. Această înțelegere a existenței a dus la catastrofe fără precedent, inclusiv două războaie mondiale, cu suferințe imense. 

   Ea continuă chiar și astăzi, fiindu-i cu toții martori. Un exemplu este suferința poporului nostru din Kosovo și Metohia în mâna autorităților locale albaneze, care îi expulzează pe sârbi din casele lor strămoșești și îi hărțuiesc zilnic pe cei care rămân, căutând să-și creeze propriul stat pe teritoriul sârb sfințit de martiri și asceți și plin de numeroase biserici și mânăstiri ortodoxe sârbești. Ar fi mult mai bine, însă, ca toți cei care locuiesc în acea zonă - și ca toți oamenii de pretutindeni - să trăiască în pace unii cu alții, respectându-se și ajutându-se reciproc, în viața de zi cu zi. Căci împărăția pământească este trecătoare.

   Ca Biserică, popor al lui Dumnezeu, dragi frați și surori, trebuie să ne opunem acestui mod de viață individualist, trăind după exemplul Apostolilor, asceților, martirilor - cu alte cuvinte, după modul liturgic de existență al Bisericii. Aceasta, desigur, nu înseamnă o chemare la întoarcere în trecut sau la copierea lui. Euharistia, ca icoană a viitoarei Împărății a lui Dumnezeu, este o sursă și o inspirație inepuizabilă de creativitate mereu nouă, în toate aspectele vieții - de la viața de zi cu zi, la familie, societate, știință și arte. În comunitatea în libertate cu Hristos și cu ceilalți, așa cum este revelată prin Liturghie, omul presimte adevărata existență. Numai într-o comunitate de libertate și iubire cu ceilalți și cu Dumnezeu, omul devine o persoană absolută și irepetabilă. În această comunitate de iubire cu ceilalți, toată natura și tot ce ne înconjoară ne devine drag și prețios. Liturghia ne arată, de asemenea, că natura - oferită sub formă de pâine și vin - este dată de Dumnezeu, pentru ca noi să trăim din ea, dar și pentru a o îngriji și a o oferi înapoi lui Dumnezeu, pentru că El a creat-o și pentru existența veșnică. Dacă natura încetează să mai existe - iar noi am adus-o în pragul distrugerii, exploatând-o pentru plăcerile noastre individuale - noi vom înceta să mai existăm, căci suntem parte din natură.

   Cu mare tristețe, trăind tragedia războiului și a suferinței din întreaga lume și profund conștientă de tensiunile și neînțelegerile care afectează propriul nostru ținut și regiunile, Biserica nu poate oferi alt mesaj decât acesta: modul de viață liturgic este singurul răspuns adevărat la aceste probleme. Acest lucru se aplică tuturor, inclusiv nouă, cei care aparținem Bisericii, căci nimeni nu este fără de păcat. Acest mod de viață, cel mai important, ne va aduce biruința asupra morții și viața veșnică, dar și o societate mai bună și mai dreaptă. Totuși, acest mod de viață cere și o disponibilitate la sacrificiu, deoarece lumea zace încă în rău, care va rămâne activ până când Hristos Se va întoarce pentru a desființa răul și moartea și a instaura Împărăția lui Dumnezeu. Până la a doua și slăvita venire a lui Hristos, noi, oamenii, nu vom crea niciodată, prin propriile noastre puteri, o societate perfectă - un rai pe pământ. De aceea, facem un apel insistent către toți participanții la viața socială ca, pentru binele și progresul oamenilor, să construiască pacea, respectul reciproc și dialogul.

   Pe măsură ce transpunem experiența liturgică a Bisericii în viața de zi cu zi, nu trebuie să uităm de Sfânta Liturghie însăși, ca eveniment și ca participare. A trăi doar ca ascet creștin, dar fără a participa la Sfânta Liturghie, nu este suficient pentru a birui moartea și a dobândi viața cea veșnică. În Liturghie, Îl întâlnim pe Însuși Hristos Cel Înviat (Luca 24: 30-31) și suntem uniți cu El și cu toți cei care sunt uniți cu El, precum și cu toată natura creată, prin Sfânta Împărtășanie. În aceasta, pregustăm viitoarea Împărăție a lui Dumnezeu, învierea generală și biruința asupra morții. În același timp, slujind Liturghia și trăind etosul liturgic, noi, dragi frați și surori, vom proclama cel mai bine lumii credința noastră în Hristos Cel Înviat și învierea generală ca triumf al vieții asupra morții. Aceasta să fie propovăduirea noastră a Învierii și a vieții veșnice pe care Hristos ni le-a încredințat - nu numai prin cuvinte, ci și prin felul nostru de viețuire - până când El va veni din nou cu putere și slavă și va instaura Împărăția lui Dumnezeu.

   De aceea, în timp ce slujim astăzi Sfânta Liturghie cu o bucurie deosebită, împreună cu tot poporul nostru - în special cu frații și surorile noastre din Kosovo și Metohia - să mulțumim Unicului Dumnezeu în Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pentru tot ce a făcut și va face pentru noi și pentru viața noastră veșnică, și să ne salutăm unii pe alții, și pe toți oamenii de bunăcredință, cu salutul plin de bucurie: Hristos a Înviat! Adevărat, a Înviat!

Dată în Patriarhia Sârbă din Belgrad, la Paștele din 2025
 

   În mod incontestabil Patriarhul Sârb este conducătorul Bisericii de pe teritoriul Muntenegrului de astăzi

   În urmă cu câteva zile, presa a relatat o declarație a Viceprim-Ministrului Muntenegrului, Filip Ivanovici, care, ca răspuns la întrebările membrilor Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, a afirmat, printre altele, că liderul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Muntenegru este Mitropolitul Ioanichie, nu Patriarhul Porfirie.

   Această declarație a stârnit un mare interes atât în ​​presă, cât și pe rețelele de socializare. Întrebat dacă Mitropolia are vreun comentariu cu privire la astfel de declarații și care este poziția Bisericii în această privință, Preotul Nicolae Peiovici a subliniat că problema este clară și că nu s-a ridicat vreodată vreo îndoială în această privință - Patriarhul Sârb se află în fruntea Bisericii Ortodoxe și a credincioșilor ortodocși din Muntenegru. 
   Răspunsul său către City Television este reprodus mai jos, integral:

"Fără a dori să contrazic afirmația cuiva sau să mă angajez în vreo analiză, aș vrea să repet ceea ce știu toți oamenii bine intenționați: oriunde în lume se află jurisdicția Bisericii Ortodoxe Sârbe, inclusiv pe teritoriul Muntenegrului de astăzi, care include patru episcopii, conducătorul Bisericii este Patriarhul Sârb, iar dacă există un loc astăzi care este incontestabil, acela este Muntenegrul. 

 

Lupta pentru sfințenie și dreptul de a exista, tradusă în procesiuni sublime, a confirmat loialitatea plenitudinii Bisericii noastre, atât a ierarhiei, cât și a poporului credincios, față de unitatea canonică a Bisericii Ortodoxe Sârbe. 
Prin urmare, toate comentariile și afirmațiile care urmăresc să insinueze altceva sunt nefondate și rău intenționate. Așa încât, nu există intenții bune din partea celor care doresc să diminueze importanța Mitropoliei Muntenegrului și a Litoralului, necunoscând că acest Tron ​​sfânt și-a câștigat reputația și cinstea de-a lungul secolelor, prin păstrarea credinței ortodoxe, rămânând statornic și neclintit pe Altarul zidit pe piatra însângerată.

Chiar și atunci când Patriarhia de Pec a fost desființată cu forța, mitropoliții muntenegreni nu au renunțat nicicum la loialitatea față de Tronul Patriarhal, ci au simțit obligația și responsabilitatea de a păstra această unitate, indiferent de circumstanțele istorice. De aceea, mitropoliții Muntenegrului poartă și titlul de păzitori ai Tronului de la Pec.
Dincolo de toate, unitatea Bisericii nu este păstrată de statute sau de analize media, ci cel mai mare garant al acestei unități și ordini bisericești este însuși Mitropolitul Muntenegrului și al Litoralului, împreună cu ceilalți Episcopi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe din Muntenegru și cu oamenii care locuiesc aici, încredințați lor.

(Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului)
 

Patriarhul Porfirie a discutat cu Mitropolitul Atanasie și cu Starețul Efrem
(28.04.2025)
   Sanctitatea Sa Patriarhul Sârb, Porfirie, a discutat la Palatul Patriarhal din Belgrad cu Înaltpreasfințitul Mitropolit de Limassol, Atanasie, din Biserica Ortodoxă a Ciprului, și cu Arhimandrit Efrem, starețul Mânăstirii Vatoped din Muntele Athos.
   În cadrul întâlnirii cordiale, interlocutorii au făcut un schimb de opinii pe teme importante, precum viața și misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană. 

   O atenție deosebită s-a acordat cultivării relațiilor de frățietate dintre poporul sârb și cel grec, precum și legăturii duhovnicești dintre Bisericile locale. Distinșii oaspeți au cerut Sanctității Sale binecuvântarea și oferirea unor părticele din sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Iustin de Celie și Sfântului Nicolae de Zica, de care sunt legați duhovnicește și istoric.
 

   Pe 23 aprilie, în Miercurea Luminată, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Nicolae al Plovdivului, a avut loc prezentarea unei noi plublicații colorate ilustrate a Sfintei Mitropolii - Revista „Calea Duhovnicească”.

   Evenimentul, care a avut loc în noua clădire a Mitropoliei, a fost deschis de către îndrumătorul duhovnicesc eparhial, Arhimandritul Maxim. El a prezentat echipa și a oferit o scurtă trecere în revistă a conținutului primului număr dedicat orașului Plovdiv.

Acesta a spus că publicația își propune să prezinte bogata istorie a Catedralei din Plovdiv, întemeiată de Ucenicul lui Hristos - Sfântul Apostol Ermie, arătând viața liturgică de astăzi, precum și pe păstorii contemporani, care își îndeplinesc cu vrednicie slujirea și se îngrijesc de turma lor. O atenție semnificativă acordă, de asemenea, informațiilor despre biserici și parcalise, care îi vor îmbogăți pe cititori cu cunoștințe despre locurile sfinte profund venerate de locuitorii Plovdiv-ului.

   Mitropolitul Nicolae, Arhipăstorul Episcopiei de Plovdiv, a binecuvântat inițiativa și a subliniat că prima ediție a depășit așteptările sale. Episcopul i-a descris pe colaboratorii din echipa „Calea Duhovnicească”, drept „oameni cu inimile pline de credință, care în lucrarea lor reflectă virtuțile credinței, care s-au dedicat slujirii lui Dumnezeu și aproapelui lor, cu altruism”.

   Înaltpreasfinția Sa își dorește ca revista să devină o adevărată platformă de discuții între oamenii care cunosc importanța Ortodoxiei pentru acest oraș și această Eparhie și care doresc să-și aducă o contribuție la istoria Bisericii Eparhiale din Plovdiv.

   Primarul orașului Plovdiv, Constantin Dimitrov, a urat succes echipei și a declarat că Revista „Calea Duhovnicească” va oferi noi oportunități de a ajunge la Dumnezeu și va sprijini dezvoltarea turismului duhovnicesc în oraș.

   Rectorul Academiei Teologice Sfinții Chiril și Metodie, Părintele Dobromir Costov, a adăugat că noua publicație devine un imens teren de exprimare pentru profesorii și studenții Academiei Teologice, unde își vor putea publica cercetările și lucrările teologice.

   Jurnalistul Gheorghe Milcov a descris revista ca fiind extrem de profesionistă, impresionantă prin calitate și tipărire, precum și prin nivelul înalt al textelor. El a adăugat, referitor la tema primului număr, că Plovdiv-ul este un oraș al credinței, un oraș al închinării, un oraș în care credința, cultura și spiritul sunt profund țesute în structura locuitorilor săi. „Nu putem avea o altă cale, dacă nu avem o cale duhovnicească”, a concluzionat domnul Milcov.

   Redactorul-șef al Revistei „Calea Duhovniească”, Arhimandritul Dr. Petru Eremeev, a mulțumit pentru evaluarea înaltă acordată echipei. El a adăugat că apariția revistei arată cum activitățile Mitropoliei de Plovdiv sunt deja la un nivel atât înalt încât chiar și astfel de proiecte complexe au perspective și condiții pentru o dezvoltare stabilă și minunată.
 

Schimb de călugări, între două Eparhii bulgărești

   Călugării de la Mănăstirea Divotinsca au părăsit Eparhia Sofiei și s-au stabilit în Mânăstirea Lopușanschi, în jurisdicția Mitropoliei de Vidin. Iar călugărițele de la Mânăstirea Racoviță din nord-vestul Bulgariei (Eparhia de Vidin) s-au stabilit în Mânăstirea Divotinska. 

   Această schimbare a avut loc la cererea noului Mitropolit de Vidin, Pahomie, și cu binecuvântarea Patriarhului Bulgariei și Mitropolitul Sofiei, Daniil.

   Întemeietorul obștii de la Mânăstirea Divotinska și starețul acesteia a devenit mai întâi rectorul Seminarului Teologic „Sfântul Ioan de Rila” din Sofia, apoi Episcop. Prin urmare, a demisionat din funcția de stareț, dar a păstrat îndrumarea duhovnicească a fraților. După aceea, a urmat alegerea sa ca Mitropolit de Vidin, în februarie anul acesta. Drept urmare, Înaltpreasfinția Sa a cerut să-i aibă colaboratori în Eparhie pe călugării de la Mânăstirea Divotinska (excepție face Episcopul Gherasim de Melnik, care este secretarul șef al Sfântului Sinod din 2014). Astfel, monahii sunt mai aproape de Părintele lor duhovnicesc, Mitropolitul Pahomie.
 

Arhiepiscopul Ciprului nu renunță la ideea mutării Sfințitului Cap al Sfântului Apostol Pavel în Paphos

   Întâlnirea planificată imediat după Paște, între Arhiepiscopul Gheorghe al Ciprului și reprezentanții Vaticanului, pentru mutarea Capului Sfântului Apostol Pavel în Cipru, se amână pe termen nelimitat, în urma mutării din această viață a Papei Francisc. În ciuda întârzierii, Arhiepiscopul Ciprului nu renunță la eforturile sale de a pune în aplicare această idee inițiată de regretatul Arhiepiscop Hrisostom al II-lea, dar în semn de respect pentru perioada de doliu din Vatican, va depune cererea oficială după alegerea unui nou pontif.

   Conform informațiilor din publicația cipriotă „Filelefteros”, Arhiepiscopul acordă o mare importanță menținerii unor relații bune între Biserica Ciprului și Vatican, inclusiv în chestiuni legate de problema națională cipriotă. Acesta nutrește speranța că noul Papă va continua să susțină pozițiile Republicii Cipru, așa cum a făcut Papa Francisc.

   Paphos, conform, Faptelor Apostolilor, este locul unde Sfântul Apostol Pavel a predicat pentru prima dată pe insulă. Inițiativa mutării Sfintitului Cap a fost demarată sub regretatul Arhiepiscop Hrisostom al II-lea, cu consimțământul Mitropolitului de atunci, Gheorghe de Paphos (ales ulterior Arhiepiscop al Ciprului).

   Mai târziu însă, noul Mitropolit de Paphos, Tihic, s-a opus primirii sfintelor moaște, argumentând că Papa este un „eretic”. Aceasta a dus la o ruptură serioasă între el și Arhiepiscopul Gheorghe, care a decis să preia personal organizarea mutării sfintelor moaște ale Apostolului. Într-un comentariu pentru revista amintită mai sus, Arhiepiscopul Gheorghe sublinia că Papa oricum nu ar fi venit personal în Paphos și că opoziția din partea Mitropolitului era nefondată. „Ar fi un eveniment istoric pentru Apostolul Pavel să se întoarcă acolo unde a predicat prima dată”, a spus el. În plus, Arhiepiscopul a subliniat că, chiar dacă Papa ar fi vizitat Ciprul, ar fi fost primit la nivel oficial, așa cum o cer protocolul și ospitalitatea bisericească.

   Capul Sfântului Apostol Pavel este păstrat în Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, împreună cu Capul Sfântului Apostol Petru, așezat într-un baldachiun deasupra Altarului. Restul sfintelor moaște ale Apostolului Neamurilor se odihnesc, conform tradiției, în Bazilica „Sfântul Pavel din afara zidurilor Romei". În 2002-2003, în cadrul săpăturilor de sub Altarul actual al acestei din urmă bazilici - o bazilică papală construită deasupra mormântului Sfântului Apostol Pavel - a fost descoperită o placă din marmură, a unui sarcofag cu dimensiunile de 2,55 m lungime, 1,25 m lățime și 0,97 m înălțime. În interiorul sarcofagului din marmură albă, arheologii au găsit, pe lângă sfintele moaște, urme de tămâie, precum și rămășițele a două pânze de in, probabil folosite pentru înfășurarea trupului - semn al importanței persoanei înmormântate. Pe sarcofag există o inscripție: „Paulo Apostolo Mart.”, care este interpretată ca „Pavel, Apostol și Martir”. Datarea cu radiocarbon a sfintelor moaște confirmă că rămășițele provin din secolul I sau al II-lea după Hristos, ceea ce coincide cu momentul muceniciei Apostolului Pavel în jurul anului 67 după Hristos. Anunțul oficial privind rezultatele științifice a fost făcut de Papa Benedict al XVI-lea, pe 30 iunie 2009, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
 

   Autoritățile moldovene investighează o serie de pelerinaje ale preoților din Mitropolia Moldovei (de sub Patriarhia Moscovei) organizate în ultimele luni în Rusia, Serbia și Ierusalim.

   Prezentate oficial ca fiind religioase, aceste călătorii sunt suspectate de polițiști că ar fi urmărit scopuri politice ascunse legate de interferența cu procesul electoral al țării.

   Pe 12 aprilie, în Sâmbăta lui Lazăr, Arhiepiscopul de Tiatira și Marea Britanie, Nichita, aparținând de Patriarhia Ecumenică, a săvârșit Taina Botezului, pentru aproape două sute de oameni, în sfântul lăcaș "Cei Doisprezece Apostoli" din Hartfordshire, Marea Britanie - conform unei informații oferite de revista grecească Ortodoxia.info.