Parada păcatelor din Occident și-a găsit locul la Primăria Bucureștiului, sfidând credința majorității
Deși majoritatea românilor nu susține păcatul - după cum Biserica proprie Ortodoxă, prin învățăturile sale, nu susține păcatul (dar se arată dispusă să-l îndrepte pe omul păcătos) - Primarul Capitalei României a aprobat în aceste zile desfășurarea unui marș al homosexualilor denumit în engleză ”Bucharest Pride 2025”, pentru data de 7 iunie, adică... exact în ajunul Sărbătorii Rusaliilor - Pogorârea Sfântului Duh (8 iunie 2025). Deja au existat reacții vizavi de această hotărâre șocantă.
Consiliul Eparhial al Eparhiei de Olomouc-Brno a Bisericii Ortodoxe a Cehiei și Slovaciei îi invită pe credincioși la un pelerinaj tradițional la Mikulčice, în locuri sacre pentru întreaga Biserică Ortodoxă locală.
Sfinții Chiril și Metodie și-au început aici misiunea slavă, fiind, prin urmare, locul de naștere al Ortodoxiei slave.
În fiecare an, la sărbătoarea Sfinților Chiril și Metodie (conform calendarului ortodox), creștinii ortodocși din diferite părți ale Bisericii călătoresc aici pentru a cinsti memoria Sfinților frați și a le cere în rugăciune ocrotirea lor cerească.
Sfânta Liturghie arhierească se va săvârși aici, pe săpăturile fundațiilor bazilicii originale, unde a slujit chiar Sfântul Metodie.
Sanctitatea Sa Patriarhul Tawadros al II-lea, Papă al Alexandriei și Patriarh al Scaunului Sfântului Marcu, a ținut o conferință intitulată „Poduri ale iubirii” la Palatul Serbiei, organizată în cooperare cu Direcția pentru Cooperarea cu Bisericile și Comunitățile Religioase din cadrul Ministerului Justiției și Ambasada Egiptului la Belgrad.
La începutul prelegerii, Patriarhul Tawadros al II-lea a numit Serbia “o țară frumoasă” și și-a exprimat marea satisfacție că a avut ocazia să se întâlnească în ultimele zile cu un grup de politicieni, diplomați și personalități publice proeminente.
Patriarhul Tawadros a spus că Biserica Coptă strânge alături poporul credincios, de secole, păstrându-i identitatea și tradiția, chiar și în cele mai dificile vremuri, așa cum a făcut întotdeauna și face și astăzi Biserica Ortodoxă Sârbă, din calitatea de centru și gardian al sobornicității, indiferent de circumstanțele istorice și sociale, și a adăugat:
"Adevărata iubire nu este doar iubirea care se arată în vremuri de pace, ci iubirea care construiește punți puternice după dezacorduri și conflicte și restaurează relații. În istoria noastră modernă, am văzut exemple vii ale unor națiuni care au reușit să depășească suferința și să se îndrepte către cooperare și unitate
Având în vedere provocările cu care se confruntă lumea de astăzi, a devenit imperativ ca liderii să adopte viziuni clare pentru dezvoltarea societății și realizarea unui viitor mai bun pentru umanitate.
Luând seama la schimbările climatice, crizele economice, conflictele armate și creșterea decalajelor sociale, omenirea are nevoie de decizii îndrăznețe și de noi strategii, pentru a ține pasul cu vremurile și a asigura o viață decentă generațiilor viitoare".
(Sursa: Direcția pentru Cooperarea cu Bisericile și Comunitățile Religioase din cadrul Ministerului Justiției)
Manifestație în Bulgaria, pentru promovarea virtuților creștine în școală
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare organizează o procesiune pentru susținerea materiei școlare „Virtuți și Religie”
"Facem apel la toți creștinii ortodocși și la toate persoanele care doresc să participe la procesiune!
Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare - Patriarhia Bulgară își exprimă sprijinul pentru introducerea unei materii cu titlul provizoriu „Virtuți și Religie” în programa școlară obișnuită a școlilor din Republica Bulgaria. Ne declarăm sprijinul pentru marșul „Virtuți și Religie în școală”, organizat de asociațiile civice, care va începe pe 17 mai 2025, de la ora 12:00. în fața Catedralei Patriarhale „Sfântul Alexandru Nevski”.
Facem apel la toți creștinii ortodocși și la toate persoanele care doresc să participe la procesiune, declarând împreună poziția noastră civică hotărâtă privind necesitatea ca toți copiii din Bulgaria să se familiarizeze cu valorile și virtuțile morale creștin-ortodoxe netrecătoare și cu cultura și istoria noastră ortodoxă seculară, făurită pe baza acestor valori.
Procesiunea va începe cu un program scurt în piața din fața Catedralei și va continua de-a lungul străzii Rakovski, bulevardului „Țarul Eliberator”, va trece pe lângă Ministerul Educației și Științei, str. „Saborna” și se va încheia în Piața „Sfânta Nedelia”.
Ne rugăm ca binecuvântarea lui Dumnezeu să vină asupra organizatorilor și participanților la procesiune".
Bucură-te, Sfinte Vasile, laudă a neamului sârbesc!
O procesiune impunătoare, care a străbătut străzile orașului Nikšić, a celebrat sărbătoarea Sfântului Vasile Făcătorul de Minuni din Ostrog, patronul spiritual și protectorul ceresc al orașului și locuitorilor săi.
Procesiunea de Ziua Sfântului Vasile a încheiat, practic evenimentul cultural și spiritual „Zilele Sfântului Vasile al Ostrog-ului”, care a început pe 7 mai 2025, organizat în Episcopia de Budimlje-Nikšić. Redăm, mai jos, câteva dintre cuvintele ierarhilor participanți la evenimentele din aceste zile.
Predica Mitropolitului Ioanichie
În lumina Învierii lui Hristos, sărbătorim și această luminoasă sărbătoare a Sfântului nostru Părinte Vasile al Ostrog-ului, Făcătorul de Minuni, ocrotitorul orașului Nikšić, patronul tuturor credincioșilor care se roagă lui în întreaga lume. Pentru că, atunci când oamenii credincioși se roagă Sfântului Vasile, fie în Mănăstirea Ostrog, fie aici, în Nikšić, fie pe alt continent, America, Australia, el ajunge pretutindeni, ajută pretutindeni și face minuni, mângâie și luminează pretutindeni. Vedem acest lucru mai ales aici, în orașul Nikšić și mai ales în ultimii treizeci de ani de când Sfântul Vasile de Ostrog a condus această procesiune prin orașul său, Nikšić.
Ne amintim că în anul 1996, când Sfântul Vasile trecea prin orașul Nikšić cu sfintele sale moaște, a plouat puternic, iar asta nu i-a împiedicat pe credincioșii orașului Nikšić să iasă la Sfântul lor, cel mai mare ocrotitor și patron al lor, și să se apropie cu toții de sfintele sale moaște. Și aici, uneori este soare, alteori burniță ca în această seară, și alteori ploaie, și întotdeauna oamenii cu aceeași dispoziție, cu aceeași dragoste, cu aceeași credință îl urmează pe Sfântul Vasile și se apropie de viața lui și primesc binecuvântări de la el, atât în Mănăstirea Ostrog, cât și aici, în această sfântă procesiune.
Cel mai frumos lucru de remarcat este că această procesiune nu ține doar de locuitorii din Nikšić, nici doar de Vechea Herțegovină, ci de Herțegovina și Muntenegru unite aici - se întâlnesc aici. Au fost unite de Sfântul Vasile, dar vin oameni din toate ținuturile sârbești. Anul acesta am văzut copii și tineri veniți din locuri îndepărtate precum Bania Luka, România, Nevesinje, Trebinje, Gacko, Bileća, Mânăstirea Kosijerevo, Podgorica, din Užice, din Belgrad, venind pe jos la Sfântul Vasile. Aceasta este o mare iubire și o mare jertfă. Uneori mă doare sufletul când îi văd pe acei copii plecând, dar sunt conștient că Dumnezeu îi va răsplăti pentru marea lor strădanie, pentru dragostea lor.
Și, ceea ce este și mai important, dragii noștri Episcopi vin întotdeauna la noi cu dragoste și de aceea, în această seară, aș dori să vă salut din adâncul inimii mele în numele Episcopului Metodie și al dragilor noștri ierarhi: Irineu al Americii de Est, dragul nostru frate, vecin și prieten în Hristos, bine cunoscut de dumneavoastră, și colegul nostru oficiant Dimitrie al Herțegovinei, și dragul nostru Episcop Paisie. De aceea, îl invit cu bucurie pe dragul Episcop al Americii de Est, Irineu, să vă salute.
Predica susținută de Episcopul Irineu
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh dătător de viață!
Fiecare persoană din această lume este un călător și ar trebui să știe nu doar că este un călător, ci că este și un însoțitor. El este un călător pentru că umblă de bunăvoie prin această lume și prin această viață, dar și un tovarăș pentru că ar trebui să umble mereu cu Hristos și în urma lui Hristos, luând pașii Lui ca fiind ai săi. Pentru ca Domnul să ne ajute în această călătorie a noastră, din când în când ne dăruiește pe cineva care este martor al Învierii Sale, iar voi aici, în Muntenegru și în general, dar în special în acest minunat și frumos oraș Nikšić, îl aveți ca reprezentant pe marele plăcut al lui Dumnezeu, Vasile al Ostrogului, Făcătorul de minuni. Slavă și har lui!
Am pornit cu toții împreună într-o călătorie care a început în acele săptămâni pregătitoare de dinaintea Sfântului și Marelui Post Mare. În acele săptămâni, prin Evanghelie, Biserica ne-a cerut să răspundem la o singură întrebare: Cine sunt eu? Cine sunt eu în cadrul unei comunități? Deci: Cine suntem noi?
Pentru a răspunde la această întrebare, prima Evanghelie ne-a arătat un bărbat de statură mică, pe nume Zaheu. El era vameș și foarte urât de popor. Totuși, a găsit o modalitate de a-și transcende propria ființă, de a transcende ura pe care oamenii i-o arătau, prin dorința arzătoare de a-L vedea pe Iisus Hristos. Și, suntem întrebați dacă avem aceeași dorință arzătoare de a-L vedea pe Hristos, pe care Hristos o va răsplăti la Cina Sa Cea de Taină, când a spus: Cu mare dor am vrut să împărtășesc acest Paște cu voi. Dorința este absolut necesară, pentru a începe calea noastră spre mântuire.Apoi, în timpul Postului Mare, fiecare Evanghelie, fără excepție, a dezvăluit Persoana lui Iisus Hristos. De fapt, Hristos ni S-a revelat. Ne-a arătat cum, conform celor spuse de oameni despre El, El este Fiul lui Dumnezeu, că El este Învățătorul, că El este Regele lui Israel și a adăugat că El este și Fiul Omului - Dumnezeu-Omul desăvârșit.
Mai întâi, să ne cunoaștem pe noi înșine. Dacă o persoană se cunoaște mai întâi pe sine, Îl va cunoaște și pe Domnul nostru Iisus Hristos, astfel încât să poată fi tovarășul Lui și nu doar un simplu călător sărac și singuratic în această lume.După aceea ajungem la Paște. Și, Paștele este perioada în care ne aflăm acum, iar această perioadă se numește în greacă Revelarea Marii Taine. Și care este acea Taină? Taina Botezului nostru. Ce s-a întâmplat cu noi, când am primit botezul.
De aceea, sunt profund convins că Sfântul Vasile ne trimite atât de des acest fel de ploaie, după cum spune stimatul nostru Mitropolit, pentru a ne uda și a ne reînnoi botezul, pentru a ne reînnoi credința și pentru ca noi să putem călători împreună cu el, mână în mână, către Iisus Hristos. Aceasta ni se dă atunci când am ajuns deja să ne cunoaștem pe noi înșine, când am înțeles cine suntem, Cine este Hristos, să ajungem la o întâlnire cu Hristos Însuși, ca Domnul să ne răsplătească pentru munca și efortul nostru de a veni la El, așa cum le-a răsplătit pe femeile mironosițe, pe Iosif din Arimateea, pe Nicodim și pe alți oameni care au jucat un rol esențial în Învierea Sa și în răspândirea cuvântului despre Învierea Sa.
Există o poezie frumoasă în engleză, numită "Urme în nisip". Un om mergea de-a lungul țărmului, desculț pe nisip, și de fiecare dată vedea urme de pași apărând lângă el, deși nu vedea pe nimeni, așa încât știa că Hristos mergea cu el. Când însă i-a fost mai greu în viață, a văzut doar urmele propriilor picioare și nimic mai mult. Nu mai existau urme ale lui Hristos, așa că a început să plângă și să întrebe: Doamne, de ce m-ai părăsit când sunt în cel mai greu moment, când am cea mai mare nevoie de ajutorul Tău? Și atunci Domnul îi răspunde și zice: Omule, uite ale Cui sunt aceste urme, ale Cui sunt aceste picioare? Nu sunt ale tale, sunt ale Mele. Când îți este cel mai greu, te port în brațe și, de aceea, nu vezi urmele altor picioare lângă tine, ci le vezi pe ale Mele, pentru că te port. Așa este și cu noi în viețile noastre, dacă vrem să venim la Hristos…
Marele Țar Nicolae I a făcut un lucru măreț pentru dumneavoastră, pentru această familie și pentru acest oraș, și iată, nobila sa statuie este aici, în fața noastră. El a închinat acest oraș memoriei Sfântului Vasile, construind, cu ajutorul Dinastiei Romanov, acea frumoasă și măreață Catedrală. Nu este simplu sau ușor de ajuns. Trebuie să continui călătoria, pe o scară extrem de abruptă și îngustă, dar apoi ajungi la ușile deschise ale lăcașului. Nicolae știa, în calitate de domn al Muntenegrului, că nimeni nu putea fi ascet, decât dacă urca pe un deal, pe un munte, și acolo Îl întâlnea pe Hristos. Și v-a creat nu doar un mediu frumos, gigantic în mijlocul orașului Nikšić, ci a înfipt acolo și Crucea lui Hristos și a ridicat frumoasa voastră Catedrală. Și de fiecare dată când vă străduiți, când urcați acele scări, când vă este mai greu și sunteți fără suflu, amintiți-vă de acele versuri, iar Hristos vă va duce până la capăt, ca să-L puteți întâlni pe Domnul Însuși.
Dumnezeu a avut milă de voi, Dumnezeu vă iubește și de aceea vă trimite această ploaie nobilă. De fapt, am vrut să-l rog pe Înaltpreasfințitul nostru Mitropolit să nu predice în seara aceasta, ca să nu vă plouă, iar el a spus că trebuie să predice.
Fie ca Domnul să vă răsplătească din belșug pentru dragostea voastră, în primul rând pentru că Dumnezeu este dragoste - unde este Dumnezeu, acolo este dragoste, și unde este dragoste, acolo este Dumnezeu, iar voi sunteți întruchiparea dragostei divine. Încă o dată și din toată inima: Hristos a înviat!
Sărbătoarea Sfântului Vasile Făcătorul de Minuni al Ostrogului, în ziua de 12 mai 2025, a fost celebrată cu solemnitate și rugăciune, în lăcașul ortodox din Ostrog, prin oficierea Sfintei Liturghii, prezidată de Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioanichie de Muntenegru și Litoral.
Mitropolitul Grigorie al Germaniei: Nimeni nu este invizibil pentru Hristos
Hristos a înviat!
Ieri am citit acea Evanghelie emoționantă despre paralitic, despre omul care zăcea lângă scăldătoarea Vitezdei, care timp de treizeci și opt de ani nu a avut pe nimeni să-l arunce în apă ca să se vindece. Și apoi a venit Hristos. La prima vedere, această istorisire este despre un om și un destin, o durere, o minune. Dar cine are o inimă trează și o ureche duhovnicească știe: în acel om zacem cu toții. Pentru că cine dintre noi, în adâncul sufletului, nu este cel slăbănogit, așteptând atâția ani o mișcare, o privire, o minune - și aceasta nu vine niciodată?
Toți cei care am fost măcar o dată invizibili în mulțime, nemișcați în inimile noastre, închiși în noi înșine, cunoaștem acea durere. Acea durere se găsește în inima tuturor celor care se simt singuri astăzi, care poate nu vorbesc cu nimeni zile întregi, care nu mai cred că pot fi importanți pentru cineva, la care nimeni nu mai vine în vizită, care zâmbesc pe rețelele de socializare, dar plâng sau pur și simplu tac în camera lor. Mulți dintre noi, la fel ca acel om slăbănogit din Evanghelie, suntem zdrobiți pe dinăuntru. Nu doar cu trupul, ci mult mai profund, în voință, inimă, speranță. Și, cumva, ne obișnuim cu această slăbiciune a noastră. Începem să trăim cu asta ca și cum ar fi ceva normal, ca și cum n-ar putea fi altfel. Și, încetul cu încetul, pierdem speranța, dorința și credința.
Slăbiciunea acestui om nu este doar fizică. Este o slăbiciune a sufletului. Sătul să aștepte, s-a obișnuit cu boala. Așa cum uneori ne obișnuim cu disperarea noastră, cu întunericul care durează atât de mult încât începem să credem că nu există lumină. Dar, Hristos nu așteaptă ca cineva să-L cheme. Nu merge doar acolo unde sunt oameni sănătoși și fericiți. Se duce direct la acel om, cel mai uitat, cel mai singuratic, și primul lucru pe care îl întreabă nu este: Ce ai greșit?, ci: Vrei să fii sănătos? Ce întrebare aparent ciudată... Nu vezi că omul zace neajutorat? Însă, Hristos cunoaște adâncurile inimii omenești. El știe că, uneori, cea mai mare durere nu este în trup, ci într-o voință frântă. De asemenea, știe că minunile nu sunt întotdeauna suficiente. Hristos știe că există ceva ce nici măcar El, în atotputernicia Sa, nu atinge cu forța: și anume libertatea umană.
Voinţă - pentru că, da, e posibil să nu vrem să ne însănătoșim, e posibil să ne obișnuim cu întunericul, ca acesta să devină casa noastră, refugiul nostru, ca boala să devină o scuză, un adăpost față de viață și responsabilitate. De aceea, Domnul ne întreabă mai întâi: Veți vrea?
Și, ce se întâmplă atunci? Omul paralizat este vindecat, dar nu știe Cine l-a vindecat. La fel e și cu noi. Dumnezeu lucrează în viețile noastre, chiar și atunci când nu suntem conștienți de acest lucru. Ne trimite un om, un mesaj, o privire. Respirația Lui ne atinge prin cuvântul unui prieten, al unei cunoștințe întâmplătoare, printr-un moment de tăcere. Cineva și-a amintit de noi. Și, aceasta nu este o întâmplare, este harul Lui. Vine pe banca noastră goală din parc, în camerele noastre, la gândurile noastre obosite, la singurătatea noastră și ne întreabă: Vrei să prinzi viață? Să iubești din nou, să râzi, să te ridici? Și nu ne întreabă dacă suntem vrednici. Ne cere un singur răspuns – un minunat DA. O singură mișcare din interior, oricât de silențioasă, dar dacă este sinceră – va fi suficientă.
Hristos nu ne mântuiește ca pe niște obiecte. El ne înalță ca indivizi. El vrea nu doar să ne vindece, ci să ne trezească, să ne dea viață. Și, a fi viu înseamnă a vrea liber să spui: Da, Doamne! Și El va face restul. Dar, să ne întrebăm, câți dintre noi astăzi își doresc cu adevărat să se însănătoșească? Câți dintre noi suntem gata să renunțăm la întunericul familiar, la obiceiuri, la amărăciune, la singurătate? Pentru că, a vindeca înseamnă a primi viața, a purta crucea, a-i accepta pe ceilalți, a ierta, a te schimba, a fi în comuniune.
Da, știu, nu e ușor. Dar nu trebuie să credem niciodată minciuna că am fi singuri. Niciunul dintre noi nu este invizibil pentru Hristos. El merge direct la cel pe care toată lumea l-a uitat, pentru că toți sunt importanți pentru El. Și ție, frate, soră, astăzi El îți spune același lucru, precum acelui om din Vitezda acum două mii de ani: Ridică-te! Și, când te scoli, ia-ți patul, nu ca pe o povară, ci ca pe o mărturie. Nu-ți fie rușine de cele prin care ai trecut. Poartă-l ca un semn că ai biruit, că ai depășit întunericul din tine, că harul te-a atins.
Evanghelia este o lumină pentru toți cei care umblă astăzi în întunericul singurătății. Nu ești uitat. Dumnezeu nu a plecat. El este aici, cu noi. Același cuvânt rezonează cu noi, astăzi: Vrei să fii sănătos? Dacă vrei, ridică-te! Dacă nu poți să o faci singur, spune-I. El va veni. Dar, dacă nu vrei - nicio minune nu te va ajuta. Domnul nu te va vindeca prin forță. El așteaptă consimțământul tău. Și, dovada tuturor acestora, dovada Evangheliei și mai ales a cuvintelor pe care le-am auzit, este Sfântul de aici, unde ne-am adunat astăzi: Sfântul Vasile, care a ascultat Evanghelia și L-a primit pe Hristos în inima sa pentru totdeauna. De aceea a putut, atât în timpul vieții sale, cât și după moartea sa, până în ziua de azi, să iasă în întâmpinarea bolnavilor, a celor îndurerați, a celor abandonați, a celor părăsiți de toți în afară de Dumnezeu, și să-i vindece și să-i ridice. Și nu doar pentru a-i vindeca, ci pentru a-i sluji, în cel mai profund sens creștin.
Uitați, priviți în jurul vostru. Ce vedeți? Pietre, piatră. Un munte, un zid impenetrabil creat de-a lungul a milioane de ani. Și acel zid impenetrabil s-a golit, iar o inimă s-a cuibărit în el, cuibărită pentru a-l încălzi pentru totdeauna din interior, inima unui om care și-a petrecut întreaga viață pământească ajutându-i și slujindu-i pe ceilalți. Tot ce știm despre Sfântul Vasile se încadrează în această propoziție și o confirmă. Oamenii fug de slujire, iar Vasile și-a găsit refugiu în ea. I-au distrus tronul episcopal și lăcașul, iar el și-a așezat episcopatul într-o peșteră, și peștera a devenit lăcaș. I-au luat bisericile și mânăstirile, el însuși a devenit o Biserică vie, în care și în jurul căreia se adună mulțimea, fără să știe de niciuna dintre granițele prin care sunt despărțiți oamenii: nici de granița naționalității, nici de granița credinței, nici granița morții. Aceasta este măsura slujirii și a umanității și, în fața ei, vă mărturisesc, tremur și astăzi, la fel ca atunci, dacă nu chiar mai mult decât atunci, când am primit tunsura monahală în această peșteră, acum mai bine de treizeci de ani.
De aceea, noi toți, ca creștini, ca Biserică, urmând exemplul lui Hristos și al Sfântului Vasile, nu trebuie să permitem ca cineva să zacă lângă noi ani de zile, fără să-l vedem. Fie ca inima lui Hristos, inima lui Vasile, să fie în noi, cea care ridică, slujește și nu judecă. Și când suntem atât de slăbiți, să nu uităm: Dumnezeu nu ne va ocoli.
Haideți să deschidem măcar o fantă de speranță în inimile noastre și El va intra. El va intra și ne va ridica nu doar în picioare, ci în iubire, în bucurie, în veșnicie. Dumnezeu, dragii mei, nu îl ocolește pe om. Dar omul, din păcate, adesea Îi ocolește atât pe Dumnezeu, cât și pe sine însuși. Așa încât, să nu amânăm și să așteptăm ca apa să se învolbureze și ca cineva să ne coboare în ea. Cuvântul, cuvântul lui Hristos, rezonează deja în noi. Deschideți-vă sufletul, ascultați, credeți. Așadar, nu stați astăzi pasivi, în acest loc sfânt. Ascultați cuvântul cel mai important care spune: Ridică-te! Fă ca totul în tine să se miște și slăvește-L pe Dumnezeu! Scoală-te, ia-ți patul și umblă, căci ai fost creat pentru viață, nu pentru moarte! De aceea spunem și cântăm: Hristos a înviat și ne-a dăruit viața veșnică! Amin.
Cuvânt al Mitropolitului Ioanichie
Sfântul Vasile Făcătorul de Minuni din Ostrog a scris foarte pe scurt că a venit la stânca rece a Ostrogului, pentru căldura lui Dumnezeu. Acea căldură este harul Duhului Sfânt, care i-a umplut și i-a întărit sufletul. Așa cum Sfinții Apostoli au fost îmbrăcați cu putere de sus, cu puterea adevărului, dreptății și iubirii lui Dumnezeu, tot așa și Sfântul Vasile Făcătorul de Minuni din Ostrog s-a umplut de iubirea lui Dumnezeu și de mila, adevărul și dreptatea lui Dumnezeu și a strălucit cu viața și virtuțile sale. El a strălucit cu harul și lumina lui Dumnezeu și a rămas ca un stâlp de foc, în jurul căruia se adună oamenii, în cele mai grele vremuri. Așa a trăit el în timpul vieții sale, dar biografia sa este mult mai amplă, deoarece a ajuns în brațele lui Dumnezeu și este actualizată constant. Și această zi, desigur, se trece în biografia Sfântului Vasile al Ostrogului. A săvârșit multe minuni în timpul vieții sale pământești și chiar mai multe după moartea sa binecuvântată, când Domnul l-a proslăvit și a făcut din sfintele sale moaște izvor al harului Duhului Sfânt. Viața sa preoțească are puterea mormântului Domnului în jurul căruia ne adunăm".
Cuvântul Mitropolitului Ieronim de Kalavryta-Aegialia (Grecia)
Ne-ați adus multă bucurie, am primit multe binecuvântări, pe care le vom transmite Eparhiei noastre, credincioșilor din parohiile noastre. Aș dori să mulțumesc tuturor Mitropoliților și Episcopilor care au fost aici ieri și astăzi și întregului popor, în special tinerilor care sunt speranța de aur pentru patrie, și nu numai pentru această patrie. Am spus asta la hirotonirea mea: tinerețea este cea mai importantă, tinerețea este speranța de aur pentru întreaga lume. Vine vremea când tinerii noștri Îi vor mărturisi pe Hristos și credința noastră. Aici, am văzut cu ochii noștri cum mii și mii de tineri și tinere din întreaga lume au venit să-i aducă un omagiu protectorului și mijlocitorului lor înaintea lui Dumnezeu, Sfântul Vasile.
Frați și surori, vă rog să vă amintiți bine acest lucru, să-L păstrați pe Hristos în inimă, pentru că este singura speranță care nu vă va vinde niciodată, nu vă va trăda și nu vă va preda, și ați auzit acest lucru de la Păstorul vostru, Episcopul Ioanichie, și de la noi toți cei prezenți astăzi aici. Cel mai important este să-L porți pe Hristos în inimă, pentru că El nu te va vinde niciodată, nu te va trăda. Așa cum a spus Mitropolitul Ioanichie, așa cum a spus Mitropolitul Grigorie în predica sa, este important să te lași liber în mâinile lui Dumnezeu, adică să spui: Vreau să fiu sănătos, vreau să fiu viu! Iar El o va face atunci.
Încă o dată, vreau să mulțumesc Mitropolitului, clerului, starețului și tuturor credincioșilor, pentru că ați putut participa la o astfel de sărbătoare și să vă reamintesc că elenii - grecii au fost întotdeauna alături de voi, mai ales în acele vremuri dificile, în vremuri de război. Așa cum am fost alături de voi atunci când ați fost bombardați de oameni care nu-L purtau pe Hristos în inimile lor și nici nu aveau credință, tot așa să fiți alături de noi și acum când vom duce un alt război, un război împotriva secularismului, când autoritățile așează icoanele vechi în galerii de artă, în muzee, și nu acolo unde le este locul, pentru că vor să transforme Ortodoxia noastră într-un muzeu, și nu ca ea să fie ceea ce este. Desigur, asta nu va funcționa. Cei aflați la putere O urăsc pe Maica Domnului, Îi urăsc pe Dumnezeu și pe Sfinți. Ei bine, le spun să vină în Muntenegru, să vadă cum cred oamenii, cum este națiunea, cum cred tinerii în Dumnezeu, și să învețe din asta și să se pocăiască pentru păcatele lor. Cei aflați la putere se bazează întotdeauna pe frica noastră, iar eu vă spun – luați-vă crucea și nu vă temeți de ei. Sunt slabi și neputincioși - veți câștiga. Dreptatea va birui!
Cine are urechi de auzit, să audă:
Matei 11:15
Hristos a înviat!
