ÎNCEPUTUL MÂNTUIRII NOASTRE - noi file de letopiseț (12 mai 2025)

Să urmăm cele ale păcii!
 

Vă prezentăm, mai jos, CUVÂNTUL Patriarhului Ilia al II-lea al Georgiei, rostit cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Victoriei asupra fascismului, împotriva răului.

   Felicitări tuturor, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Victoriei asupra fascismului. Această zi cuprinde și reunește nenumărate exemple de eroism și perseverență uimitoare, demonstrate de mulți în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această dăruire și, bineînțeles, ajutorul Domnului au dus la victoria unită asupra răului și la importanța specială a acestei date, pentru toată lumea.
 

   Victoria a fost obținută, însă, cu prețul unor mari sacrificii - orașe, sate, biserici, monumente istorice, opere de artă au fost distruse... și ceea ce este cel mai tragic, numărul morților a ajuns la 61 000 000; Printre aceștia, peste 300 000 de luptători din Georgia au murit.

 

   Astăzi, când lumea se confruntă cu o serie de provocări dificile, acest mare sacrificiu și această încercare, din urmă cu 80 de ani, ar trebui să ne amintească încă o dată, tuturor, necesitatea de a avea grijă de cei care aduc pacea, astfel încât dificilele experiențe din trecut să nu devină și mai dureroase pentru omenire.

   Mesajul Patriarhului se încheie cu felicitări, atrăgând atenția asupra cuvintelor: 

   "Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul” (Romani 14:19)

   În amintirea creștinilor ortodocși chinuiți și uciși în Germania și în alte locuri

   În Germania, pe 9 mai 2025, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Victoriei în Marele Război Patriotic, a avut loc o ceremonie de depunere de coroane la monumentul soldaților eliberatori sovietici, în Parcul Treptov și la Memorialul soldaților sovietici, din Tiergarten, Berlin.

   Episcopia de Berlin și Germania a fost reprezentată, la ceremonia de depunere a coroanelor, de administratorul eparhiei, Arhiepiscopul Tihon de Ruz, și de clerici din parohiile din Berlin. Episcopul s-a rugat întru veșnica pomenire a „conducătorilor și soldaților care și-au dat viața pentru credință și Patrie, a tuturor celor care au murit de frig și foame, creștinilor ortodocși chinuiți și uciși aici și în alte locuri” - conform informațiilor oferite de Episcopie.
 

   Occidentul caută și mai aprig secularismul extins, apelând direct la masonerie

   Din data de 5 mai 2025, Președintele Franței, Emmanuel Macron, conform presei internationale, a "intrat" în istorie, devenind primul Președinte al Republicii Franceze care a vizitat vreodată... Loja Franceză a Francmasoneriei, formată din 32000 de membri, unde a ținut un discurs public, cerându-le masonilor să ajute Franța să rămână o „Republică seculară”, chemându-i în ajutor și cerându-le să devină „ambasadori ai secularismului” în Republică.

   Biserica Ortodoxă Română  osândește Francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă. Poți citi, dând click AICI! Biserica Ortodoxă Greacă, nu de foarte mult timp, a condamnat și ea din nou organizația amintită.

    Discursul fățiș de această dată al șefului statului francez vine, în contextul în care ministrul de interne Bruno Retailleau a fost acuzat de exagerare în chestiuni de secularism în ce privește islamul. De asemenea, prin acest apel către organizația amintită, Președintele Franței caută, conform presei, întărire și susținere pentru o lege din 2004 care interzice simbolurile religioase în locurile publice, dar care acum urmează să fie extinsă și să interzică afișarea însemnelor religioase de către însoțitorii în excursiile școlare și participanții la competițiile sportive. 

   Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în Biserica Sfântul Nicolae din Ptochokomeion - Kolonaki, duminică, 11 mai 2025, cu ocazia celor 150 de ani de la construirea acesteia - deși sfântul lăcaș a intrat în posesia Patriarhiei, ca donație din partea unui binefăcător ce a ridicat-o pe cheltuiala proprie, abia în anul 2023. 

   Într-un discurs rostit cu această ocazie, Patriarhul Bartolomeu a făcut referire la efortul pe care l-a început împreună cu regretatul Papă Francisc, pentru stabilirea unei date comune a Paștelui, și și-a exprimat speranța că noul Papă Leon al XIV-lea va manifesta același interes - conform informațiilor oferite de Patriarhia Ecumenică.
 

   Continuăm ceea ce au ctitorit strămoșii noștri!
   Procesiunea tradițională de Ziua Sfântului Marcu, în Podgorica

   Numeroși clerici, monahi și credincioși s-au adunat pe 8 mai 2025, în fața Bisericii "Sfântul Gheorghe" Gorica, în tradiționala Procesiune de Ziua Sfântului Marcu, pentru a-l cinsti pe Sfântul Apostol și Evanghelist. ocrotitorul ceresc al Podgoricei.

   Procesiunea cu sfintele moaște ale Cuviosului Simeon de Daibab a fost condusă de ÎPS Mitropolit Ioanichie de Muntenegru și Litoral. În fruntea procesiunii, împreună cu Mitropolitul, s-a aflat Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Paisie. Procesiunea s-a oprit în trei locuri, pentru a putea fi citită Sfânta Evanghelie.

   Adresându-se enoriașilor, de pe locul unde se afla odinioară Mânăstirea "Sfântul Marcu", Mitropolitul Ioanichie a spus că Sfântul Marcu a fost un predicator al Învierii lui Hristos și al Sfintei Credințe Ortodoxe în întreaga lume, de la Ierusalim la Antiohia, de la Roma și Alexandria la Veneția:

   "Cu slava și mijlocirea sa plină de har, a ajuns în vremuri străvechi în orașul Podgorica, unde ulterior se afla o mânăstire mare și faimoasă a sa. Deși acea mănăstire lipsește acum ochilor noștri fizici, ea s-a păstrat pentru ochii noștri duhovnicești și spre amintirea lui Dumnezeu, și ne adună în acest loc sfânt" - a spus Mitropolitul Ioanichie, care a amintit lunga tradiție a procesiunii de Sfântul Marcu și credința puternică din rândul oamenilor în binecuvântarea, ajutorul și mângâierea care vin de la Dumnezeu și de la Sfântul Apostol Marcu, prin această procesiune.

 

   "Procesiunea de Sfântul Marcu, prin orașul Podgorica, a avut loc și între cele două Războaie Mondiale. Și mai apoi, oamenii respectând procesiunea, au considerat-o un dar de la Dumnezeu și au ieșit în această procesiune exact așa cum o fac și astăzi, chiar dacă Podgorica nu era la fel de populată pe atunci. 
   Oamenii îi scoteau pe bolnavi în stradă, procesiunea trecea pe lângă aceștia, iar bolnavii sărutau Sfânta Cruce și mâna Episcopului sau a preotului, mulți primind vindecare și, cu siguranță, toți cei care ieșeau cu credință primeau întărire duhovnicească și mângâiere. 
 

   Slujba Sfântului, "Markovdan", a fost reînnoită de regretatul Mitropolit Amfilohie, la sosirea sa în Muntenegru, când a construit și o minunată relație de prietenie, plină de respect, cu familia Đecevici. A fost foarte fericit că a întâlnit această familie și a vorbit întotdeauna cu bucurie despre cum l-au primit. El aducea întotdeauna câte un bujor kosovar de la familia Đecevici, ca dar, la chivotul Sfântului Petru de Cetine. În vremea noastră, continuăm ceea ce au ctitorit strămoșii noștri, ceea ce a reînnoit fericitul Mitropolit, continuăm și iată-ne în acest sfânt loc, din nou alături de frații Đecevici. Le mulțumim pentru marea lor bunătate, pentru atenția lor, pentru omenia lor, pentru onestitatea lor, pentru respectul lor față de acest loc sfânt. Fără ajutorul, înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu, nimic bun nu se poate face - a spus Mitropolitul Ioanichie, concluzionând:
 

    Fie ca Domnul, cu mila și dragostea Sa, să reverse harul, bunătatea Sa și toate darurile dumnezeiești asupra voastră, asupra familiei Đecevici, asupra acestui oraș și asupra celor care guvernează acest oraș, căci știm că fără ajutorul lui Dumnezeu, înțelepciunea lui Dumnezeu și bunătatea lui Dumnezeu, nu putem face nimic bun. Iar când harul lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu ne umbresc, ne luminează, ne călăuzesc, atunci nu numai că putem săvârși fapte bune, ci putem și să ne regenerăm sufletele și să facem mult bine în viața noastră și în lume, în patria noastră, în stat și în Biserică".

Mai multe fotografii, AICI! 

   Biserica Ortodoxă Sârbă informează pe pagina sa oficială că Președintele Republicii Serbia, domnul Alexandru Vucici, a înmânat în data de 8 mai 2025, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Mânăstirea Danilov din Moscova, Ordinul Republicii Serbia, Sanctității Sale Patriarhul Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii.

   "Pentru mine personal, este o mare onoare să înmânez Ordinul Republicii Serbia Sanctității Sale Patriarhul Chiril. Acesta este un alt pas important în dezvoltarea ulterioară a relațiilor sârbo-ruse. Am avut marea onoare să aflu multe de la Patriarhul Chiril despre poziția Bisericii Ortodoxe Ruse, precum și să aud cuvinte frumoase despre cooperarea cu Biserica Ortodoxă Sârbă și statul sârb”, a declarat Președintele Vučić cu această ocazie solemnă, citat de Biserica Ortodoxă Sârbă.

   Tactica politică de expulzare a călugărilor din Athos, atacată de monahi

   Recenta decizie a guvernatorului politic al Muntelui Athos, Alkiviadis Stefanis, de a impune măsuri drastice la adresa călugărilor a provocat reacții vehemente. Părinții Athos-ului și-au exprimat, în aceste zile, dezacordul față de metodele folosite, definindu-le ca fiind greșite și contrare tradițiilor din Muntele Athos. Aceștia au denunțat intervențiile Guvernatorului Politic, apărând libertatea și autonomia spirituală a Statului Athos.

   Astfel, într-o scrisoare recent publicată, Părinții amintesc că decizia Guvernatorului Politic de a proceda la expulzarea monahilor care nu convin politicului este contrară naturii Statului Muntelui Athos, care este supus conducerii Sfintei Comunități și nu influențelor politice externe. În mod special - se mai spune - intervenția în chestiuni ecleziastice și spirituale nu este în concordanță cu cadrul instituțional al Muntelui Athos, așa cum este definit de Carta din 1924.

    În scrisoarea publicată se mai arată: 

   Metoda-tactică pe care, în calitate de administrator politic de pe Muntele Athos, ați început să o implementați pentru a expulza călugării care nu sunt pe placul dumneavoastră și al subordonaților dumneavoastră este GREȘITĂ. Nu suntem nici soldații voștri, nici subofițerii voștri, nici ofițerii voștri și nici obiecte care să spună doar „da” și „ordonați”. Suntem oameni liberi.

   Tacticile de persecuție cu acuzații vagi, defăimătoare, de tip „infracțiuni grave”, pe care ați început să le aplicați împotriva călugărilor de la Muntele Athos nu sunt potrivite.

   De asemenea, textul mai precizează:
   Ca soldați ai lui Hristos, avem libertatea conștiinței religioase, libertatea de exprimare, libertatea opiniei, curaj și urmăm cu credință exemplul Dumnezeului-Om al nostru, Iisus Hristos, Care a vorbit întotdeauna cu curaj înaintea conducătorilor acestei lumi.

   În încheiere se reamintesc condițiile legale: Competența fiecărui Guvernator Politic, precum și propriul mandat, se vor limita la supravegherea ordinii și securității publice (articolul 3 din Decretul Legislativ din 1926) în conformitate cu Carta Statutară (1924)... fără a se implica în chestiuni ecleziastic-spirituale…
 

   ÎPS Părinte Atanasie a fost întronizat sâmbătă, 10 mai, la Londra, ca Întâiul Arhiepiscop Ortodox Român al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în Catedrala „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”- Enfield.
 

Atacurile asupra bisericilor ortodoxe din Eparhia de Kursk continuă

    Pe 10 mai 2025, în urma unui atac țintit al Forțelor Armate ale Ucrainei, Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" din satul Alexeievka, districtul Glușcovschi, regiunea Kursk, a fost avariată. Conform raportului publicat de Eparhia ortodoxă, după ce a fost lovit de inamic, sfântul lăcaș a ars din interior. (fotografie dinainte de distrugere).
 

   Nu-ți fie teamă să începi să trăiești din nou!

   Pe 10 mai 2025, în A 4-a Duminică după Paște, a paraliticului, administratorul Episcopiei Berlinului și Germaniei (Patriarhia Rusă), Arhiepiscopul Tihon, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Învierii din Berlin.

   Preotul Maxim Iudacov s-a adresat celor prezenți la slujbă, pornind de la tema Sfintei Evanghelii citite:

„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Hristos a Înviat!

 

Evanghelia de astăzi este foarte "liniștită", foarte personală. Este vorba despre un bărbat care zăcea, de la Iazul Oilor, de treizeci și opt de ani. Aproape o viață întreagă. Rămăsese întins și așteptând. A așteptat ajutor, a așteptat o minune, a așteptat să apară cineva și să-l ducă în apă când aceasta  devenea tulbure. Și acum, după toți acești ani de așteptare – tăcere, singurătate, oboseală – vine Hristos. Nu cu reproșuri, nu făcând morală, ci cu o întrebare simplă, aproape copilărească: „Vrei să te faci sănătos?”.

 

   Frați și surori, nu este întrebare adresată doar acelui paralitic. Este o întrebare care mi se adresează mie; fiecăruia dintre noi. Cu toții suntem "liniștiți", într-o oarecare măsură. Unii dintre noi s-au săturat să mai trăiască, alții și-au pierdut speranța, unii zac în sufletele lor - nu cu trupurile, ci cu inimile lor - și nu mai cred că ceva se poate schimba. Și Hristos întreabă: „Vrei să te faci sănătos? Vrei să trăiești cu adevărat? Sau te simți mai confortabil în această slăbiciune cu care te-ai obișnuit, unde nimic nu trebuie decis, nimic nu trebuie făcut?”.

 

   Uneori, o persoană se poate atașa atât de mult de boala sa - fizică sau mentală - încât aceasta devine sălașul lui. El nu mai așteaptă vindecare. El repetă doar: „Nu am om…” – nu există nimeni care să înțeleagă, care să ajute, care să mai pătrundă în durerea mea. Dar iată-L pe Om. Cu majusculă. Hristos, Dumnezeu și Om, vine și spune: „Ridică-te. Ia-ți patul tău si umblă”. Și - iată lucru uimitor - cel 'liniștit' se ridică. Fără discuții lungi, fără condiții. El doar aude și se ridică. Pentru că acestea nu sunt doar cuvinte. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, care aduce putere, aduce viață.

   Frați și surori, Hristos este aproape de noi. El este prezent în fiecare boală a noastră - fizică, mentală, duhovnicească. Toată lumea se află în singurătate. Fiecare persoană are frică. Și El ne spune, tuturor: „Vrei să trăiești? Ridică-te. Mergi. Nu te teme. Eu sunt cu tine”. Dar trebuie să răspundem. Trebuie să ne dorim. Trebuie să facem un pas - chiar și unul slab, chiar și unul ezitant, dar UN PAS AL CREDINȚEI. Și, atunci, minunea va începe să se întâmple. Nu-ți fie teamă să te salți în picioare. Nu-ți fie teamă să începi să trăiești din nou. Chiar dacă au trecut mulți ani, chiar dacă pare prea târziu, pentru Dumnezeu nu este niciodată prea târziu. Amin".

   „Și noi toți, care ne împărtășim din aceeași Pâine și din același Potir, să ne unim unii cu alții...”

   Cel mai important loc în trunchiul slujbelor religioase este ocupat de slujba pe care o numim Liturghie. Liturgia este un cuvânt grecesc care înseamnă slujire în comuniune. 

   Uneori, aceasta înseamnă slujire față de aproapele nostru, milostenie, iar alteori slujire la Altar. Scopul dumnezeieștilor slujbe este acela de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne apropia de El în rugăciune. Însă, cea mai mare manifestare a apropierii, prezența Domnului printre credincioși, „Theosis” din om și natură - procesul de transformare în dumnezeiesc a omului credincios care, în cursul vieții sale, a decis să pună în practică învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos și Evanghelia Sa - se împlinește în Taina Euharistiei, care se află în centrul vieții Bisericii.

   Euharistia a fost instituită de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, în timpul Cinei de Taină pe care a sâvârșit-o. Mântuitorul Iisus Hristos Și-a adunat Ucenicii, în noaptea în care urma să fie trădat și dat spre suferință, chin, răstignire și moarte. El i-a strâns laolaltă pe Ucenicii Săi, ca și conducător al lor, ca și când ar fi fost cel mai în vârstă, deși în ceea ce privește vârsta, El nu era mai mare decât ei. 
 

   Mântuitorul a îndeplinit ritualul mesei, după modelul acceptat de oamenii Bisericii Vechiului Testament, dar cu o diferență neobișnuită: când frângea pâinea și când ridica potirul, după ce a rostit rugăciunile speciale de mulțumire către Dumnezeu pentru toate, le-a zis Ucenicilor Săi: Faceți aceasta, spre pomenirea Mea. Pâinea este Trupul Meu, iar Vinul acesta este Sângele Meu. Când vă veți aduce aminte de Mine în felul acesta, veți mânca din Trupul Meu și veți bea din Sângele Meu. Și oricine face aceasta, va rămâne în Mine, și Eu voi rămâne în el în veac.

   În timpul Euharistiei, ne amintim tot ce s-a întâmplat cu Hristos: Întruparea Sa, întreaga Sa Viață, Golgota, Învierea și Înălțarea Sa la Cer. Totuși, când ne amintim toate acestea în simbolismul Liturghiei Divine, totul revine și în realitate! "Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez" (Ioan 5:17), iar această lucrare nu se oprește niciodată. Taina Sfintei Euharistii constă în faptul că ea nu cuprinde doar comemorările noastre. Liturghia oferă o comuniune reală și prezentă cu Dumnezeu, luminând fiecare participant, astfel încât, într-o taină profundă, în timpul fiecărei Liturghii, pâinea și vinul aduse la Altar se transformă în Trupul și Sângele lui Hristos. 

   Mai mult, la acel moment, fiecare dintre împărtășirile cu credință ale Trupului și Sângelui lui Hristos se întâmplă cu adevărat, de fapt - nu doar intelectual sau aparent, ci în unire cu Dumnezeu Însuși. În timpul Liturghiei, împlinirea de către Dumnezeu a făgăduinței Sale, de a fi printre oameni, provoacă cea mai deplină luminare a omului.

Aici are loc acțiunea unică a lui Dumnezeu, aducând puterea dumnezeiască în această lume; și fiecare dintre noi ia parte din această putere. El pătrunde în inimile noastre și lucrează prin noi, în tot ceea ce facem. Această putere a lui Dumnezeu conferă oricărei lucrări pe care o facem, oricât de nesemnificativă ar părea, o importanță enormă, profunzime; în aceasta rezidă semnificația duhovnicească a Ortodoxiei.

   Prin tot ceea ce face un creștin în această lume, participând cu vrednicie la Euharistie, puterea lui Dumnezeu pătrunde în lume - puterea care transformă lumea, binecuvântează lumea, reface lumea. El o face, chiar dacă lumea nu o înțelege. Lumea nici măcar nu știe. Asta este Euharistia!

   De aceea, încă din primele zile, Euharistia - Jertfa de Mulțumire, Frângerea Pâinii - a fost evenimentul central al vieții creștine. Euharistia este cea mai mare expresie a unității creștine, a vieții într-Un Singur Trup: Sfânta Biserică a lui Hristos. Taina este sursa acestei unități. Suntem Un Singur Trup - Trupul Lui. Suntem cu toții, vii și adormiți, suntem Una. În Altar, preotul citește cuvintele: „Și noi toți, care ne împărtășim din aceeași Pâine și din același Potir, să ne unim unii cu alții...” (Cf. Corinteni 10, 17) - toți cei care stăm aici, viii și morții, Biserica de pe pământ și Biserica triumfătoare din Cer, „care au un singur Cap” - adică pe Hristos.

   Din cauza sărăciei, a întunericului eului meu, mă apropii de Dumnezeiasca Taină și vin la Lumină. „Lumina Ta a venit și mi-a luminat întunericul" - în acele momente, noi, încă trăind aici pe pământ, intrăm deja în Viața Lui plină de Har, căci El vine la noi 'şi va face lăcaş la noi' (cf. Ioan 14:23)

   În timpul Euharistiei are loc evenimentul central și cel mai important: Hristos Se arată printre noi. Unde sunt doi sau trei sunt adunați în Numele Meu (și asta era doar pentru ca creștinii să se adune la Euharistie), Eu sunt acolo, în mijlocul lor. Acolo, Hristos este în mijlocul nostru, cu toată puterea Iubirii Sale pline de milostivire, capabil să ne dăruiască fiecăruia dintre noi tot ceea ce avem nevoie, și pentru ca sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, care pătrunde în sufletul nostru atunci când auzim Evanghelia, Vestea cea Bună, să nu se irosească și să nu piară, ci să crească în fiecare inimă.

   În mijlocul domniei anarhiei și haosului din această lume, Taina Euharistiei, Dumnezeiasca Liturghie, este anticiparea unei lumi diferite, a unei Împărății diferite, „unde se află Lumina lui Dumnezeu”. Euharistia este legătura care leagă prezentul și viitorul, starea noastră actuală, cu triumfătoarea Schimbare la Față care va veni.

   În Euharistie, timpul dispare, timpul intră în veșnicie. Și aparținem și experimentăm / luăm parte la veșnicie. Pentru că tot ceea ce ne amintim ca fiind la trecut - începutul misiunii lui Iisus Hristos de a predica, Cina cea de Taină - în intelectul nostru înseamnă "a fost", dar în Dumnezeu "este". Tot ceea ce “a fost”, “este”. Este ceva imposibil de înțeles, pentru minte.

   Moartea lui Iisus Hristos este o jertfă. Există moartea, Învierea și Înălțarea Lui. Totul a fost și este. Pentru noi, încă urmează să vină, dar pentru Domnul, deja este. Și, ce urmează să vină? Moartea noastră, învierea noastră, înălțarea noastră. Dar deja... este. În timpul Liturghiei, ne aflăm în trecut, prezent și viitor, iar acesta nu este un concept, nu este o fantezie, nu sunt idei, ci realitatea actuală. Aceasta este Taina Euharistiei.

(Protopop Vsevolod Shpiller / Revista Viața Parohială / Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, Washington, DC)