Vizita Patriarhului Bulgariei în Patriarhia Ierusalimului

DESPRE PRIMIREA OFICIALĂ A PREAFERICITULUI PATRIARH AL BULGARIEI ȘI MITROPOLIT DE SOFIA, DANIIL, ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI

După sosirea pe Aeroportul Ben Gurion, la prânz, în ziua de vineri, 25 septembrie 2026 – unde a fost întâmpinat de reprezentanții Patriarhiei a avut loc primirea oficială a Preafericitului Patriarh al Bulgariei și Mitropolit de Sofia, Daniel, la ora 18:15, la Poarta lui David (Poarta Jaffa), cu onorurile cuvenite Întâistătătorului unei Biserici.

Preafericirea Sa a fost însoțit de Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Nevrokop și de Preasfințitul Episcop Gherasim de Melnik, alături de alți membri ai delegației.

Preafericitul Patriarh al Bulgariei, Daniel, și suita sa patriarhală s-au îndreptat spre Patriarhie, unde, la intrare, au fost întâmpinați de Preafericitul Patriarh al Ierusalimului, Teofil al III-lea, împreună cu ierarhii și ieromonahii Frăției Sfântului Mormânt.

În fața Sfintei Pietre a Ungerii a avut loc venerarea și cădirea. Ulterior, cei doi Întâistătători au venerat Sfânta Piatră a Ungerii.

Apoi, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului, împreună cu Preafericitul Patriarh al Bulgariei, Daniel, s-au îndreptat spre Sfântul Mormânt.

Înainte de a intra în Sfântul Mormânt, Patriarhul Bulgariei a citit, în limba bulgară, a doua Evanghelie a Învierii, de la Utrenie, și a fost rostită o rugăciune.

Ulterior, în interior a fost intonată Doxologia și au fost rostite cuvântările ocazionate de acest eveniment.

Iată cuvântul rostit de Preafericitul Patriarh al Ierusalimului:

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” (Psalmul 132:1), exclamă dumnezeiescul David.

Preafericite Mitropolit al Sofiei și Patriarh al Bulgariei, mult-iubit și mult-așteptat în Hristos Dumnezeu frate și împreună-slujitor al smereniei noastre, Daniel,

Acest cuvânt al lui David capătă astăzi o semnificație ecleziologică aparte în Sfânta Cetate a Ierusalimului, unde, cu bucurie și veselie duhovnicească, Vă întâmpinăm pe Preafericirea Voastră – care veniți pentru prima dată, în urma alegerii pe Tronul Patriarhal al Preasfintei Biserici Ortodoxe a Bulgariei, în Sfântul Ierusalim și la Preasfintele Locuri ale dumnezeieștii Întrupări și Pronii. Această vizită a Preafericirii Voastre nu este doar un eveniment bisericesc important, ci și o mărturisire a credinței noastre comune și o dovadă vie a unității în Hristos a Sfintei Biserici Ortodoxe. Dumneavoastră, în calitate de Întâistătător al unei Biserici Ortodoxe surori, veniți în locurile unde taina mântuirii în Hristos a fost descoperită în istorie și unde „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi” (Ioan 1, 14).

Pașii Preafericirii Voastre calcă pe pământul cetății Marelui Împărat, Sfântul Ierusalim, și pe Golgota, unde Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a făcut om, „Și-a plecat capul și Și-a dat duhul” (Ioan 19, 30); aici se află Mormântul cel Nou, din care a răsărit lumina neapusă a Învierii; aici este temelia Bisericii, Scaunul Apostolic al Sfântului Iacob, Fratele Domnului, primul Ierarh al Ierusalimului.

Dumnezeiescul Hrisostom, minunându-se de puterea de atracție nepieritoare a Sfintelor Locuri, le spune credincioșilor: „Luați aminte pentru ce pricină aleargă întreaga lume locuită, ca să vadă un mormânt care nu cuprinde niciun trup; ce putere îi atrage pe oameni de la marginile pământului, ca să vadă unde S-a născut Hristos, unde a fost îngropat și unde a fost răstignit” (Omilia 89, PG 55).

În acest duh, Noi, împreună cu Sfântul Nostru Sinod și cu membrii de vază ai Frăției Sfântului Mormânt, Vă salutăm în Domnul, pe Preafericirea Voastră, împreună cu distinsa suită care Vă însoțește, și, încă o dată ne exprimăm bucuria pentru prezența Voastră în Țara Sfântă.

Ne rugăm ca Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care a fost răstignit pe Golgota și a înviat după trei zile din Sfântul și de Viață Dătătorul Mormânt, să Întărească pe Fericirea Voastră în înalta slujire patriarhală, să ocrotească Preasfânta Biserică Ortodoxă a Bulgariei și poporul ei binecredincios și să consolideze și mai mult sfintele legături frățești dintre Preasfintele Biserici a Ierusalimului și a Bulgariei, spre slava Dumnezeului Cel în Treime și spre zidirea Trupului lui Hristos.

Bun venit, Fericirea Voastră și Sfinte Frate, în Sfântul Ierusalim, la Maica Bisericilor și la Preasfântul și de Viață Dătătorul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos.

Cuvântul de răspuns al Preafericitului Patriarh al Bulgariei, Daniil, a fost următorul:

Preafericirea Voastră,

Îi aducem mulțumire și slavă Preabunului nostru Domn și Dumnezeu, Care ne-a învrednicit să fim aici, în Preasfânta Biserică a Ierusalimului, din care au izvorât toate Bisericile Locale. De asemenea, Vă exprimăm profunda noastră recunoștință, Preafericirea Voastră, atât pentru invitația frățească de a întreprinde această vizită în venerabila Patriarhie a Ierusalimului, aflată sub purtarea Voastră de grijă, cât și pentru cuvintele calde din mesajul Vostru. Le-am ascultat cu adâncă emoție, în acest loc preavenerat pentru toți creștinii, Biserica Învierii lui Hristos, în fața Preasfântului și de Viață Dătătorului Mormânt.

Îngăduiți-ne, așadar, mai întâi să exprimăm profunda bucurie duhovnicească ce ne umple inimile, tuturor, ori de câte ori ne adunăm împreună cu frații și surorile noastre întru credință, împărtășind aceeași nădejde a Învierii. Această bucurie negrăită a fost preamărită încă de Psalmistul și Proorocul-Împărat David, care binecuvântează frații adunați în comuniune întru Duhul Sfânt: „că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac” (Psalmul 132:1–3).

Venim la Dumneavoastră și la Preasfânta Biserică a Ierusalimului, în pace! În pacea pe care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a lăsat-o când le-a spus Sfinților Săi Ucenici: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14:27). Venim ca mărturisitori ai unității noastre în credință și ai comuniunii noastre mistice în Duhul Adevărului și în Sfântul Potir al Euharistiei. Venim plini de dragoste frățească întru Hristos și de cel mai profund respect față de Preafericirea Voastră, atât de iubit și venerat, și față de biruitoarea și muceniceasca Biserică a Ierusalimului. Bucuria noastră este sporită și de faptul că această vizită în Patriarhia Ierusalimului are loc în zilele marelui praznic în care pomenim Aflarea Cinstitului și de Viață Dătătorului Lemn al Crucii lui Hristos de către Sfânta Împărăteasă Elena, cea întocmai cu Apostolii, și de către Sfântul Vostru predecesor, Macarie I, Arhiepiscopul Ierusalimului.

Este o mare onoare și un prilej de adevărată bucurie duhovnicească pentru noi să sărbătorim împreună cu Voi praznicul Înălțării Cinstitei Cruci, în acest loc pe care Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos, l-a sfințit prin Pătimirea Sa pe Cruce și prin moartea Sa, pentru mântuirea fiecăruia dintre noi și a întregului neam omenesc.

Încă de pe vremea Mântuitorului Hristos și a Ucenicilor Săi, a primei comunități bisericești și a Primului Sinod al Sfinților Apostoli, și până în zilele noastre, Sfânta Cetate a Ierusalimului a constituit un centru natural de atracție pentru creștinii din întreaga lume și, în mod deosebit, pentru noi, creștinii ortodocși. Astfel, de-a lungul parcursului creștin de peste un mileniu al poporului ortodox bulgar, acesta a păstrat pelerinajul la Locurile Sfinte, ca pe una dintre cele mai sfinte și venerate tradiții ale sale. Pentru zeci de generații de înaintași ai noștri, pelerinajul la Preasfântul Mormânt a reprezentat unul dintre cele mai însemnate și prețioase momente ale vieții. Ei veneau aici cu credință neclintită, cu pocăință sinceră și cu o evlavie profundă față de preasfintele locuri ale Țării Sfinte, menținând astfel vie legătura dintre Bulgaria ortodoxă și Sfânta Cetate, precum și cu Preasfânta Biserică ce își are sălașul acolo.

Nu putem, Preafericirea Voastră, cu acest prilej, să nu amintim și legăturile frățești tradiționale dintre Biserica acestei Sfinte Cetăți și Biserica Ortodoxă a Bulgariei – legături cu o istorie milenară, întemeiate pe unitatea de credință, pe dragostea frățească, pe sprijinul reciproc și pe o cooperare binecuvântată.

Se cuvine în mod deosebit să subliniem, astăzi, sprijinul frățesc oferit de Patriarhia Ierusalimului în împrejurările dificile ale schismei care a afectat Biserica noastră. Nu vom uita niciodată atitudinea pacificatoare și contribuția conciliantă a vrednicilor Voștri predecesori: Patriarhul Chiril al II-lea al Ierusalimului, la Sinodul din 1872, și, ulterior, răposații Patriarhi ai Ierusalimului Nicodim și Damian, care au îmbrățișat poporul nostru cu o afecțiune deosebită. Ne vom aminti mereu, cu recunoștință, de medierea Sfintei Biserici a Ierusalimului în negocierile pentru înlăturarea schismei din anii '30, demersuri care au culminat cu soluționarea definitivă a acesteia la 22 februarie 1945, în direcția depășirii acelei grave probleme și anomalii ecleziastice. Ne amintim de venerabila figură a regretatului Episcop Boris de Stobios, mai târziu Mitropolit de Nevrokop, care a fost martirizat de regimul ateu din Bulgaria. El a vizitat Orașul Sfânt și a purtat negocieri pentru înlăturarea schismei.

Într-o scrisoare adresată Mitropolitului de Ptolemais Keladion în 1933, el scria în mod caracteristic: „Șederea mea în Orașul Sfânt și în Țara Sfântă va rămâne de neuitat pentru mine toată viața mea... Voi rămâne veșnic recunoscător și îndatorat întregii Frății a Sfântului Mormânt, pentru marea și sincera grijă frățească”. Vă asigurăm, Preafericirea Voastră, că Bulgaria Ortodoxă și Patriarhia Bulgariei păstrează o amintire de neșters a acestui sprijin și a iubirii și vor îmbrățișa pentru totdeauna, cu recunoștință, Patriarhia Ierusalimului.

Aceste legături frățești solide de unitate și cooperare dintre Bisericile noastre Ortodoxe au fost consolidate și dezvoltate, în continuare, de-a lungul timpului, atât de vrednicii Voștri predecesori pe Tronul Patriarhal, cât și de Întâistătătorii Patriarhiei Bulgariei care Ne-au precedat, fericiții Patriarhi Chiril, Maxim și Neofit. Cu aceeași dispoziție smerită și cu hotărârea de a ne dovedi vrednici de predecesorii Noștri, și Noi ne-am asumat responsabilitatea de a continua slujirea lor. De aceea, Îl implorăm pe Dumnezeul nostru Milostiv să ne întărească în efortul nostru comun de a consolida unitatea panortodoxă și de a proclama Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Fie ca această întâlnire prezentă și zilele pe care le vom petrece împreună în rugăciune și comuniune frățească să constituie încă o mărturie strălucitoare a binecuvântatei noastre unități bisericești, a puterii și adevărului sfintei și mântuitoarei credințe ortodoxe și, de asemenea, a grijii noastre comune pentru întreaga lume.

Astăzi, ne rugăm cu ardoare și aprindere pentru pace și bună înțelegere între toate popoarele și comunitățile religioase din Țara Sfântă, precum și pentru întreaga lume, care este pusă la încercare de conflicte și confruntări sângeroase. Această întâlnire prezentă ne oferă încă o ocazie de a ridica împreună glasul Sfintei Biserici Ortodoxe în apărarea demnității persoanei umane și a valorii vieții umane. Să depunem o mărturie comună despre Lumina care a răsărit în aceste locuri acum două mii de ani prin Nașterea Mântuitorului nostru Hristos. El S-a născut ca om, a suferit pentru noi, ființele umane, și pentru mântuirea noastră, și a acceptat moartea pe Cruce, pentru a învia boruitor asupra morții și a ne dărui scăpare de păcat și stricăciune, viața și plinătatea ei, după propriile Sale cuvinte: „Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10:10).

Noul Testament, pe care Dumnezeu l-a stabilit cu neamul omenesc în Persoana Domnului nostru Iisus Hristos, este Testamentul iertării pentru toți, al împăcării și al iubirii. Fie ca această iubire, pe care Dumnezeu Însuși a revelat-o pentru prima dată, să ne călăuzească statornic și sigur toate gândurile și acțiunile, în lupta noastră zilnică pentru zidirea Sfintei Sale Biserici.

Fie ca Duhul lui Dumnezeu, revărsat din belșug peste Ucenici în camera de sus din Ierusalim și făcându-i Apostoli și vestitori ai Evangheliei până la marginile lumii, să ne umple și pe noi și să ne călăuzească pe calea mântuirii. Fie ca Duhul Preasfânt să rămână Sfatul nostru neclintit în slujirea noastră pastorală în Sfânta Biserică a lui Hristos, Domnul nostru, Păstorul Cel Mare, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul și progresul duhovnicesc al acelor fii încredințați nouă de El, precum și al întregii omeniri din întreaga lume.

Pacea și dragostea Domnului nostru Iisus Hristos și împărtășirea Preasfântului Duh să fie cu noi toți!

Cuvântările au fost urmate de venerarea locului Golgotei, după care procesiunea a urcat spre Sala principală de Recepție a Patriarhiei, unde au fost din nou schimbate cuvântări corespunzătoare.

Cuvântarea Preafericitului Patriarh al Ierusalimului, Teofil al III-lea:

„Preafericirea Voastră, Patriarh al Bulgariei și Mitropolit al Sofiei,

Iubit și preaiubit Frate în Hristos Dumnezeul nostru,

Coslujitor cu Smerenia Noastră, Daniel,

Sfinți Părinți și Frați,

Cu mare și frățească bucurie în Hristos, primim astăzi pe Preafericirea Voastră în Venerabila noastră Patriarhie a Ierusalimului, cu ocazia primei Voastre Vizite ca Patriarh al Bulgariei. Împreună cu credincioșii devotați ai Preasfintei Biserici a Bulgariei, ne bucurăm și aducem mulțumiri și slavă Dumnezeului Atotputernic, pentru că V-a ridicat pe venerabilul Tron Patriarhal.

Biserica Bulgariei, mândrindu-se cu rădăcinile sale creștine profunde și cu tradiția sa spirituală seculară, păstrează ca moștenire prețioasă credința primită de poporul bulgar sub domnia Prințului Boris I în anul 864, în epoca Sfinților Chiril și Metodie și a ucenicilor lor, printre care s-a numărat și Sfântul Naum. Preafericirea Voastră aduce, astăzi, această bogată moștenire duhovnicească, Sfintei Cetăți a Ierusalimului și Maicii tuturor Bisericilor, împreună cu mărturia vie a Bisericii contemporane a Bulgariei.

Prezența binecuvântată a Preafericirii Voastre coincide cu slăvitul Praznic al Înălțării Cinstitei și de-viață-făcătoarei Cruci. Aici, în Locurile Sfinte, unde s-a săvârșit taina Crucii și a Învierii lui Hristos, Mântuitorul nostru, Biserica proclamă împreună cu Sfântul imnograf: „Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule; veselește cu puterea Ta pe binecredincioșii creștini, dăruindu-le lor biruință asupra potrivnicului, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruință”.

În această mare sărbătoare a Domnului, prăznuim nu doar Pătimirea și Răstignirea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, nici doar Aflarea Cinstitei Cruci de către Sfânta Elena, cea întocmai cu Apostolii, în vremea predecesorului nostru, Sfântul Macarie, Arhiepiscopul Ierusalimului, ci și taina unității Bisericii.

Hristos, întinzându-Și mâinile Sale preacurate pe Cruce, a îmbrățișat prin ele întreaga omenire și i-a chemat pe toți la împărtășirea de mântuirea Sa. De aceea, Crucea lui Hristos devine pentru noi „armă a păcii” și „trofeu nebiruit”, semn al reconcilierii, al comuniunii și al unității.

Mai ales astăzi, într-o lume încercată de războaie, violență, confuzie, deznădejde și apostazie spirituală, Biserica lui Hristos este chemată neîncetat să mărturisească despre reconciliere, înțelegere reciprocă, nădejde și pace. Totuși, această mărturie este slăbită de fragilitatea omenească și de dezbinări. Prin urmare, ne revine datoria de a lucra neobosit pentru păstrarea și restabilirea unității, „Silindu-ne să păzim unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 3).

De pe înfricoșătoarea Golgotă și de la Mormântul Cel de-viață-făcător, adică din locurile Răstignirii și Învierii Domnului nostru, înălțăm rugăciuni fierbinți pentru pace și pentru unitatea Bisericii, astfel încât mărturia noastră ortodoxă comună să devină și mai puternică în lumea contemporană. Vizita recentă a Preafericirii Voastre în Patriarhia Ecumenică și, acum, vizita în Sfântul Ierusalim și la Biserica Sfântului Mormânt constituie o mărturie concretă a grijii Voastre pentru unitatea și pacea Bisericilor Ortodoxe Locale.

Prețuind pe bună dreptate slujirea de Întâistătător a Preafericirii Voastre, precum și evlavia și dragostea Voastră față de Preasfintele Locuri și față de Țara Sfântă, socotim cuviincios ca, la această sărbătoare sfântă a Înălțării Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci, să oferim Preafericirii Voastre Crucea Sfântului Mormânt, ca semn de cinstire și dragoste frățească întru Hristos și, prin intermediul Vostru, întregii turme binecredincioase a Preasfintei Biserici a Bulgariei.

„Să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce” (Efeseni 2, 16) – proclamă dumnezeiescul Pavel. Așadar, fie ca Cinstita Cruce să fie izvor de putere și de întărire dumnezeiască pentru înalta Voastră slujire de Întâistătător, pentru a păstori într-un mod plăcut lui Dumnezeu turma binecredincioasă a Bisericii Bulgariei și, împreună cu ceilalți Întâistătători ai Preasfintelor Biserici Ortodoxe Locale, să contribuiți la păstrarea păcii, a bunei-înțelegeri și a unității Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Dumnezeul păcii să binecuvânteze și să întărească pe Preafericirea Voastră și întreaga turmă binecredincioasă a iubitei Biserici a Bulgariei.

Axios!

Întru mulți ani, Stăpâne! Mnogaia leta!”

Iată și cuvântul de răspuns al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bulgariei:

„Preafericite Părinte Patriarh al Ierusalimului, mult-iubite frate întru Hristos și împreună-slujitor, Întâistătător al străvechiului Tron al Sfântului Ierusalim, Teofil,

Înaltpreasfințiți și Preasfințiți Ierarhi,

Cuvioși Părinți,

Iubiți frați întru Domnul,

Cu adâncă emoție și recunoștință, mulțumim Preafericirii Voastre pentru primirea caldă și frățească, precum și pentru cuvintele prin care Ne-ați cinstit pe Noi, delegația Noastră și întreaga Biserică Ortodoxă a Bulgariei. Prima noastră vizită în Sfântul Ierusalim este pentru noi o binecuvântare de negrăit. Aici, în fața înfricoșătoarei Golgote și a Sfântului Mormânt, conștientizăm mai profund că nădejdea Bisericii se întemeiază pe Crucea cea dătătoare de viață și pe Învierea aducătoare de viață a Domnului nostru Iisus Hristos.

Am fost profund mișcați de cuvintele Preafericirii Voastre, referitoare la prezența creștină multiseculară a poporului bulgar pe aceste meleaguri binecuvântate. În numele credincioșilor evlavioși ai Bisericii Ortodoxe din Bulgaria, Vă transmitem dragostea și rugăciunile lor din inimă. Întâlnirea de astăzi, aici, la „Maica tuturor Bisericilor”, reînnoiește puternicele legături duhovnicești dintre Ierusalim și Bulgaria. De asemenea, mulțumim Frăției Sfântului Mormânt pentru slujirea sa neobosită, neabătută și plină de devotament în cele mai sfinte locuri de închinare ale lumii creștine.

În aceste zile de sărbătoare a Înălțării Cinstitei și de Viață Dătătoarei Cruci, înălțăm o rugăciune specială pentru pacea în Țara Sfântă și în întreaga lume. Fie ca Domnul să-i întărească pe toți cei care suferă din cauza violenței, a războaielor crunte, a distrugerii, a lipsei de siguranță și a fricii. Fie ca Crucea Sa, „arma păcii”, să alunge orice teamă și să ne călăuzească spre reconciliere, spre armonie frățească și spre păstrarea prețuitei unități a Bisericii.

Din adâncul inimii, Vă mulțumim, Preafericirea Voastră, pentru marea onoare de a ne conferi Crucea Sfântului Mormânt. Primim cu bucurie și profundă recunoștință această distincție sacră, ca pe o dovadă a dragostei frățești deosebite pe care o purtați față de Noi și, totodată, față de întregul popor credincios și iubitor de Hristos al Bisericii din Bulgaria. Vă asigurăm că aceasta va rămâne pentru noi o mărturie durabilă a întâlnirii noastre frățești de astăzi și a comuniunii în Hristos dintre Bisericile noastre.

Preafericirea Voastră, ne rugăm ca Domnul Cel Înviat să Vă dăruiască sănătate statornică, putere și viață îndelungată și să întărească întreaga Frăție a Sfântului Mormânt în vestita sa slujire sacră. Fie ca Dumnezeul păcii să binecuvânteze Sfântul Ierusalim, Bisericile noastre și toate popoarele pământului.

Întru mulți ani, Preafericirea Voastră!”

După rostirea alocuțiunilor, Preafericitul Patriarh al Bulgariei, Daniel, a fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt, în timp ce Înaltpreasfințitul Mitropolit de Nevrokop, Serafim, și Preasfințitul Episcop de Melnic, Gherasim, au primit însemnele de Mare Comandor al aceluiași Ordin.

De asemenea, au fost oferite daruri specifice acestui eveniment festiv, ca semn de mulțumire și doxologie adusă lui Dumnezeu pentru prilejul oferit acestei vizite și al comuniunii în Hristos între cele două Biserici, mărturie oferită lumii despre unitate, pace și reconciliere, mai informează Secretariatul General al Patriarhiei.

VIDEO: https://youtu.be/jSVjDTPYLZc?si=IuzQ4IfhhYWaoHMS

Cuvânt al Patriarhului bulgar Daniil către Patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea după Sfânta Liturghie săvârșîtă în Biserica „Învierea lui Hristos” din Sala Tronului a Patriarhiei Ierusalimului

VIDEO: https://youtu.be/s0OTN65eksI?si=rUhpURB0qPkoqjmW

VIDEO: https://youtu.be/EtuPk5KPJ1w?si=fAYgzhutZNzloDop

„Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20)

Preafericirea Voastră, iubit frate și tovarăș slujitor în Hristos,

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Stimate domnule director temporar al Ambasadei Republicii Bulgaria în Israel,

Stimate domnule Consul al Republicii Bulgaria pe lângă Autoritatea Palestiniană,

Excelența Voastră, domnule Consul General al Republicii Elene în Ierusalim,

Stimați reprezentanți ai misiunilor diplomatice din Ierusalim,

Cuvioși Părinți,

Frați și surori,

Permiteți-ne să mărturisim încă o dată recunoștința noastră și bucuria noastră pentru întâlnirea și comuniunea frățească în Hristos cu Voi și cu toți Sfințiții Ierarhi, clerici și fii credincioși ai Sfintei Patriarhii a Ierusalimului, cu care am avut ocazia să discutăm, mângâindu-ne și întărindu-ne unii pe alții în credința, nădejdea și dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, care să rămână între Voi în toate zilele. Pentru că dacă într-adevăr bucuria, sporirea reciprocă, mângâierea și unitatea, precum și pacea lui Dumnezeu sunt cu noi, atunci este cu noi Dumnezeul nostru, pe care Îl cunoaștem și Îl avem tocmai ca „Dumnezeul dragostei și al păcii” (cf. 2 Corinteni 13, 11).

În ziua de astăzi, când Sfânta Biserică Ortodoxă celebrează pe stil vechi sărbătoarea Înălțării Crucii Dătătoare de Viață a Domnului, am avut ocazia binecuvântată de a sluji împreună Taina Sfintei și Dumnezeieștii Euharistii în Lăcașul „Învierea lui Hristos”, ridicat pe locul Pătimirilor mântuitoare ale lui Hristos și al Sfântului Mormânt. Dar această prea-mărită Taină a Tainelor, care este esența și centrul Bisericii, a fost instituită și săvârșită pentru prima dată de Domnul, la Ierusalim, în locul din Sion care mai târziu a fost martor și la minunea Rusaliilor, prin care a fost pus începutul istoric al Bisericii lui Hristos.

Cea mai veche secvență atestată a Euharistiei în sine este legată de Orașul Sfânt - Liturghia Sfântului Iacob, care se oficiază până în prezent în Biserica Ortodoxă și care este una dintre primele secvențe liturgice traduse în Statul Bulgar după convertirea neamului bulgar din a doua jumătate a secolului al IX-lea, devenind chiar atunci o tradiție liturgică organică a Bulgarei. Și toate acestea ne duc înapoi în vremea când au început primele contacte atestate ale Bulgariei ortodoxe cu Orașul Sfânt și cu Sfânta Patriarhie a Ierusalimului.

Aceste contacte între Sfintele noastre Biserici au, așa cum am avut deja ocazia să subliniem, istoria lor milenară, pe care trebuie să o amintim și să o cinstim, pentru că este o istorie a legăturilor frățești sănătoase de prietenie și ajutorare reciprocă ce continuă și astăzi. Începe cu lucrarea la fel de apostolică și lămuritoare a Sfinților frați Chiril și Metodie - cu primele traduceri în bulgaa veche a cărților liturgice, precum și a destul de multe vieți și lucrări de Sfinți, legate de Biserica din Ierusalim.

Cateheza Sfântului Chiril al Ierusalimului, care s-a păstrat într-un număr de exemplare și care sunt utilizate pe scară largă de Biserica Bulgară, au fost deosebit de populare în traducerea bulgară veche. Nu mai puțin important este de subliniat faptul că o mare parte dintre cele mai remarcabile monumente ale literaturii vechi bulgare creștine glagolitice, precum Codex Assemanius, Psaltirea Sinaiului, Cartea de rugăciuni din Sinai etc., sunt cunoscute astăzi datorită faptului că, în zilele grele pentru Bulgaria ortodoxă, au fost aduse de pelerini și călugări din Ierusalim, și au reuşit să fie păstrate pentru Biserica noastră şi memoria culturală. Există, de asemenea, destul de multe manuscrise bulgărești vechi, transcrise și traduse chiar în Ierusalim.

Dar influența tradiției Ierusalimului în Bulgaria nu se limitează la literatură. Specialiștii în arta creștină și arheologia ecleziastică au stabilit de mult timp că celebra Rotondă Veche Bulgară „Sfântul Ioan” din Veliki Preslav, cunoscută și sub numele de Biserica de Aur, construită pe vremea regelui bulgar Simeon cel Mare la începutul secolului al X-lea, este o copie arhitecturală a Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. De remarcat este și prezența unui număr de icoane ale Patriarhilor și călugărilor Bisericii Ierusalimului, precum și a unor compoziții specifice legate de Sfântul Mormânt - precum Sfinții asemenea Apostolilor, Constantin și Elena, cu Crucea, Înălțarea Sfintei Cruci, pe care o sărbătorim astăzi și multe altele. În același secol al X-lea, avem deja informații despre tradiția pelerinajului în Țara Sfântă, stabilită în Bulgaria, despre care scria vechiul scriitor bulgar Preot Cosma, în celebra sa Predică împotriva bogomililor.

Informații despre contacte în curs ale Bisericii Ortodoxe Bulgare cu Orașul Sfânt au continuat și în secolele următoare. Acestea au fost deosebit de active, în vremurile tulburi ale Unirii de la Lyon din 1274, când istoricii bisericești consemnau deplina înțelegere dintre Sfântul Patriarhat al Ierusalimului și Patriarhatul nostru de Târnovo privind respingerea uniunii încheiate între Constantinopol și Roma. Din acele vremuri de restriște pentru sfânta noastră Ortodoxie — pe care în Bulgaria o asociem îndeosebi cu jertfa celor douăzeci și șase de Mucenici de la Mânăstirea Zografu (călugări athoniți de origine bulgară) — păstrăm mărturii despre boieri bulgari ortodocși și reprezentanți ai clerului din Târnovo care au trimis o delegație la predecesorul dumneavoastră de atunci, Patriarhul Grigorie I al Ierusalimului, rugându-l să se opună inițiatorilor unirii.

În ceea ce privește epoca Imperiului Otoman — între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea — istoricii Patriarhiei Ierusalimului atestă prezența unor călugări bulgari care viețuiau și se nevoiau în mănăstirile Sfântului Mormânt, „Sfântul Sava” și „Sfinții Arhangheli”; de asemenea, aceștia consemnează faptul că, spre sfârșitul secolului al XVI-lea, bulgarii își mențineau propriul paraclis în una dintre bisericile Ierusalimului, unde dumnezeieștile slujbe se săvârșeau în limba slavonă bisericească. Din aceeași perioadă, avem dovezi și despre prezența călugărilor de la Sfântul Mormânt pe pământurile bulgărești, precum și despre existența unor metocuri (dependințe monahale) ale Ierusalimului, deservite de călugări "taxidioti" care colectau ajutoare pentru Țara Sfântă. În aceasta, vedem recunoștința reciprocă a bulgarilor ortodocși față de Sfânta Biserică a Ierusalimului pentru toate darurile duhovnicești și bisericești pe care le-am primit de la ea de-a lungul veacurilor.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ilustrul dumneavoastră predecesor, Patriarhul Dositei al Ierusalimului, a străbătut Bulgaria acelor vremuri, în trei rânduri, pentru a beneficia de sprijin în favoarea Frăției Sfântului Mormânt. Un alt *taxidiot* al Ierusalimului activ pe meleagurile noastre a fost Patriarhul Hrisant al Ierusalimului, care a vizitat și el Bulgaria de mai multe ori pentru a colecta donații benevole. S-au păstrat, de pildă, jurnalul său de călătorie și registrul cu nume, din anul 1720, cuprinzând mii de însemnări — provenind în special din sudul Bulgariei. Nu vom uita niciodată ajutorul și sprijinul acordate Patriarhiei Bulgare de către Sfânta Patriarhie a Ierusalimului — și, în mod deosebit, de către vrednicul dumneavoastră predecesor, pururea pomenitul Patriarh Diodor al Ierusalimului — în timpul Sinodului Panortodox Extins din 1998, care a urmărit depășirea schismei provocate politic în sânul Bisericii noastre. Am putea cita multe alte exemple de acest fel, care confirmă și mai mult relațiile frățești și reciproc benefice, tradiționale și vechi de secole și milenii, dintre sfintele noastre Biserici Ortodoxe.

Depinde de noi, astăzi, să continuăm aceste legături puternice și această cooperare — statornicite de-a lungul veacurilor — spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, spre păstrarea unității noastre bisericești și spre binele și prosperitatea poporului lui Dumnezeu încredințat nouă de Hristos.

Din partea noastră, vă asigurăm că avem atât dorința sinceră, cât și disponibilitatea de a continua și a aprofunda această relație în viitor; credem și vedem că aceasta este și dorința bună și sinceră a Preafericirii Voastre și a întregii sfinte Biserici a Ierusalimului, pentru care vă mulțumim din toată inima.

Astăzi, Orientul Mijlociu este zguduit de conflicte și confruntări militare care seamănă suferință și nesiguranță. În această situație tulbure, un număr tot mai mare de creștini — a căror prezență pe aceste meleaguri datează de două milenii — sunt siliți să-și părăsească locuințele. Comunitățile creștine se împuținează, iar cea mai veche Biserică Ortodoxă Locală — Sfânta Patriarhie a Ierusalimului, Maica tuturor Bisericilor — trece prin încercări grele. Să fiți încredințat, Preafericirea Voastră, că în aceste vremuri dificile, nici Dumneavoastră, nici turma iubitoare de Dumnezeu încredințată grijii dumneavoastră nu sunteți singuri. Suferințele Voastre sunt suferințele noastre; speranțele Voastre sunt speranțele noastre. Sunteți pururea prezenți în rugăciunile, gândurile și inimile noastre. Cu profund respect și speranță, am primit vestea nobilei Voastre inițiative de a media o pace durabilă între Ucraina și Rusia și de a contribui la încetarea teribilului război care a curmat viețile atâtor frați și surori ai noștri — creștini ortodocși. În eforturile dumneavoastră de a făuri pacea, vedem o mărturie vie a chemării Bisericii de a vindeca rănile dezbinării și de a chema la reconciliere, chiar și atunci când vocea păcii pare să nu fie auzită.

Iar astăzi, aici, în însăși inima creștinismului, unde Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înviat din morți, înălțăm Crucea Sa dătătoare de viață și biruitoare, cu credința neclintită că răul nu are ultimul cuvânt, că pacea este posibilă și că Învierea urmează Răstignirii! Aflându-ne, astăzi, în acest loc preasfânt, unde Crucea și Învierea încetează să mai fie doar o amintire și devin o mărturie vie, ne amintim cuvintele marelui Ierarh al Ierusalimului, Sfântul Chiril: „Mărturisesc Crucea, pentru că am cunoscut Învierea” (Cateheza a XIII-a, 4; PG 33, 776B).

Ca o amintire plină de rugăciune a acestei vizite a noastre dedicate păcii, Preafericirea Voastră, Vă rugăm să primiți — drept semn al sincerei noastre iubiri frățești și al profundului respect față de Dumneavoastră și față de Patriarhia Ierusalimului pe care o păstoriți — acest set de engolpioane, precum și un crucifix sculptat — un dar smerit, dar oferit din inimă de către noi și de Sfânta Patriarhie a Bulgariei — spre a Vă aminti cu bucurie această zi a întâlnirii noastre, zi despre care credem că Domnul a făcut-o cu adevărat „ca să ne bucurăm și să ne veselim într-însa” (Psalmi 117:24).

Fie ca dragostea lui Dumnezeu, marea Sa milostivire și dărnicie, precum și puterea Crucii dătătoare de viață a lui Hristos să fie pururi cu noi!

Mulți și binecuvântați ani!

† DANIEL, Patriarh al Bulgariei și Mitropolit al Sofiei