Viețile sfinților sunt permanent actuale și valabile

Cuvânt al Mitropolitului Luca (Kovalenko) de Zaporoje și Melitopol

Hristos Se află printre noi, dragii noștri cititori!

   Viețile sfinților sunt fără de vreme. Ele sunt întotdeauna valabile, indiferent de momentul în care au trăit eroii lor. Cuvioasa Matrona din Constantinopol a trăit în secolul al V-lea. Căsătoria ei nu a fost una fericită, a trebuit să îndure atacurile soțului ei, a suferit prin el, dar nu a divorțat. Astăzi, prea lesne, unii preoți decid soarta familiilor. Ai un soț rău, nu te lasă să mergi la biserică, Îl hulește pe Dumnezeu? Lasă-l și fugi de una singură. Numai că uneori se întâmplă că, după ce a renunțat la cruce, femeia care l-a ascultat pe nefericitul preot, să se condamne la o situație și mai rea.

   În loc să se plângă de soțul ei, Sfânta Matrona a plâns pentru păcatele sale și s-a rugat pentru soțul ei, pentru ca acesta să creadă în Hristos. Ea și-a părăsit soțul abia în urma unei arătări dumnezeiești minunate, în care i s-a poruncit să urmeze calea monahală. Nu și-a părăsit casa pentru a-și ușura viața, ci pentru a-și face asceza duhovnicească [podvig] și mai riguroasă. Din păcate, uneori, oamenii se alătură unei mânăstiri doar pentru că viața lor nu prea le funcționase înainte: soții sunt răi, copiii nu le plac, nu-și găsesc un loc de muncă și așa mai departe. Dar patimile nu-i părăsesc pe acești oameni singuri nici acolo, pentru că de le de fapt nu pot fugi.

   Ce căuta Sfânta Matrona în monahism? Slavă? Cinste? Nu, chiar s-a îmbrăcat în haine bărbătești, astfel încât nimeni să nu o recunoască, și și-a petrecut tot timpul în tăcere, post și rugăciune. Iar ceea ce este uimitor, tocmai persoana care evită vorbirea și slava omenească este aceea pe care Dumnezeu o proslăvește mai presus de celelalte, nu numai în veșnicie, dar chiar și încă din viața pământească - iar aceasta, nu rareori. Aceasta a fost calea Sfintei Matrona din Constantinopol. Cu cât s-a ascuns mai mult, cu atât Dumnezeu a proslăvit-o și mai mult.

   Cuvioasa a plecat, s-ar putea spune, către marginile pământului, pentru a se ascunde de slava omenească, dar în jurul ei s-a format o mânăstire. În cele din urmă, Domnul a dus-o înapoi la Constantinopol, unde și-a trăit zilele ca stareță a uneia dintre cele mai renumite mânăstiri și, încă de pe când era în viață a fost cinstită cu vederea Raiului dulce, unde a plecat sufletul ei curat. Ce viață minunată, bine trăită și sănătoasă, a trăit această femeie Sfântă!

   Iar acum, să privim în jurul nostru. Spre câtă răutate se îndreaptă unele personalități publice, pentru a-și crește audiența și a deveni celebre. Dar, cum se termină? De regulă, cu pierderea cinstei și rușinare veșnică.

   Și, în general, care este valoarea slavei omenești? Cine își amintește acum, de exemplu, numele vedetelor de film pe care chiar și copiii mici le cunoșteau în anii șaizeci? Acum, puțini oameni cunosc chiar și numele oamenilor care au jucat un rol cheie în istoria națiunii noastre. 

   La oameni așa este, dar nu și la Dumnezeu. Slava pe care o dă El oamenilor nu moare niciodată și nici nu se micșorează. Iar faptul că, după sute de ani, știm încă numele unei Sfinte care a trăit tocmai în Constantinopol, și tocmai în secolul al V-lea, mărturisește pe deplin acest lucru.
 

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna martie 2025, prin traducerea unei înregistrări publicate în Revista Orthodoxologie.