TRANSCRIERI ÎN TAINĂ (6): Realismul duhovnicesc

De la Părintele Rafail (Schitul Lacu), TRANSCRIERI ÎN TAINĂ…

(dintr-un dialog, exact cuvintele Părintelui Rafail, însemnate de un “frate de-al nostru” la Schitul Lacu)

 (6)   Cum poate omul să capete smerenia dumnezeiască?… Realitatea, prin ochiul lui Dumnezeu

    Acuma, de ce am venit la povestea cu femeia păcătoasă: că, ce vede Dumnezeu în om? Dumnezeu, în om, vede chipul slavei Lui celei negrăite. D'aia şi spuneam că aşa cântăm la înmormântare. Păi, mortul ăsta e chipul slavei celei negrăite? 

   Nu văd nimic. Asta este rana păcatelor. Dar, deşi vedeţi ce vedeţi, tristeţea asta şi urăciunea asta, nu uita, Adame, că încă porţi chipul slavei celei negrăite. Şi, atuncea, vorbeam de smerenie. Spuneam că, în smerenia noastră vedem pe aproapele, cu ochiul Lui Dumnezeu, şi ziceam care este ochiul lui Dumnezeu: păi na cum vede Dumnezeu, cu ociul Lui, pe femeia cea păcătoasă! El nu vede păcătoasă femeia, nu că e prost şi nu ştie - şi nu e nevoie să fii nici prooroc, nici Dumnezeu. 

   Tocmai: păcătoasă fiind, când vezi în ea o desfrânată, înseamnă că tu eşti desfrânat, altfel nici n-ai ştii că e desfrânată. Că nici n-ai înţelege nici mişcările şi provocările ei… 

   Dar, dacă văzându-le nu le vezi (între ghilimele), înseamnă că eşti pe calea, cum zice Sfântul Ioan Scărarul, a unuia din morţi înaintea Învierii celei de obşte, în trupul tău. 

   Şi Hristos, Care nu era nevoie să învie, El… El este Cel Viu, Cel de Care se zice că este Viu în veci. Deci, să vedem pe aproapele, cu ochiul Lui Dumnezeu. Realismul... Dublu-realismul: văd păcatul meu, dar văd, prin chemarea pe care mi-o dă Hristos, chipul slavei, potenţial în mine, şi pe aproapele îl văd nu în păcatul lui, că nu pe el [aproapele] îl judec, că numai asupra mea [Părintele loveşte în masă] am putere să judec şi să înfăptuiesc ceva. Dar în aproapele, văd ca [și] Hristos, chipul slavei celei negrăite. Și asta este ceva, poate primul aspect al smereniei omeneşti. Este realismul duhovnicesc. Adică, să vezi realitatea, cu ochiul lui Dumnezeu.
 

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, pagina de față a fost publicată în luna iulie 2025, reprezentând o transcriere, fărâ vreo intervenție, a unui dialog înregistrat cu ceva timp în urmă chiar în Schitul Românesc Lacu - în „Pustia cea mai dintru adânc” - împărtășit… DOAR DIN ORIGINAL.