Sfântul Liverie Mărturisitorul, Episcopul Romei

Ziua specială de cinstire este 27 august.

În Sinaxarul românesc, despre Sfântul Episcop Liverie (Liberiu) citim:

"Acest Sfânt a trăit pe vremea împărăției lui Constantie (337-361) și a fost într-ajutor marelui Atanasie și lui Pavel Mărturisitorul ca să-și ia Scaunele lor. Drept aceea, împăratul Constantie, dupa moartea fratelui său, a trimis de l-a adus de la Roma, încercând a-l pleca să se ferească de împărtșire cu Atanasie și să fie la un gând cu caterisirea lui.

Dar neputând a-l pleca, l-a izgonit în Tracia. După aceea, mergând împăratul la Roma și fiind silit de mulți, a poruncit să-și ia Fericitul Liverie iarăși scaunul - la care și mergând a răposat în Domnul".

Despre Sfântul Părinte Liverie, însă, din alte Sinaxare, mai aflăm că a devenit Episcop al Romei la 17 aprilie 352, în mijlocul crizei ariene din secolul al IV-lea. Împăratul Constantie, arian el însuși, știa că nu avea nicio speranță de a-i uni pe creștini într-o formulă semi-ariană atâta timp cât Papa Liverie continua să apere Ortodoxia. La un sinod ținut la Milano în 353, împăratul a cerut ca Sfântul Atanasie să fie condamnat, avertizându-i pe episcopi să asculte, ori se vor confrunta cu exilul. Unii episcopi au refuzat și au fost alungați imediat.

Constantie l-a chemat pe Liverie la Milano, în anul 355. Episcopul Liverie a refuzat să semneze condamnarea Sfântului Atanasie și să devină arian, așa încât împăratul Constantie a încercat, fără succes, să-l mituiască. Împăratul Constantie l-a exilat, apoi, pe Episcopul Liverie, la Veria, în Tracia, și l-a pus în loc pe antipapa Felix al II-lea.

În 358, Constantie ajungea la Roma, unde petițiile unor matrone bogate și ale populației romane împotriva lui Felix și în favoarea întoarcerii lui Liverie l-au determinat să-i acorde lui Liverie dreptul de a se întoarce în cetate.

Mulți l-au acuzat în mod fals pe Episcopul Liverie că ar fi slăbit în exil și, la rândul său, l-ar fi condamnat pe Sfântul Atanasie și ar fi semnat în favoarea ereziei ariene, iar pentru acestea ar fi primit acordul lui Constantie de a se întoarce la Roma -căci acest lucru nu este adevărat, fiind în fapt o acuzație falsă, bazată în principal pe falsuri și prejudecăți protestante împotriva papalității.

Istoricii epocii scriu următoarele, despre întoarcerea la Roma a Papei Liverie din exilul său:

Sulpitius Severus:

"Liberius, Episcopul cetății Roma, și Ilarie, Episcopul de Poitiers, au fost alungați în exil... Liverie, totuși, a fost, puțin după aceea, repus în cetate, ca urmare a tulburărilor de la Roma".

Socrate:

"Într-adevăr, Liverie a fost rechemat și reinstaurat în Scaunul său; pentru că poporul Romei a pornit o rebeliune și l-a expulzat pe Felix din Biserica lui, împăratul, deși împotriva voinței sale, a consimțit".

Teodoret (urmat de Cassiadorus):

"Convingerile lor au avut succes, iar împăratul a poruncit ca marele Liverie să fie chemat din exil și ca, împreună cu Felix, să conducă Biserica. Când edictul împăratului a fost citit în arenă, mulțimea a strigat că ordonanța imperială era dreaptă.

Spectatorii erau împărțiți, însă, în două facțiuni, fiecare purtând propriile culori; fiecare facțiune trebuia să aibă astfel propriul său Episcop. După ce au ridiculizat astfel edictul împăratului, toți au exclamat cu o singură voce: 'Un Singur Dumnezeu, Un Singur Hristos, Un Singur Episcop' și, după ce poporul creștin a rostit aceste aclamații pioase și drepte, Sfântul Liverie s-a întors".

(Episcopul Liverie, botezând - de Alessandro Algardi / 1648)

Relatările acestor istorici reprezintă un argument foarte solid pentru a crede în nevinovăția lui Liverie, cum că nici nu l-a condamnat pe Sfântul Atanasie, nici nu a semnat vreo declarație de credință ariană. Mai mult, arienii nu s-au mândrit niciodată cu faptul că Episcopul ar fi îmbrățișat arianismul sau semi-arianismul; nici vreun Părinte grec sau latin din secolele care au urmat nu a vorbit vreodată despre căderea sau apostazia Episcopului; de fapt, Episcopul Liverie este numărat între Sfinții Bisericii Ortodoxe și este lăudat în Menologul lui Vasile al II-lea și Sinaxarul Constantinopolului, niciunul dintre acestea nemenționând apostazia sa.

Socrate relatează despre o scrisoare a lui Liverie către răsăriteni, din care câteva pasaje mărturisesc despre Ortodoxia statornică a lui Liverie, când mulți au apostaziat pentru o vreme; vom cita doar aceste câteva cuvinte:

"Aproape toți cei care s-au adunat la Ariminum au fost ademeniți în eroare fie prin lingușire, fie prin trucuri; de atunci au căpătat o viziune corectă asupra problemei; iar după anatemizarea credinței expuse de cei care au fost convocați la Ariminum, au subscris Crezului Sobornicesc și Apostolic promulgat la Niceea. Ei au intrat în comuniune cu noi și privesc dogma lui Arie și a ucenicilor săi cu o aversiune sporită și sunt chiar indignați în ce o privește”.

Așa încât devine inexplicabil cum clerul și poporul roman ar fi putut întâmpina întoarcerea lui Liverie cu o asemenea dovadă mare de afecțiune dacă, pentru a se întoarce în patria sa, l-ar fi condamnat pe Atanasie, ar fi trădat credința niceană. Căci clerul și poporul roman aveau un atașament puternic față de Crezul de la Niceea și de apărătorul său Atanasie; în timp ce pentru arieni, dimpotrivă, nu aveau altceva decât dezgust.

Sozomen ne oferă motivul iubirii romanilor față de Liverie:

"Poporul Romei îl aprecia foarte mult pe Liverie, ca pe un om extraordinar, și datorită curajului pe care l-a manifestat în a se opune împăratului în apărarea credinței lor.

Teodoret scrie, pe de altă parte, că ura romanilor față de arieni se datora faptului că îl urau pe Felix, pe care arienii îl instauraseră pe când Liverie era în exil:

"Felix a păstrat neatinse doctrinele expuse în mărturisirea de credință de la Niceea, totuși a păstrat comuniunea cu cei care au stricat acea credință și, din acest motiv, niciunul dintre cetățenii Romei nu ar intra în casa de rugăciune când el se află în ea”.

Prin urmare, împăratul Constantie l-a chemat pe Episcopul Liverie din exil, iar antipapa Felix al II-lea a fost expulzat de romani.

După ce a păstorit turma lui Hristos într-un  mod plăcut lui Dumnezeu, Episcopul Liverie s-a mutat cu pace la Domnul, în 24 septembrie 366, și a fost înmormântat la Cimitirul Priscilla, într-o catacombă de pe Via Salaria din Roma.

Despre minunea zăpezii și întemeierii Basilicii di Santa Maria Maggiore, Pr. Ioan Sanidopoulos ne spune:

"Pe vremea Episcopului Liverie, la Roma locuia un oarecare nobil pe nume Ioan și o doamnă nobilă, soția sa, care nu aveau copii cărora să le lase averea. Astfel, au jurat că o vor face pe Preasfânta Fecioară Maică a lui Dumnezeu moștenitoarea lor, dar au rugat-O cu ardoare ca, în vreun fel, să îi înștiințeze despre ce anume lucrare dorea să împlinească din banii cheltuiți.

Preasfânta Fecioară Maria le-a ascultat cu bunăvoință rugăciunile și sinceritatea din inimă și, printr-o minune, i-a înștiințat despre voia Sa. În ziua de 5 august, în perioada în care căldura verii este cea mai mare în Roma, o parte a Dealului Esquiline a fost acoperită de zăpadă, noaptea. Și în aceeași noapte, Maica Domnului S-a arătat în vis lui Ioan și soției sale, separat, și le-a spus că în acel loc, pe care dimineața o să-l vadă îmbrăcat în zăpadă, să ridice o biserică, închinată Fecioarei Maria, pentru că acesta era modul în care Dânsa alesese să devină moștenitoare.

Ioan a mers și i-a spus Episcopului Liverie, care a declarat că și el avusese un vis asemănător. Drept aceea, el a mers într-o procesiune solemnă cu preoți și oamenii pe dealul acoperit de zăpadă și a schițat în acel loc planul unei biserici care să fie construită cu banii lui Ioan și ai soției sale. Ea avea să fie, ulterior, reconstruită de Sixtus al III-lea.

La început a avut diverse nume, odată Bazilica Liveriană, altădată Biserica Sfânta Maria la Iesle. Întrucât în Roma există multe biserici numite după Sfânta Fecioară Maria, iar această biserică excelează, întrecându-le pe toate atât în cinstire, cât și prin semnul minunat prin care a fost sfințită, a ajuns să fie numită Basilicas di Santa Maria Maggiore".

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2024.