Sfântul Sava din Pskov, stareț al Mânăstirii Kripețk

Ziua specială de sărbătoare: 28 august (+1495)

Sfântul Cuviosul nostru Părinte Sava provenea, cel mai probabil, din Serbia, iar după ce a fost tuns în monahism în Muntele Athos, a ajuns la Pskov, Rusia.

Și-a început nevoințele pe Muntele Snetna, la Mânăstirea "Maica Domnului" de lângă Pskov, apoi a mers într-un loc mai îndepărtat, de-a lungul râului Tolva, la Mânăstirea "Sfânta Eufrosina". În cele din urmă, s-a retras în singurătate completă în pustia Krypețk, la 15 km. de Tolva, așezându-se singur într-o mică peșteră din pădurea deasă.

Mânca doar pâine si bea doar apă, iar miercurea și vinerea nu mânca nimic. Trăind viață de pustnic, a fost atacat de duhurile necurate, dar întotdeauna le-a biruit prin rugăciune. După câțiva ani în viață singuratică, cei ce căutau viețuirea în pustie au început să se adune în jurul Sfântului Sava. acesta cerându-le să întemeieze o mânăstire și să ridice o biserică în cinstea Sfântului Apostol Ioan Teologul. Cuviosul a refuzat să fie stareț al mânăstirii și i-a încredințat îndrumarea călugărului Casian. Mulți veneau din Pskov la Bătrânul postitor, iar prin el erau vindecați și primeau sfat, dar totodeauna a refuzat darurile lor.

Odată, Prințul Iaroslav Vasilievici Obolenschi de Pskov, care vizita frecvent mânăstirea, a venit, cu soția sa bolnavă, pentru a-l vedea pe Sfânt. Sfântul Sava i-a transmis un mesaj, zicându-i: 

"Bătrânul păcătos Sava îți spune, Prințe, să nu intri în mânăstire cu prințesa. Rânduiala noastră de aici spune că femeile nu trebuie să intre în mânăstire. Dacă vei încălca această poruncă părintească, prințesa ta nu va primi vindecare”.

Prințul a cerut iertare, deoarece din neștiință fusese pe punctul de a încălca rânduiala. Sfântul Sava a ieșit dincolo de porțile mânăstirii, împreună cu frații, și a săvârșit acolo Slujba Paraclisului. Prințesa a fost, astfel, vindecată. În timp, Prințul, recunoscător, a rezolvat problema proprietății asupra terenurilor mânăstirii și a construit un pod lung către aceasta, pe deasupra mlaștinilor.

Călugărul îi învăța pe laici să-și păzească curăția, amintindu-le porunca Apostolului împotriva celor ce-și spurcă trupul:

9.  Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,10.  Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 6). 

El le spunea celor bogați și judecătorilor să nu caute câștig năpăstuind pe cei săraci, ci să apere adevărul cel drept. Le amintea frecvent, tuturor, să evite certurile și dușmănia, să păstreze dragostea și pacea și să treacă peste greșelile altora, cu îngăduință, chiar dacă aceia, la rândul lor, nu îi iertau.

La mânăstire, a fost introdusă o rânduială aspră, de obște, încă de la început. Deși se strânseseră destui frați și se găseau acolo toate cele necesare, în chilia Cuviosului nu se afla nimic, cu excepția a două icoane, a veșmântului său și a unui mic pat pe care se întindea să se odihnească. Prin această sărăcie, îi învăța pe frați.

Călugărul le poruncea să lucreze pământul cu propriile lor mâini. El le zicea: 

"Cum îi vom putea numi, pe vechii asceți, Părinți ai noștri, odată ce noi nu trăim după cum au trăit ei? Cum să ne socotim fii ai lor? Ei stăteau fără adăpost, săraci, își petreceau timpul în peșteri și în pustie și, pentru Domnul, cu toată puterea lor, își supuneau trupul, Duhului. Ei nu aveau răgaz toată ziua, nici noaptea.

Trebuie să-L iubim pe Bunul Dumnezeu, fiilor, și să ne arătăm dragostea față de El nu numai prin cuvinte, nici prin modul nostru de a ne îmbrăca, ci prin fapte: prin iubire unul pentru altul, prin lacrimi, prin post, prin orice fel de cumpătare, așa cum au făcut Părinții din vechime”.

Chiar și după mutarea sa la Domnul, care a avut loc în ziua de 28 august 1495, Sfântul Sava nu a uitat mânăstirea, de multe ori sărind în ajutorul ei.

Odată, tâlharii s-au apropiat noaptea de mânăstire și au văzut un bătrân care ținea un toiag în mână și le-a ordonat amenințător să se pocăiască. Dimineața, au aflat că nu exista un astfel de bătrân în mânăstire și au realizat că fusese chiar Sfântul Sava. Mai marele tâlharilor s-a pocăit în fața starețului și a rămas în mânăstire.

Sfântul Sava era înalt de statură, cu o barbă albă ca zăpada, nu foarte lungă. În acest fel a apărut și înaintea călugărului Isaia, la mijlocul secolului al XVI-lea, arătându-i unde să-i găsească sfintele moaște nestricăcioase. După ce a săvârșit Sfânta Liturghie la Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, monahul Isaia mersese la chilia sa, pentru a se odihni, iar astfel a avut un vis în care Părinții mânăstirii descopereau o raclă din stejar. Au deschis-o, dar nu știau cine era înăuntru, așa încât au închis-o la loc. Apoi, un bătrân înțelept s-a ridicat și a zis: 

"Eu sunt, păcătosul Sava, starețul acestei mânăstiri, care a suferit multe necazuri pentru Domnul. A sosit timpul. Dumnezeu vrea ca moaștele mele să fie cunoscute".

Tot atunci, Sfântul Sava le-a dat, starețului și Părinților, trei fructe din pădure, frumoase, ca simbol al roadelor duhovnicești, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Mai târziu, în anul 1555, preotul Vasile din Pskov scria viața Sfântului Sava, la cererea fraților din Krypețk, stabilindu-se și ziua sa specială de sărbătorire. Sfintele moaște ale Sfântului au devenit, de asemenea, izvor de vindecare, pentru toți cei care se grăbesc să se închine cu credință.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2024.