Sfântul Preacuvios Părinte Osie, Episcopul Cordobei

În Sinaxarul în limba română, se găsește scris, despre Sfântul Osie:

"Acest Fericit Părinte, strălucind mai înainte în sihăstrie și fiind împodobit cu tot felul de fapte bune, a fost făcut Episcop al Scaunului Cordobei din Spania. Apoi, având râvnă pentru credința ortodoxă, a mers și la Marele și Întâiul Sobor de la Niceea, mustrând și lepadând tulburarea cea arienească

Acesta a strâns și Soborul ce s-a făcut la Sardica și exarh a fost între cei ce se adunaseră atunci acolo. Pentru că nu iscălise caterisirea împotriva marelui Atanasie și a altor mulți Episcopi goniți din Scaunele lor de către Constantie, sau mai bine, pentru că nu era la o unire cu răul eres al lui Arie, a fost izgonit și, suferind multe scârbe și patimi, a luat sfârșitul într-acel surghiun".

Altfel, în alte Sinaxare străine, mai găsim, despre Sfântul Osie, numit "Mărturisitorul", Episcop de Cordoba: 

"Sfântul Osie Mărturisitorul a fost Episcop mai bine de șaizeci de ani în cetatea Cordoba (Spania), în secolul al IV-lea. Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) l-a venerat puternic și l-a făcut consilier privat. Sfântul Osie, de fapt, l-a sfătuit pe Sfântul Constantin să convoace Primul Sinod Ecumenic la Niceea în 325, el fiind de asemenea primul semnatar al actelor acestui Sinod.

După mutarea la Domnul a Sfântului Constantin cel Mare, Sfântul Osie l-a apărat pe Sfântul Atanasie al Alexandriei (2 mai) împotriva împăratului Constanțiu (337-361), un susținător al ereziei ariene. Din această cauză, a fost trimis la închisoare în Sirmium.

Sfântul Osie s-a mutat la Domnul în anul 359, după întoarcerea sa în Cordoba".

Și tot astfel, mai găsim în altă parte:

"Sfântul nostru Părinte Osie s-a născut cel mai probabil în Cordoba, în Spania, o provincie a Imperiului Roman, deși un pasaj din Zosimus susține că autorul avea convingerea că Osie fusese egiptean.

A fost ales în scaunul din Cordoba în jurul anului 295, dar a scăpat cu puțin de martiriu, în timpul persecuției lui Maximian. În 300 sau 301 a participat la Sinodul provincial de la Elvira (numele său apare pe locul al doilea în lista celor prezenți) și a susținut canoanele stricte cu privire la punctele disciplinare, cum ar fi chestiunile referitoare la căsătoria clericilor și tratamentul celor care au renunțat la credință în vremea persecuțiilor apropiate. Sinodul pare să fi avut tendințe novaționiste și a avut o viziune strictă, refuzând reprimirea acelor creștini botezați care renunțaseră la credință sau împliniseră formalitățile unui sacrificiu ritual pentru zeii păgâni sub presiunea persecuției.

În 313 apare la curtea lui Constantin cel Mare, menționat pe nume, într-o Constituție adresată de împărat lui Cecilian de Cartagina în acel an. El nu apare amintit printre participanții la Sinodul de la Arles din 314, dar se poate să fi fost prezent.

În 320 sau 321 Alexandru, Episcopul Alexandriei, a convocat un Sinod la Alexandria la care peste o sută de Episcopi din Egipt și Libia l-au anatematizat pe Arie, diaconul său. În 323, Osie a fost purtătorul scrisorii Sfântului Constantin către Episcopul Alexandru și Arie, în care îi îndemna la reconciliere. După eșecul negocierilor din Egipt, Sfântul Constantin a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, probabil în acord cu Papa Silvestru I și, poate, la sfatul lui Osie. Osie l-a prezidat, deși nu este clar dacă a făcut-o în numele Papei sau a fost numit de Sfântul Constantin. Sfântul Osie a participat activ la elaborarea canoanelor și a Crezului de la Niceea. După Sinod, Osie s-a întors la eparhia sa din Spania.

Timp de aproape cincizeci de ani, Osie s-a numărat între cei mai importanți episcopi ai vremii. El a câștigat stima universală și a exercitat o mare influență. În 340, Atanasie din Alexandria a fost expulzat din eparhia sa de către arieni. După trei ani petrecuți la Roma, Atanasie a plecat în Galia pentru a se întâlni cu Osie. De acolo, ei au mers la Sinodul de la Sardica - început în vara sau, cel târziu, în toamna anului 343. Sfântul Osie a prezidat, a propus canoane și a fost primul care a semnat actele Sinodului.

După mutarea la Domnul a Sfântului Constantin, rolul și sprijinul pe care le acordase Sfântul Osie în controversa ariană i-a determinat pe arieni să facă presiuni asupra lui Constantius al II-lea, care l-a chemat la Milano, unde a refuzat să-l condamne pe Atanasie și să îi împărtășească pe arieni. L-a impresionat atât de mult pe împărat, încât a fost lăsat să se întoarcă acasă.

Există o scrisoare de la Papa Liberius către el (aproximativ 353).

Crescând presiunea ariană, l-a determinat pe Constantie să îi mai scrie o scrisoare. Drept răspuns, Osie a trimis scrisoarea sa curajoasă de protest împotriva amestecului imperial în treburile Bisericii (353), păstrată de Atanasie - care a dus la exilarea Sfântului Osie, în 355, la Sirmium, un centru imperial din Panonia (în Serbia modernă). Din exil, i-a scris lui Constantie al II-lea, singura sa compoziție existentă, o scrisoare caracterizată pe bună dreptate de istoricul francez Louis-Sébastien Le Nain de Tillemont ca afișând gravitate, demnitate, blândețe, înțelepciune, generozitate și, de fapt, toate calitățile unui suflet mare și ale unui mare Episcop.

Supus presiunii continue din partea arienilor, Cuviosul, care era aproape de vârsta de o sută de ani, era suficient de slăbit încât să semneze formula adoptată de Al Treilea Sinod de la Sirmium, în 357, care implica împărtășirea cu arienii, dar fără condamnarea lui Atanasie. Apoi, i s-a permis să revină în Eparhia sa spaniolă, unde s-a mutat la Domnul în 359".

Ziua specială de cinstire a Sfântului Osie este 27 august.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna aprilie 2024.