Sfântul nou Mucenic Iordan din Trapezunt

Ziua specială de cinstire: 2 februarie (+1650)Binecuvântatul Iordan era din Trapezunt. Era fierar, căsătorit, în vârstă de patruzeci de ani, din regiunea Galata a Constantinopolului. În ajunul sărbătorii Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos (2 februarie), Iordan apucase de făcea un joc de cărți cu câțiva agareni care erau tovarăși și colegi meșteșugari. Se amuzau și glumeau în atelierul său, care se afla într-un loc numit "Sultanul Baiazid". Dintr-o dată, unul dintre musulmani a început, în batjocură, în greacă, să zică: "O, Sfinte Nicolae, ajută-mă să câștig!". Iordan a răspuns acestor cuvinte, invocându-l în glumă pe profetul lor musulman, Mahomed, în același mod. Pe loc, toți tovarășii lui s-au risipit, fiecare dintre ei plecând la locul său.

În dimineața următoare, însă, unul dintre aceia a făcut cele necesare pentru a-l da pe mâna judecătorului pe Iordan, plângându-se că acesta îl insultase pe profetul lor și, drept urmare, merita să moară. Deîndată ce Iordan a auzit vestea acestei acuzații, a fugit. S-a ascuns în casa unui agarean vestit. Dar turcii semnaseră un ordin, care afirma că "dacă un turc oferă refugiu unui creștin care vorbește rău la adresa lui Mahomed, acela va fi pasibil de aceeași pedeapsă cu cel necredincios". Din cauza acestui decret, apropiații lui Iordan au fost obligați să-l predea vizirului (judecătorului) și să depună mărturie că îl insultase pe Mahomed.Vizirul l-a întrebat pe Iordan: "Omule, în urma mărturiei lor, va trebui ori să îți pierzi capul, ori să devii musulman. Dacă vei deveni musulman, vei primi onoruri mari". Vizirul îi vorbise astfel lui Iordan, pentru că îl cunoștea de dinainte de a ajunge să fie acuzat. Atunci, Iordan a strigat cu voce tare și cu glas tunător: "Mu am de gând să-L tăgăduiesc pe Preadulcele meu Iisus Hristos; căci eu cred și mărturisesc că El este Adevăratul Dumnezeu. Vă cer doar o singură concesie: să-mi acordați permisiunea de a merge la atelierul meu și de a-mi închide conturile, pentru că trebuie să plătesc și să încasez niște datorii. După ce-mi închei treburile, faceți-vă voia”.Vizirul i-a poruncit prefectului să-l însoțească pe Iordan la atelerul său, conform dorinței sale, iar mai apoi să-i fie tăiat capul. Iordan și-a încheiat conturile cu asociații. Apoi, a primit ultima iertare, de la creștini. Pentru sufletul său, și-a lăsat moștenirea toată Bisericii, mânăstirilor și orfanilor. Apoi, a fost dus la decapitare. Iordan alerga cu bucurie pe străzi, întocmai cuvintelor Psalmului Profetului David: "în ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor" [Psalm 41:1]. Iordan Îi mulțumea lui Dumnezeu, Care îi dăruise această mult dorită mucenicie. Pe drumul său, de fiecare dată,Mucenicul cerea iertare tinerilor și bătrânilor, tuturor celor pe care îi întâlnea întâmplător.Toți erau uimiți văzându-l pe fericitul Iordan: nici nu se temea, nici nu se căia, nici nu se întrista la chip. Își continua drumul, cu destulă veselie. Când au ajuns la Kuțuk-Karamani, prefectul s-a aplecat să lovească și să taie capul lui Iordan. Dintr-o dată, însă, a sosit un sergent al vizirului și i-a șoptit Mucenicului: "Vizirul trimite acest mesaj: i-a fost milă pentru viața ta. Dacă vrei să rostești, acum, numai un cuvânt din care să reiasă că te-ai făcut musulman, vei fi liber să mergi oriunde vei dori și chiar să te întorci la viața ta de creștin".Mucenicul a răspuns: "Cu adevărat mulțumesc vizirului; dar ceea ce propune el nu voi face niciodată".Cu aceste cuvinte, binecuvântatul Iordan și-a plecat capul, pe care călăul l-a tăiat cu sabia. După execuție, în aceeași seară, rudele și prietenii lui Iordan, care se aflau în acel ținut, i-au luat sfintele moaște. Aceasta, desigur, doar după ce au plătit autorităților musulmane o mare sumă de bani. Mai apoi, creștinii au îngropat cu cinste sfintele moaște ale Sfântului Iordan, într-un loc numit Beyoglu (Karakoy), spre slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Astăzi, Beyoğlu este un cartier situat în partea europeană a Istanbulului, al doilea oraș ca mărime și importanță din Turcia, fiind despărțit de orașul vechi, prin Cornul de Aur. În Evul Mediu a fost cartier italian, cunoscut sub numele de Pera, nume ce a fost utilizat până la începutul secolului XX, când s-a constituit Republica Turcă. Este un loc cunoscut pentru români după Doamna Ecaterina Salvaresso, soția domnitorului Alexandru al II-lea Mircea, mama lui Mihnea al II-lea Turcitul. Ea fiind de origine italiană, îl cunoscuse aici pe Alexandru al II-lea în timpul pribegiei lui la Constantinopol și s-au căsătorit în 1558, trecând de la catolicism la Ortodoxie. Ea a condus țara, în calitate de regentă, timp de șapte ani (între 1577-1583), când fiul ei, Mihnea al II-lea, încă minor, a fost înscăunat Domn în Țara Românească de către sultanul Murat al III-lea.A ctitorit Mânăstirea Slătioarele din Ocnele Mari. În 1573 a înființat, împreună cu domnitorul, prima tiparniță din București, la Mânăstirea Plumbuita.

Mihnea (dreapta) și mama sa (stânga)În Beyoglu  astăzi se găsesc următoarele biserici ortodoxe: Biserica "Preasfânta Treime" Stavromiu, cu peste 500 de enoriași; Biserica "Intrarea în Templu a Maicii Domnului", recent renovată, cu aproximativ 150 de enoriași; Biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena" din Tarlabasi, cu 450 de enoriași.Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna august 2024, traducerea efectuându-se pornidn de la o scriere a Sfântului Nicodim Aghiorâtul.