Sfântul Hristofor al Palestinei

Zi specială de cinstire: 30 august.

Sfântul Hristofor, un roman, a trăit în secolul al VI-lea. A fost tuns în monahism la Mânăstirea Sfântului Teodosie  din Palestina (11 ianuarie), lângă Ierusalim. Relatările Cuviosului Teodul despre Sfântul Hristofor sunt înregistrate în Limonar.

Odată, Sfântul Hristofor a mers la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Domnului și la Crucea Dătătoare de Viață. La poarta bisericii a văzut un călugăr care rămăsese locului, iar doi corbi îi tot zburau prin față. Sfântul Hristofor a realizat că aceia erau duhuri rele, care îl împiedicau pe călugăr să intre în biserică.

"De ce stai la poartă și nu intri?", l-a întrebat el pe acel frate.

Fratele a răspuns:

"Iartă-mă, Părinte, dar în mine se luptă două gânduri. Unul spune: Mergi și închină-te la Sfânta Cruce. Celălalt îmi spune: Nu intra, vei găsi tu o ocazie și vei veni să te închini la Sfânta Cruce și altădată".

Atunci Sfântul Hristofor l-a luat pe frate de mână și l-a condus în biserică. Corbii au dispărut imediat, iar fratele s-a închinat la Sfânta Cruce și la Sfântul Mormânt. Sfântul Hristofor a istorisit această întâmplare cuiva care era distras de la îndatoririle sale și își neglija rugăciunile.

Ziua, Sfântul Hristofor își împlinea ascultarea monahală, iar noaptea se retrăgea într-o peșteră unde, mai înainte, Sfântul Teodosie și alți Părinți se rugaseră. La fiecare dintre cele 18 trepte care duceau către peșteră, el făcea 100 de metanii și petrecea cea mai mare parte a nopții în rugăciune, până auzea chemarea la slujba dimineții. A petrecut unsprezece ani astfel.

Odată, intrând în peșteră, a văzut o mulțime de candele în ea. Doi tineri luminoși le îngrijeau.

"De ce ați pus candelele aici? Ca să nu pot intra și să mă rog?", a întrebat călugărul.

"Acestea sunt candelele Părinților", au răspuns ei.

"Spuneți-mi, candela mea e aprinsă, ori nu?”.

Ei au spus: "Roagă-te și o vom aprinde”.

"Să mă rog?", a spus el. "Păi, până cum, ce am făcut?".

Atunci, Sfântul și-a spus: "Hristofore, dacă vrei să fii mântuit, e nevoie de o și mai mare nevoință”.

În zori, a plecat de la mânăstire, la Muntele Sinai, fără să ia nimic cu sine. Călugărul s-a nevoit acolo timp de cincizeci de ani, cu mari încercări. În cele din urmă, a auzit o voce zicându-i:

"Hristofor! Mergi la mânăstirea unde te-ai nevoit mai înainte, ca să te odihnești acolo cu Părinții tăi”. 

Iar la scurt timp după aceea, sufletul său sfânt s-a odihnit în pace. 

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2024.