Sfântul Cuvios Fantin cel tânăr din Calabria, făcătorul de minuni din Salonic

Dată specială de cinstire: 30 august

Sfântul Fantin, făcătorul de minuni, s-a născut în Calabria (Italia), în anul 902, din părinții Gheorghe și Vrieni.

Din copilărie s-a dedicat lui Dumnezeu, iar când a împlinit opt ani a intrat în Mânăstirea Sfântului Ilie. Acolo s-a nevoit întru dobândirea virtuților. A fost tuns călugăr și a slujit ca bucătar al mânăstirii. Și, deși se afla continuu în jurul mâncării, în al doilea an al vieții sale monahale ajunsese să mănânce doar o dată pe săptămână, și atunci doar câteva legume crude. Curățit complet de patimile sale, a fost pus să slujească drept ecleziarh.

După mutarea la Domnul a starețului, Sfântul Fantin având deja douăzeci de ani de ascultare în mânăstire, s-a învrednicit de darul înainte-vederii și al arătărilor divine și a decis să ducă o viață de pustnicie în Licaonia, în sudul Italiei. Acolo, cel rău a încercat să-l sperie cu zgomote și șerpi, chiar luând și înfățișarea părinților săi, dar Fantin a rămas neclintit și a înfrânt ispitele, cu semnul Sfintei Cruci.

Acolo, a continuat să se nevoiască, trecând prin foamete și lipsuri mari, până la punctul în care hainele i se tociseră cu totul, rămânând fără ele chiar și în timpul iernii, când aproape că ajunsese să înghețe până la moarte. S-a luptat astfel, timp de optsprezece ani.

Într-o zi, câțiva vânători au mers la locul în care Sfântul Fantin se nevoia pe calea ascetismului și l-au recunoscut. Așa încât, s-au întors și le-au spus părinților săi, care au mers să-l întâlnească, în lacrimi. Mai apoi, i-a convins să îmbrățișeze viața monahală, iar după ce și-au împărțit săracilor bunurile, s-au alăturat fiului lor.

Drept urmare, Sfântul Fantin a întemeiat o mânăstire pentru mama și sora sa, și o altă mânăstire, la oarecare distanță, pentru tatăl său și frații Luca și Cosma, devenind pentru toți Părinte duhovnicesc în acea viață în pustie. Dar curând munții aveau să se asemene orașelor, atât de mulți ucenici atrăsese, lucru care l-a determinat să caute singurătatea adeseori, revenind totuși în mânăstirea sa, pentru a-i îndruma pe frați.

Când a împlinit 60 de ani, în urma unei arătări dumnezeiești, a pornit spre Salonic, din cauza invaziei saracinilor, pentru a-i îndruma pe cei de acolo către o viață de virtute. Așă încât el a plecat în Grecia cu doi dintre ucenicii săi, Vitalie și Nichifor. Trecând prin Corint, Atena și Larissa, unde a stat o vreme la mormântul Sfântului Achile (15 mai), a ajuns în cele din urmă la Salonic, închinându-se înaintea sfintelor moaște ale Marelui Mucenic Sfânt Dimitrie (26 octombrie). 

Acolo, s-a confruntat cu multe greutăți, dar a făcut și multe minuni, profețind de mai multe ori. După opt ani petrecuți în acel loc, s-a mutat cu pace la Domnul, la vârsta de 73 de ani, în anul 974. Chiar și după aceasta, a continuat să facă multe minuni.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2024.