Sfântul Arcadie s-a născut în satul Melandra din Pafos, în Cipru, și a trăit la sfârșitul secolului al III-lea - începutul secolului al IV-lea. A fost fiul unor părinți evlavioși și bogați, Mihail și Ana. Sfântul Arcadie a plecat, pentru studiu, la Constantinopol, apoi a revenit acasă, în Arsinoe.
A ajuns cunoscut pentru nevoințele sale ascetice și pentru marile sale virtuți. Când Sfântul Nicon s-a mutat la cele veșnice, Arcadie a fost ales succesorul său pe Tronul episcopal din Arsinoe. După ce și-a păstorit turma într-un mod plăcut lui Dumnezeu, acesta s-a mutat cu pace la Domnul, pe 29 august. A mai avut, de asemenea, un frate: pe Sfântul Teosebie, purtătorul de Dumnezeu, din Arsinoe (12 octombrie).
Cei doi frați Sfinți au trăit, practic, pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur și a Sfântului Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului. La o vârstă fragedă, Arcadie a ales Constantinopolul, cel mai mare dintre orașe, pentru a avea parte de acel învățământ superior pe care și-l dorise atât de mult. Aflându-se acolo, cu atracțiile orașului și cu seria întreagă de ispite, a reușit să rămână neschimbat, cum fusese în ținutul său; în curăție și înțelepciune, cumpătat și apărător fidel al învățăturii creștine.
Când s-a întors în Cipru, dragostea și dorința sa pentru modul de viață ascetic l-au determinat să părăsească adesea casa și să se ascundă "în munți și peșteri și în găurile pământului", așa cum afirmă Sfântul Neofit Zăvorâtul într-o notiță despre Arcadie. Vestea despre el a ajuns la Sfântul Nicon cel Mare, Episcopul de atunci de Arsinoe, care a cerut să-l vadă. După ce a aflat despre modul său de gândire și despre sfințenia vieții sale, l-a presat să accepte să devină preot pentru a putea oferi mai multe daruri de slujire poporului lui Dumnezeu.
Cu harul preoției, pe care l-a primit din mâinile Episcopului Nicon, Sfântul Arcadie și-a fixat ca scop atingerea celor mai înalte culmi de virtute. Nevoindu-se zi și noapte, el a sporit atât de mult încât alunga, cu harul lui Dumnezeu, demonii din oameni, pentru a putea vindeca bolile și a avea darul de a prezice evenimente viitoare. Drept urmare, nu a fost o surpriză faptul că imediat după trecerea la cele veșnice a Episcopului Nicon, toată lumea s-a îndreptat către el pentru Tronul de Arsinoe. Astfel, oamenii s-au unit într-un singur glas și l-au ales pe Sfântul Arcadie ca fiind cu adevărat demn de Tronul Episcopal din Arsinoe.
Sfântul Arcadie nu a vrut să renunțe la îndrăgita viață ascetică, dar votul lui Dumnezeu a câștigat, deci a fost hirotonit Episcop. De pe Tronul de ierarh, Sfântul Arcadie și-a îndreptat atenția către apărarea turmei sale în fața ereziilor. În acea perioadă, ereticii și credințele eretice ale arienilor, gnosticilor și ale altora ajunseseră în Cipru. Iar noul Episcop și-a făcut datoria, nevoindu-se îndelung pentru a învăța poporul în ce mod credința ortodoxă este calea care duce la mântuire. Iar Sfântul Arcadie a a avut grijă ca această cale să își găsească loc în popor.
Drept urmare, ca păstor luminat, el a predicat până la ultima suflare adevărata învățătură a creștinismului. Sfântul Neofit ne informează, de asemenea, că Episcopul Arcadie urca adesea pe muntele vecin, unde se nevoise în asceză, chiar ca episcop mergând acolo să se roage cu lacrimi, să postească și să privegheze. La o vârstă înaintată, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pe 29 august, data la care se serbează amintirea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.
Sfântul Arcadie a făcut multe minuni pe când era în viață, dar și după mutarea sa la Domnul.
În pădurea din Pafos, de lângă Satul Kinusa, și la aproximativ doi kilometri nord de sit-ul "Sfântul Mercurie", se găsesc ruinele vechii Mânăstiri Sfântul Arcadie. Această mânăstire a fost construită în secolul al V-lea, probabil de Sfântul Arcadie sau de alții, după mutarea sa la Domnul, cel mai probabil în locul în care Sfântul s-a nevoit anterior ca pustnic. Sfântul Neofit aflirmă că această mânăstire era încă în funcțiune în secolul al XII-lea, dar astăzi este ruinată. Altare sfinte închinate Sfântului Arcadie au existat, odată, și în Satele Katikas și Ghiolu.
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2024.