În a doua zi după Naşterea Domnului, Biserica Ortodoxă o preamăreşte şi îi mulţumeşte Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea care L-a născut cu trup pe Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Praznicul acesta se numeşte Sobor [sau Sinaxă], deoarece în această zi toţi credincioşii se strâng să o preamărească pe Aceea care este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi să prăznuiască cu evlavie şi de obşte această Sfântă sărbătoare în cinstea ei.
La Ohrida, tradiţia acestei sărbători este străveche: aici, a doua zi după Naşterea Domnului nu se slujea Vecernia, decât în Biserica Născătoarei, numită Celniţa [de Căpetenie]. Toţi preoţii din cetate şi tot poporul se strângeau în această biserică, spre a o prea mări pe Preasfânta Născătoare de Dumenezeu şi pururea Fecioara Maria.
Pomenirea Fugii în Egipt...
După ce Craii de la Răsărit I-au adus daruri Domnului Hristos şi I s-au închinat Lui la Betleem, au primit poruncă de la un înger al Domnului să se întoarcă la casele lor pe o altă cale.
Ticălosul rege Irod plănuia să ucidă pruncii din Betleem. Domnul a văzut intenţia lui Irod şi, de aceea, i-a poruncit lui Iosif, prin înger, să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă cu ei în Egipt. Iosif a făcut întocmai.
Luând Pruncul şi pe Preacurata Lui Maică, el a călătorit mai întâi la Nazaret (Luca 2: 39), unde şi-a pus în rânduială casa, iar apoi, luându-1 cu ei pe fiul lui Iacob, au plecat în Egipt (Matei 2: 14). Astfel s-au împlinit cuvintele prorocului: "Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt" (Isaia 19:1).
Şi astăzi se poate vedea, în partea veche a oraşului Cairo, peştera în care au rămas membrii Sfintei Familii. De asemenea, în satul Matarea, de lângă Cairo, copacul sub care s-a odihnit Maica lui Dumnezeu cu Dumnezeiescul Prunc în braţe, precum şi izvorul de apă care, prin minune, a izbucnit sub umbra lui, se pot vedea şi astăzi.
După ce a locuit mai mulţi ani în Egipt, Sfânta Familie s-a reîntors în Palestina, iarăşi la porunca unui înger al Domnului. Astfel, s-a împlinit prorocia: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (Osea 11: 1).
Irod murise, iar pe tronul lui mânjit de sânge urcase Arhelaus, fiul lui Irod, asemenea tatălui lui, în răutate. Auzind că Arhelaus este pe scaunul regesc al Ierusalimului, Dreptul Iosif s-a întors în Galieea şi s-a sălăşluit la Nazaret, la moştenirea lui părintească. Căci, în Galileea domnea un alt fiu al lui Irod, Irod cel Tânăr, care era oarecum mai blând decât fratele lui mai vârstnic.
Cântare de laudă, la Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu...
"La graniţa dintre noapte şi zori de zi,
Lumina e trandafirie, stropită cu rouă.
Tu revărsat de zori eşti, Fecioară de Domnul dăruită,
Vestitoarea zilei ce a mântuit lumea.
Tu îndreptat-ai pe Eva şi-ai reîntors-o în Rai,
Nu te scârbi nici de noi, multpăcătoşii!
Israil cu picioare uscate prin mare a trecut,
Iar din stânca pustie ţâşnit-a izvor de ape;
Rugul a ars, dar nu s-a mistuit,
A asfinţitului lumină cu Răsăritul asemănare are:
Acestea toate, Fecioară, eşti şi tu,
Acestea toate sunt simboalele tale.
Pe tine Biserica te numeşte Născătoare de Dumnezeu,
Căci aceasta şi eşti, o prea curată Fecioară!
Tu de păcat eşti străină, el nu află în tine nimic,
O, Preacurată Maică a Mântuitorului nostru!
Pentru a ta curăţie de El ai fost aleasă
Ca să cobori pe pământ pe Făcătorul lumii.
De aceea Mijlocitoare eşti tu pentru tot pământul,
O, Bucuria noastră, te vom cânta în veac!
Cugetare...
Iată un fapt din istoria vieţii Dumnezeiescului Prunc: fugind, Sfânta Familie, în Egipt, din pricina săbiei criminale a lui Irod, ei au fost atacaţi pe cale de tâlhari, care au apucat de căpăstru măgăruşul pe care se afla Preacurata Maică ținând Pruncul la sân. Unul dintre tâlhari s-a apropiat să vadă ce strânge la piept Preacurata Maică. Văzând, tâlharul, faţa Pruncului Hristos, a rămas în uimire, de frumuseţea Chipului Lui, şi a strigat:
„Însuşi Dumnezeu de ar lua asupra Lui chip de om, El nu ar putea fi mai minunat decât Pruncul Acesta!".
Atunci, tâlharul acesta i-a oprit pe ceilalţi de la a face vreun rău Sfintei Familii. Maica Domnului, privind la el, i-a zis:
„Cunoaşte că Pruncul acesta îţi va răsplăti binele acesta, într-o zi".
Treizeci şi trei de ani mai târziu, acelaşi tâlhar stătea răstignit, pentru crimele lui, pe crucea cea de-a dreapta a Domnului Hristos. Numele lui era Di[s]mas, iar al tâlharului de-a stânga, Gestas. Privind la Hristos Domnul Cel Care era răstignit fără să aibă nicio vină, Dismas şi-a plâns cu amar toată viaţa lui păcătoasă.
Hulindu-L Gestas pe Domnul, Dimas 1-a certat pe răul tâlhar şi i-a zis: "Nu te temi, tu, de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi, pe drept... Acesta însă n-a făcut niciun rău" (Luca 23: 41).
Di[s]mas este tâlharul care a auzit, de la Domnul, cuvintele: "Astăzi vei fi cu Mine în Rai" (Luca 23:24). Astfel a dăruit, Domnul, Raiul celui care i-a cruţat viaţa când a fost Prunc.
Luare aminte...
Să luăm aminte la curăţia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:
- La curăţia desăvârşită a trupului ei, cel despătimit şi disciplinat de postirile aspre;
- La curăţia desăvârşită a inimii ei, în care nu s-a sălăşluit niciodată poftă păcătoasă;
- La curăţia desăvârşită a minţii ei, în care nu s-a sălăşluit niciodată gândul păcătos.
Predică despre Preasfânta Fecioară Maria, de Dumnezeu Născătoarea...
Şi a zis Maria: "Iată roaba Domnului" (Luca l:38).
Cu adevărat, fraţilor, roaba Domnului este aceasta! Dacă roabă este aceea care înlocuieşte, cu totul, voia ei, cu voia Domnului, atunci Preasfânta Fecioară este întâia dintre toate roabele lui Dumnezeu de pe pământ;
Dacă roabă este aceea care, cu încordarea voinţei şi cu atenţie desăvârşită, priveşte la Domnul ei, atunci iară Preasfânta Fecioară Maria este întâia dintre toate roabele Domnului;
Dacă roabă este aceea care îndură, cu linişte, răbdare şi blândeţe, toate insultele şi încercările, aşteptând răsplata numai de la Domnul ei, atunci, iară şi iară, Preasfânta Fecioară Maria este prima şi cea mai desăvârşită dintre toate roabele Domnului.
Ei nu i-a păsat de lume, ci i-a păsat numai de Dumnezeu; nici i-a păsat să se justifice înaintea lumii, ci doar să se afle dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
Maica Domnului este însăşi ascultarea; ea este însăşi slujirea; ea este însăşi blândeţea.
Preasfânta Fecioară a putut, cu adevărat, rosti adevărate cuvinte către îngerul Domnului, când a zis: Iată roaba Domnului.
Cea mai mare desăvârşire şi cea mai mare onoare pe care o poate atinge o femeie pe pământ, este aceea de a se putea numi roaba Domnului. Eva a pierdut această onoare şi această desăvârşire, pe care le-a deţinut în Paradis fără să se fi jertfit pentru ele; pe când Fecioara Maria a dobândit această desăvârşire şi această onoare, pe căzutul pământ, făcându-şi viaţa jertfă pentru ele.
Pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare de Dumnezeu Născătoare, o, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pre noi!
Căci a Ta este slava şi mulţumita în veci. Amin.
Sfântul Nicolae Velimirovici