Mormantul Sfant din Ierusalim - Sosirea Sfintei Lumini 2025

Cu ajutorul lui Dumnezeu, pe această pagină veți putea urmări transmisiunea în direct a momentului sosirii Sfintei Lumini în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim – 2025. Transmisiunea în direct se va desfășura în intervalul 12:30-15:00 (ora României).

De asemenea, în noaptea Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos, începând cu orele 23:30, puteți urmări în direct Slujba Invierii și a Sfintei Liturghii, din mai multe biserici din țară (click aici).

În toate Bisericile Ortodoxe se săvârșesc Sfinte Liturghii și procesiuni cu ocazia Paștelui, dar un eveniment extraordinar al acestei sărbători religioase are loc cu o zi înainte, în Sâmbăta Mare, la Sfântul Mormânt din Ierusalim. Aici, în fiecare an, la Paște, are loc slujba Sfintei Lumini.

De două milenii, o flacără se aprinde în mod inexplicabil în fiecare an, cu ocazia Sfintei Sâmbete a Paștelui ortodox. În jurul micii bisericuțe construite pe locul unde a fost îngropat Iisus, se adună mii de oameni, care mai târziu poartă în mâini lumânări aprinse. O imagine impresionantă, dar la fel de impresionantă este și aprinderea supranaturală a flăcării, aceasta reprezentând una dintre cele mai vechi minuni ale creștinismului.

De-a lungul secolelor, s-au scris mai multe istorisiri despre acest eveniment tainic. Prima dintre ele datează din secolul al IV-lea și a fost notată de istoricul Eusebiu din Cezareea, care mărturisește că flacăra a avut loc pentru prima dată în acest loc, în timpul Paștelui, în anul 162 (adică cu mult înainte de construirea Sfântului Mormânt în 326). El scrie:

"Când îngrijitorii Bisericii erau pe punctul de a umple candelele pentru a le pregăti pentru a sărbătoarea Învierii lui Hristos, au observat dintr-o dată că nu mai era ulei în candele. Atunci, s-au rugat și o flacără a apărut pe loc în Mormântul lui Hristos".

De la acea dată, Lumina Sfântă reapare în fiecare an, întotdeauna în ajunul Paștelui, între orele 13 și 15 (ora Ierusalimului). Mai mulți istorici și membri ai clerului au depus mărturie despre acest fenomen. De remarcat este cazul Papei Urban al II-lea care declara, în anul 1095:

"Cu adevărat, în acest lăcaș, Dumnezeu Se odihnește; până azi, el nu încetează să săvârșească minuni acolo pentru că, în zilele Pătimirii Sale, când toate luminile se sting deasupra Mormântului Său și în biserică, brusc, candelele stinse se aprind. Care inimă, oricât de împietrită ar fi, nu ar fi mișcată la o astfel de manifestare?".

În 947, un membru al clerului bizantin menționează faptul că numai anumite persoane pot primi Lumina Sfântă. Nu după mult timp, un conflict pe această temă avea loc, în anul 1101, în momentul capturării Sfântului Mormânt de către cruciați. Noul patriarh al Ierusalimului, Daimbert de Pisa, a încercat atunci să primească Focul Sfânt, dar Acesta nu a apărut.  În urma nereușitei, Sfântul Mormânt a fost din nou încredințat clerului grec.

Înainte ca această flacără să se aprindă în mod tainic și minunat în Sâmbăta Mare, Sfântul Mormânt se cufundă în întuneric, în mijlocul zilei. Toate lumânările și candelele sunt stinse. Aceasta face parte din procedura de asigurare a faptului că nu există surse de foc înăuntru și în jurul bisericuței.

Pelerinii care călătoresc la Ierusalim, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, afirmă în unanimitate că în Sâmbăta Mare, Sfânta Lumină apare pe Mormântul Domnului nostru, Dumnezeul și Mântuitorul Iisus Hristos. Mii de pelerini evlavioși, care se adună în fiecare an din întreaga lume, din toate popoarele și confesiunile creștine și chiar necreștine, merg, din cele mai vechi timpuri și până azi, la Ierusalim, să se închine înaintea Mormântului Domnului, mai ales în Sâmbăta Mare. În această zi, conform mărturiei tuturor călătorilor, din cele mai vechi timpuri și până azi, în fiecare an, focul necreat apare pe Mormântul Domnului nostru, Dumnezeul și Mântuitorul Iisus Hristos, la ora după-amiezei.

Din timpuri vechi, aflăm:
De vineri, turcii, sub a căror conducere se află Ierusalimul și Biserica Mormântului lui Hristos, sting luminile în toată Biserica; închid ușile Mormântului Domnului și aplică sigiliul turcesc acolo; cât despre Patriarh, în aceeași zi în care Focul se aprinde, el este supus public unei percheziții în fața întregului popor de către oficialii turci, în prezența unei mari gărzi turcești, și numai atunci, însoțit de aceeași gardă și de funcționari, în prezența creștinilor de toate confesiunile și a necredincioșilor, fiind îmbrăcat public în veșmintele sale preoțești și percheziționat public, intră în peștera Mormântului Domnului (kouvouklia), de pe care turcii îndepărtează sigiliul.

Cele mai vechi informații despre focul sacru, conform afirmației arhimandritului Leonid, provin din cea mai profundă antichitate (1).

Dintre Sfinții Părinți ai Bisericii, știm despre Sfântul Grigorie de Nyssa și Sfântul Ioan Damaschin care au mers ei înșiși la Ierusalim; primul, în a doua sa omilie despre Înviere, scrie: "Petru, văzând cu ochii lui, dar și din înălțimea Duhului apostolic că mormântul era luminat, chiar dacă era noapte, l-a văzut prin simțiri și duhovnicește". Al doilea, în cântecele sale liturgice, amintește adesea de Lumina care strălucea minunat pe Sfântul Mormânt. De exemplu: "Petru, apropiindu-se repede de mormânt și văzând lumina din mormânt, s-a speriat".

A. S. Narov îi menționează pe călugărul latin Bernard, în secolul al IX-lea:

"În Sâmbăta Mare, scrie Bernard, în ajunul Paștelui, în timpul slujbei de dimineață în biserica din lăcașul Mormântului Domnului, Patriarhul dă lumină episcopului și, în cele din urmă, întregului popor, astfel încât toată lumea să poată aprinde această lumină în casa sa. Patriarhul actual este Teodosie (853-879); el a fost ridicat la această demnitate, pentru evlavia sa".

Cronicarul Bisericii Romane, Baronius, mărturisește:

"Creștinii occidentali, după ce au luat Ierusalimul înapoi de la saracini, au văzut o minune când, în Sâmbăta Mare, lumânările s-au aprins singure la Altarul Domnului. Această minune se întâmplă în mod obișnuit acolo".

Printre scriitorii ortodocși greci, Patriarhul Nectarie nota mărturia sa despre Lumina Sfântă, iar această mărturie a fost folosită de Arsenie Suhanov în "Proskinitarie" (carnetul 17).

În ceea ce privește mărturiile scriitorilor pelerini ruși, acestea sunt expuse aici; cea mai veche este cea a egumenului Daniel, care a fost la Ierusalim (1093-1112) în timpul domniei lui Sviatopolk Iziaslavici. La acea vreme, la scurt timp după cruciade, Regele Baudoin 1, un catolic, domnea în Ierusalim. Din relatarea lui Daniel, aflăm că Baudoin 1 a fost prezent la apariția Sfintei Lumini și a primit o lumânare de la Episcop, Episcopul fiind ortodox și nu catolic, în ciuda faptului că Baudoin însuși era catolic și Ierusalimul era luat de cruciați-catolici și sub ascultarea Papei.

Au existat, de asemenea, încercări, în care focul nu a coborât asupra episcopilor catolici și, de aceea, acest drept a fost dat ortodocșilor. Din cele mai vechi timpuri, armenii și copții au luat parte la acest triumf și au crezut în manifestarea minunată a apariției focului.

Este foarte potrivit să cităm aici mărturia ieromonahului pelerin Meletie, despre încercarea armenilor de a-i alunga pe creștinii ortodocși din lăcașul Ierusalimului, de a primi prin propriii lor ierarhi Focul în "kouvouklia". Această încercare s-a încheiat și ea cu o minune. Într-adevăr, grecii nu au fost admiși de pașa turc, care fusese cumpărat cu bani, și stăteau în fața lăcașului, în fața ușilor închise.

Când ora la care avea loc de obicei minunea s-a apropiat, brusc, unul dintre stâlpii care se află în perete, în fața Ușilor Sfinte, s-a crăpat și Lumina a izvorât din el. Văzând acest lucru, Patriarhul (ortodox) a făcut un pas înainte, cu grijă, și a aprins lumânările - armenii, pe de altă parte - spune Ieromonahul Meletie - mai târziu, fără să știe că Lumina Sfântă a coborât asupra ortodocșilor, o așteptau în Mormânt, strigând conștiincios, cu voce tare. Dar turcii care păzeau Sfintele Uși, văzând o astfel de minune, au deschis imediat ușile. Patriarhul a intrat în lăcaș, cu ortodocșii, cântând: "Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni!" și restul... Turcii, prezenți în timpul minunii, au crezut. Nu știm dacă a mai existat un semn, similar sau nu, cu latinii și cu alți creștini.

 

Arabii, într-un entuziasm religios, alergând în jurul kouvouklia, au exclamat: "Vola dinn, Illa dinn, l'-Messia!", care înseamnă: "Nu există credință adevărată, în afara Credinței Ortodoxe!".

Un cunoscut scriitor rus, care mai târziu a servit ca Ministru al Culturii, A. S. Norov, care a participat la coborârea Sfintei Lumini în Ierusalim în 1835, precum și evlaviosul Andrei Nicolaevici Muraviev, au descris cu măiestrie apariția Lumini Sfinte, precum și călătoria lor.

Apariția Sfintei Lumini în sine este raportată de diferiți călători, în diferite moduri. Unii o descriu precedată de apariția unui nor, alții, fără să amintească asta, spun că vine direct din Mormântul Domnului; unii pelerini o văd albastră, apoi devine foarte clară și strălucitoare, iar alții, au văzut-o roșie. Printre ultimii pelerini, Andrei Nikolaievici Muraviev scrie:

"Pe Mormântul Domnului s-a pus anterior vată, care s-a aprins de la Sfânta Lumină care - se spune - a apărut prin mici scântei pe placa de marmură de pe Mormântul Domnului".

A. S. Norov o descrie astfel:

"Am văzut cum bătrânul Mitropolit, aplecat să intre prin intrarea joasă, ajuns în peșteră, s-a aruncat în genunchi în fața Sfântului Mormânt, pe care nu s-a pus nimic și care era complet gol. Nu a trecut un minut, când întunericul s-a inundat de lumină, iar Mitropolitul a ieșit la noi cu un buchet de lumânări aprinse".

Ieromonahul Meletie, evlaviosul stareț din Sarov afirmă că apariția Luminii Sfinte din Mormânt, care a fost sfințit de Trupul lui Hristos, se întâmplă în fiecare an, ca semn al adevărului și al corectitudinii credinței. Neputând asista personal la apariția Focului, Ieromonahul Meletie relatează cuvintele Arhiepiscopului Misail, sub a cărui slujire se găsea atunci:

"După ce a intrat el, spune Arhiepiscopul Misail, în interiorul Sfântului Mormânt, am văzut o lumină strălucitoare peste tot capacul Mormântului, de parcă erau împrăștiate acolo mici mărgele de sticlă, de culoare albă, albastră, stacojie și alte culori, care mai apoi, contopindu-se între ele, străluceau și se transformau în foc; dar acest foc, în timpul necesar citirii a patruzeci de Kyrie Eleison (Doamne Miluiește) fără grabă, nu produce arsuri și nu consumă, iar candelabrele și lumânările pregătite se aprind: dar, mai mult, adaugă Arhiepiscopul, cum și de unde vine, nu pot spune".

Iar toate relatările martorilor oculari se reunesc într-o aceeași observație: Focul necreat apare în fiecare an în Sâmbăta Mare, până zi.

În "Cartea despre Credință", tipărită la Moscova în 1648, pe vremea Patriarhului Iosif, apare indicat, în primul capitol, "Biserica Sionului", că în fiecare an, în Sâmbăta Mare, putem vedea pe Mormântul Domnului Lumina Sfântă, iar în continuare se demonstrează că această Lumină va apărea pe Mormântul lui Hristos până la sfârșitul veacurilor.

"Este o bucurie să vezi", scrie călugărul Partenie, "că acum, deși fără tragere de inimă, ceilalți creștini respectă Credința Ortodoxă și își înderaptă atenția asupra ortodocșilor, ca la un soare foarte clar, pentru că toți speră să primească, prin ei, harul Luminii Sfinte".