Sfântul Trifon, Arhimandrit de Viatka

Zi de cinstire aparte: 8 octombrie (+1612)

Sfântul Trifon, Arhimandrit de Viatka, s-a născut din părinți evlavioși care viețuiau în Eparhia Arhanghelsk și a fost botezat cu numele Trofim. Părinții săi au intenționat să-l căsătorească pe Trofim, dar încă din tinerețe a dorit viața monahală, după ce preotul său paroh l-a îndemnat: „Păstrează curăția trupului și a duhului. Căci pe oricine va păstra curăția și va lua asupra sa schima îngerească, monahală, Domnul Dumnezeu îl va uni cu aleșii Săi”. Auzind aceasta, și-a părăsit în ascuns casa, pentru orașul Ustiug, unde s-a stabilit la un preot paroh care trăia în post și rugăciune stricte. Apoi, a locuit în orașul Orlov, la râul Kama, pe pridvorul unei biserici, îndurând foamea și frigul.

Odată, iarna, fericitul a mers de-a lungul malului înalt și abrupt al râului Kama, trecând pe lângă câțiva angajați ai familiei nobile a Stroganovilor. Văzându-l pe bietul rătăcitor, l-au apucat și l-au aruncat de la înălțime în râu, iar mai jos erau troiene adânci de zăpadă. Când fericitul a căzut în zăpadă, un troian s-a desprins din vârful muntelui, încât nu s-a mai văzut nimic mult timp. Glumeții s-au pocăit și li s-a făcut milă de fericit. Au coborât și l-au luat pe Sfânt de acolo. Totodată, ei înșiși au suferit foarte mult din cauza frigului cumplit și s-au minunat de faptul că monahul era vesel la față și părea să răspândească adevărată căldură în jurul său. Au cerut iertare de la monah și au primit-o imediat.

Ajunși acasă, Stroganovii i-au povestit stăpânului lor, Iacov Stroganov, despre incidentul de pe malul Kamei. A doua zi, Iacov însuși a mers la biserica parohială, pentru a-l întâlni pe Trofim. După încheierea dumnezeieștii slujbe, i s-a adresat:

„Cu adevărat ești alesul lui Dumnezeu, în toate asemenea Sfinților din vechime. Te rog, pentru numele Domnului, ajută-mă. La început am avut mulți copii, dar prin voia lui Dumnezeu au murit toți. A mai rămas doar un fiu, Maxim, dar este și el bolnav. Te implor, roagă-te Domnului pentru el. Prin rugăciunile tale sfinte, Domnul îi va da sănătate. Te voi ajuta cu orice”.

Trofim a răspuns:

„Ceea ce ceri nu este al meu, ci al lui Dumnezeu, să-l dea. Sunt păcătos și nevrednic să mă ocup de ceva atât de mare. Dar mare este harul lui Dumnezeu”.

După aceasta, Trifon s-a rugat pentru vindecarea fiului lui Iacov, iar băiatul s-a însănătoșit curând.

Părăsind Orlov-ul, a ajuns la Nikolschi, unde a întâlnit-o pe Iuliana, soția unui om de rând, Maxim Fedorov. Fiul lor, Timotei, în vârstă de doi ani, era foarte bolnav, iar femeia i-a cerut lui Trofim să se roage pentru el. După o noapte de rugăciune, Timotei s-a vindecat.

Fugind de faima provenită din aceste minuni, s-a mutat la Mânăstirea Piskorsk, de pe râul Kama. Aici, Trofim a fost primit în viața monahală și a fost tuns sub starețul Varlaam, cu numele Trifon. Călugărul de 22 de ani nu lipsea de la nicio slujbă bisericească și își îndeplinea ascultarea în brutărie. În nopțile de vară, ieșea din chilie și, gol până la brâu, se lăsa pradă țânțarilor și tăunilor și, nemișcat ca un stâlp, rămânea în rugăciune până dimineața. Mânca doar pâine și apă, și atunci cu măsură. Nu avea pat și nu stătea întins mult timp pe pământ. Când s-a îmbolnăvit grav, probabil din cauza nevoinței sale grele, îngerul său păzitor i s-a arătat în a patruzecea zi de boală, pentru a-i lua sufletul. Totuși, în timp ce se înălțau la Cer, un glas i-a poruncit îngerului să-l ducă înapoi. Sfântul Nicolae i s-a arătat apoi și l-a vindecat, încurajându-l și mai mult în nevoința sa ascetică. A devenit cunoscut pentru minunile sale, iar mulți bolnavi și posedați de duhuri necurate l-au vizitat și au plecat vindecați.

În căutarea singurătății, călugărul a mers la râul Mulianka și s-a stabilit în locul unde se află acum orașul Perm. Acolo, i-a convertit la creștinism pe păgânii ostiaci și voguli. Aceasta s-a întâmplat după ce a tăiat copacul lor sacru, care era cauză de blesteme pentru păgâni, aceștia aducând jertfe, copacului, din frică. Când au văzut că nu i s-a întâmplat nimic Sfântului după ce a tăiat copacul, au strigat: „Mare este Dumnezeul creștinilor!”.

A fost rugat să se întoarcă la mănăstirea sa, ceea ce a și făcut, dar a plecat curând pentru a scăpa de laudele care îl numeau făcător de minuni, după ce făcuse ca niște izvoare secate să scoată apă. Apoi, Sfântul Trifon s-a retras la râul Ciusova și a întemeiat o mânăstire în cinstea Adormirii Maicii Domnului.

În 1580 a ajuns la Viatka și a întemeiat, acolo, o mănăstire în cinstea Adormirii Maicii Domnului și a fost numit Arhimandrit. Fiind un ascet strict, purta o cămașă de păr aspru direct pe corp și lanțuri grele. Sufletul Bătrânului tânjea să-i lumineze pe cei pierduți, cu lumina credinței în Hristos. Și-a dedicat toată energia acestei sfinte strădanii. 

Odată, în Viatka a plouat din 15 august până pe 8 septembrie, adică de la Adormirea Maicii Domnului, până la Nașterea Maicii Domnului. Pe 8 septembrie, Maica Domnului a apărut și i-a cerut lui Trifon să le poruncească muncitorilor săi să se întoarcă la lucru pentru zidirea mănăstirii, pe care o neglijaseră, iar după aceasta ploaia a încetat.

Spre sfârșitul vieții sale, a călătorit la Moscova și Kazan și l-a avertizat pe Mitropolitul Ermoghen (17 februarie) că va deveni Patriarh și va muri ca martir pentru credință. De asemenea, a trebuit să îndure exilarea sa din mănăstire, din partea fraților conduși de Iona, ucenicul său iubit și viitorul succesor, care s-au ridicat împotriva lui, pentru că aplica prea strict rânduiala monahală. Prin urmare, a rătăcit și a înființat o mănăstire închinată Adormirii Maicii Domnului în Slobodsk. Dorind, însă, să moară în mănăstirea sa din Viatka, s-a întors acolo, unde Iona s-a pocăit de păcatul său în genunchi, înaintea Sfântului.

Înainte de mutarea sa la Domnul  - Diaconul Maxim l-a găsit bolnav într-o barcă - Sfântul Trifon a scris un ultim testament către frați, în care spunea:

„Părinți și frați, turmă strânsă în jurul lui Hristos, ascultați-mă pe mine, păcătosul. Chiar dacă sunt necioplit și mai rău decât oricine, Dumnezeu și Preacurata Lui Maică mi-au îngăduit mie, păcătosului, să conduc casa Lui.

Vă îndemn, pentru Domnul și pentru Maica Lui, să aveți dragoste duhovnicească între voi. Fără aceasta, nicio virtute nu este desăvârșită înaintea lui Dumnezeu.

Buzele lui Hristos au vorbit Ucenicilor: «Iubiți-vă unii pe alții» (Ioan 13:34). Și, după cuvintele Apostolului Pavel, «Purtați-vă poverile unii altbora» (Galateni 6:2).

Nu vă osândiți unii pe alții înaintea lui Dumnezeu, nici în biserică, nici în chilie, nici singuri, nici împreună cu frații. Rugați-vă, cu frica lui Dumnezeu. Și nicidecum nu neglijați cântarea bisericească; chiar dacă mai sunt și alte lucruri, grăbiți-vă la biserică, la Dumnezeu, pentru cântare duhovnicească. Mai întâi, dați-I lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu și apoi împliniți celelalte lucruri".

Sfântul Trifon a adormit în Domnul, la bătrânețe, pe 8 octombrie 1612. A fost înmormântat în Mânăstirea Viatka, pe care a întemeiat-o, și i-a urmat ucenicul său Iona, care a promis să păstreze rânduiala monahală neschimbată. În 1648, sfintele sale moaște au fost aflate nestricăcioase.

În alte surse istorice, mai găsim: Sfântul Trifon, Arhimandrit de Viatka, s-a născut la mijlocul secolului al XVI-lea, în îndepărtata provincie nordică Mezen, în satul Malaia Nemiușka (sau Nemigojka) din regiunea Pinega. A fost fiul cel mic al țăranilor înstăriți Dimitrie și Pelaghia, care locuiau în Episcopia Arhanghelsk-ului. La Botez, a fost numit Trofim. Tatăl său a murit la o vârstă fragedă, iar băiatul a fost ascultător de mama și de frații mai mari.

Despre apariția îngerului, găsim:

"Nevoințele sale ascetice l-au îmbolnăvit grav și a căzut în inconștiență. În această stare, a văzut un Înger care a vrut să-l ducă la Cer și a auzit o voce poruncind Îngerului să-l lase pe pământ. Când Trifon și-a recăpătat cunoștința, a văzut un bătrân într-o haină de culoare deschisă stând lângă patul său cu o cruce în mâini. Astfel, Sfântul Nicolae i s-a arătat și l-a vindecat, spunându-i: 'Scoală-te și umblă'. Sfântul l-a încurajat și în nevoințele sale ascetice".

În ce privește minunea trimiterii ploii, se amintește:

"Sfântul Trifon, inspirat de sus, a mers la Viatka, pentru a întemeia acolo o mănăstire. Aceasta a devenit o dorință de preț a cetățenilor, dar era ceva ce el nu știa. La început aceia se bucuraseră, dar mai târziu zelul lor se răcise și, pentru aceasta, fuseseră pedepsiți cu o ploaie torențială care nu a încetat din 15 august până pe 8 septembrie. În acea ultimă zi, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat unui cetățean evlavios și a poruncit ca promisiunea lor să fie îndeplinită, pentru ca orașul să scape de mânia lui Dumnezeu. În cele din urmă, mănăstirea a fost terminată și închinată Adormirii Maicii Domnului. Sfântul Trifon a fost ridicat la rang de Arhimandrit și a devenit primul ei Stareț.

Sfântul stareț a mers în călătorii, prin diverse orașe și mânăstiri din Rusia. Peste tot făcea procesiuni și împărțea de pomană. În orașul Slobodsk, a întemeiat Mănăstirea Teofania.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.