Sfântul Tit Preotul, din Peșterile Kievului

Ziua de sărbătorire specială: 27 februarie  (+1190)

Scrierea de mai jos face parte din Epistola Episcopului Simon de Vladimir și Suzdal către Policarp călugărul.

Acum, vă voi spune încă o minune remarcabilă, la care am fost martor. S-a întâmplat după cum urmează, în aceeași mânăstire a Peșterilor Sfinte.

Erau doi frați duhovnicești, diaconul Evagrie și preotul Tit. S-au iubit profund și sincer, astfel încât toată lumea se minuna de armonia și afecțiunea reciprocă nemărginită. Dar cel rău, acel urâtor al binelui, care răcnește mereu ca un leu, care caută pe cineva să devoreze, a băgat dușmănie între ei și a insuflat o asemenea ură, încât nici nu mai priveau unul la celălalt. 

 

Frații îi implorau adesea să se împace, dar cei doi nu voiau să asculte. Când Evagrie stătea în biserică și Tit ieșea cu cădelnița, Evagrie evita tămâia; iar dacă nu făcea acest lucru, Tit trecea fără să-l tămâieze. Au rămas mult timp în întunericul păcatului, iar când Tit slujea, Evagrie refuza să primească dezlegarea lui și primea Sfânta Împărtășanie mânios. Inamicul era cel care îi pusese să facă asta.

 

   Într-o zi, Tit s-a îmbolnăvit grav și, fiind disperat, a început să plângă pentru pierderea sa și a trimis după diacon, într-un duh de căință, zicând: ‘Iartă-mă, frate, pentru numele lui Dumnezeu, că sunt supărat pe tine!’. Dar Evagrie l-a blestemat, cu cuvinte violente. 

   Bătrânii, văzând că Tit era pe moarte, l-au târât cu forța pe Evagrie pentru a-l ierta pe fratele său. Când bolnavul l-a văzut, s-a ridicat puțin și a căzut la picioarele lui, spunând cu lacrimi: ‘Iartă-mă, Părinte, și dă-mi binecuvântarea ta’. Dar Evagrie, crud și aspru, a refuzat și a spus în fața noastră a tuturor: ‘Nu mă voi împăca niciodată cu el, nici în această lume, nici în următoarea!’. S-a smuls din brațele Bătrânilor și a căzut imediat. Când am încercat să-l ridicăm în picioare, am descoperit că era mort. 

   Între timp, bolnavul s-a ridicat repede, de parcă nu ar fi fost niciodată bolnav. Ne-am umplut de spaimă, la moartea subită a aceluia și la refacerea rapidă a celuilalt.

   După ce am plâns mult, l-am îngropat pe Evagrie, exact așa cum căzuse. L-am întrebat pe Tit, ce se întâmplase, și el ne-a spus: ‘Am văzut niște îngeri care se îndepărtau de mine și plângeau pentru sufletul meu, în timp ce demonii se bucurau de mânia mea. Apoi, am început să-l implor pe fratele meu, să mă ierte. Când l-au adus la mine, am văzut un înger nemilos, care ținea o lance de foc. Când Evagrie a refuzat să mă ierte, îngerul l-a lovit și a căzut mort, dar îngerul mi-a dat mâna și m-a ridicat’.

   Când am auzit aceasta, ne-am umplut de frica lui Dumnezeu Care a spus: ‘Iartă și vei fi iertat’. Căci Domnul a spus: ‘Cine se va mânia pe fratele său fără motiv, va fi în pericol de judecată’. Și Efrem spune: ‘Dacă cineva va muri în stare de dușmănie, va fi judecat fără milă’. Dacă acest om nu primește dezlegare prin Sfinții Antonie și Teodosie, vai de el, învins așa cum este, printr-o astfel de patimă.

   Ia seama la această istorisire și ai grijă, frate, să nu dai loc demonului mâniei, căci oricine îi este supus devine sclavul său. Mai degrabă să cazi și să te închini în fața vrăjmașului tău, ca nu cumva să fii predat îngerului nemilos. Domnul să te păzească de orice stare de mânie, căci El a spus: "Să nu apună soarele peste mânia voastră". Lui se cuvine slava, împreună Tatălui și Duhului Sfânt, acum și în vecii vecilor*.

   După aceasta, Sfântul Tit a sporit în nevoințele sale ascetice și a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. A fost cunoscut și pentru marea sa umilință. Sfântul Tit s-a mutat la Domnul, în jurul anului 1190, și este îngropat în Peșterile din Apropiere.

Sfântul Tit este sărbătorit în mod aparte și pe 28 septembrie, la Soborul Sfinților Părinți din Peșterile din Apropiere.

   Deși diferită, istoria de mai sus se aseamănă într-o oarecare măsură celei a Sfântului Nichifor, cinstit în mod aparte în data de 9 februarie. 

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna aprilie 2025.