Sfântul stareț David, Făcătorul de Minuni din Serpuhov

Zi de cinstire aparte: 18 octombrie

Sfântul Cuvios David din Serpuhov, stareț de Vojnesenschi, făcătorul de minuni din Serpuhov, provenea din familia Prinților de Viajemschi și purta numele Daniel în lume. Pe când era încă tânăr, în vârstă de puțin peste douăzeci de ani, Daniel a simțit o chemare către viața ascetică și a mers la Mânăstirea Sfântului Pafnutie-Borovschi. Această mănăstire în numele Nașterii Preasfintei Fecioare Maria a fost întemeiată de călugărul Pafnutie din Borovschi, în anul 1444.

A fost cu adevărat o cetate a monahismului și a iluminismului creștin; din ea au răsărit multe candele ale monahismului rusesc. Călugărul Pafnutie a fost ucenic al călugărului Nichita, al treilea stareț al Mânăstirii Serpuhov Visoțchi.

Cuviosul Nichita a fost rudă și ucenic al Cuviosului Serghie de Radonej, starețul Ținutului Rusesc. Astfel, călugărul Pafnutie a fost succesorul legămintelor monahului Serghie și reprezentant activ al școlii sale monahale.

Tânărul Daniel a intrat în Mânăstirea Borovsk pe când trăia călugărul Pafnutie, care a strălucit apoi ca mare luminător, cu sfințenia vieții și cu darurile sale duhovnicești. Structura mânăstirii era de obște. Starețul a fost un exemplu pentru frați. Ei au văzut osteneală și nevoință, precum și fapte și postire, credință fermă și dragoste față de Dumnezeu și o nădejde mare în Preacurata Născătoare de Dumnezeu.

Călugărul Pafnutie, la depunerea jurămintelor monahale l-a numit David, în cinstea călugărului David din Tesalonic, un Sfânt pustnic care a trăit în secolul al VI-lea.

După odihna învățătorului său, Cuviosul Pafnutie, Cuviosul David a găsit îndrumare duhovnicească și ocrotire în persoana marelui luminat al monahismului rusesc, Cuviosul Iosif de Voloțk.

Călugărul Iosif, un tânăr de douăzeci de ani, a venit la Borovsk și, la 13 februarie 1460, după ce a primit tunsura monahală din mâna călugărului Pafnutie, a viețuit cu el în aceeași chilie, timp de șaptesprezece ani. Preafericitul Bătrân, prevăzând sfârșitul său pământesc, i-a cerut lui Iosif să fie urmașul său în conducerea mânăstirii.

Călugărul Pafnutie s-a mutat la Domnul pe 1 mai 1477. După el, Iosif a condus mănăstirea, din 1477 până în 1479. Intenționa să introducă cea mai strictă rânduială în Mănăstirea Borovsk, dar au urmat neînțelegeri cu călugării, cu excepția a șapte dintre ei, așa că a renunțat și a părăsit obștea mânăstirii sale, pentru o perioadă de timp, în alte mânăstiri.

La întoarcerea din călătorie, a hotărât să părăsească pentru totdeauna Mânăstirea Sfântului Pafnutie și și-a găsit o mănăstire cu viață de sine, pentru care, cu șapte călugări evlavioși, s-a retras în pădurile familiare din Volokolamsk, unde și-a întemeiat vestita mănăstire, unde a și trecut la Domnul pe 9 septembrie 1515.

În 1515, călugărul David, care s-a nevoit mai bine de patruzeci de ani în Mânăstirea Borovschi, a părăsit această sfântă mânăstire, pentru a-și întemeia mănăstirea într-o zonă pustie de pe malul râului Lopasni, în Hatun, unde a ajuns pe 31 mai 1515 cu Icoana "Semnului" a Maicii Domnului și cu alți doi călugări. Stabilindu-se aici, a înființat chilii, a ridicat primele biserici de lemn în cinstea Înălțării Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu un paraclis în cinstea Adormirii Preasfintei Fecioare Maria și a Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni.

Călugărul a plantat un crâng de tei lângă pustia sa. La 15 august 1515, cu puțin timp înainte de mutarea sa la Domnul, călugărul Iosif vizita această nouă mănăstire, lua masa cu monahul David și cu frații și îi pregătea prin Cuvântul lui Dumnezeu.

La 19 septembrie 1529, Sfântul David a trecut la cele veșnice. Trupul său cinstit a fost îngropat în pustia pe care a întemeiat-o.

Venerarea Călugărului David a început la scurt timp după mutarea sa la Domnul. În Sinodul din 1602 este numit călugăr, iar în documentele din 1657, în plus, făcător de minuni. Nu există înregistrări ale manifestărilor minunate ale milostivirii lui Dumnezeu prin rugăciunile călugărului. Dar faptul că astfel de evenimente au avut loc este evidențiat de istorisirile locuitorilor din satele din jur.

Cuviosul David a dus o viață monahală timp de peste cincizeci de ani, dobândind multe daruri duhovnicești; după cum consemnează cronica, el a fost „un părinte și un sprijin pentru întreaga populație locală”. Pomenirea sa se săvârșește în mod aparte și pe 23 mai (ziua aflării sfintelor sale moaște).

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2026.