Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen, făcătorul de minuni, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii

Ziua de sărbătorire specială: 17 februarie

   Sfântul Sfințit martir Ermoghen, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, s-a născut în localitatea Kazan, în jurul anului 1530, fiind descendent al cazacilor din Don. Potrivit mărturiei Patriarhului, el a slujit ca preot, în localitatea Kazan, într-o biserică închinată Sfântului Nicolae, lângă Bazarul Kazan. Curând a devenit călugăr, iar din anul 1582 a fost Arhimandrit, în Mânăstirea "Schimbarea la Față a Mântuitorului", tot în Kazan. Pe 13 mai 1589, a fost sfințit Episcop și a devenit primul Mitropolit al Kazanului.

   Pe când era preot la Biserica "Sfântul Nicolae", a fost descoperită Icoana Kazan a Maicii Domnului (8 iulie), în localitate, în anul 1579. Cu binecuvântarea Arhiepiscopului Ieremia al Kazan-ului, acesta a dus Icoana minunat și nou apărută, de la locul descoperirii sale, la Biserica "Sfântul Nicolae". Având un talent literar remarcabil, Sfântul, în anul 1594, a compilat o lucrare care descrie apariția Icoanei făcătoare de minuni și minunile săvârșite prin ea. În anul 1591, Sfântul i-a adunat pe tătarii nou-botezați, în Catedrală, și timp de câteva zile i-a pregătit în tainele credinței.

   Sfintele moaște ale Sfântului Gherman, al doilea Arhiepiscop al Kazan-ului (6 noiembrie), care se mutase la Domnul pe când se afla în Moscova la 6 noiembrie 1567 în timpul unei ciume, au fost mutate și reîngropate în Biserica "Sfântul Nicolae", în anul 1592. Cu binecuvântarea Patriarhului Iov (1589-1605), Sfântul Ermoghen le-a mutat, mai apoi, în Mânăstirea "Adormirea Maicii Domnului" din Sviajsk.

   În ziua de 9 ianuarie 1592, Sfântul Ermoghen adresa o scrisoare Patriarhului Iov, prin care cerea permisiunea de a-i cinsti, în eparhia sa din Kazan, pe unii soldați ortodocși care își dăduseră viața pentru credință și neam într-o bătălie împotriva tătarilor. În trecut, se obișnuia să fie incluse în Diptice numele tuturor luptătorilor ortodocși căzuți în lupte și să fie pomenite.

   Astfel, el a menționat trei martiri care suferiseră în Kazan pentru credința lor în Hristos, dintre care unul era un rus pe nume Ioan (24 ianuarie), născut în Nijni Novgorod și capturat de tătari. Ceilalți doi, Ștefan și Petru (24 martie), erau tătari nou convertiți la Ortodoxie.

   Sfântul și-a exprimat regretul că acești martiri nu fuseseră incluși în Dipticele citite în Duminica Ortodoxiei și că lor nu li se cânta "Veșnica Pomenire". Ca răspuns către Sfântul Ermoghen, Patriarhul a emis un decret, pe 25 februarie, care preciza: 

"Să oficiem, la Kazan și în toată Mitropolia Kazanului, o Panihidă pentru toți soldații ortodocși uciși în Kazan și împrejurimile Kazanului, în Sâmbăta următoare Sărbătorii Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1 octombrie) și să-i înscriem în Marele Sinodikon citit în Duminica Ortodoxiei" și, de asemenea, a poruncit ca cei trei martiri din Kazan să fie înscriși în Sinodikon, lăsându-i Sfântului Ermoghen libertatea de a stabili ziua Sfintei lor Pomeniri. 

   Sfântul Ermoghen a distribuit Decretul Patriarhal, în întreaga sa eparhie, și a cerut tuturor bisericilor și mânăstirilor să săvârșească Sfinte Liturghii, Panihide și Litii pentru cei trei martiri din Kazan, pe 24 ianuarie.

   Sfântul Ermoghen a arătat râvnă, în credință, și fermitate în respectarea tradițiilor bisericești, dedicându-se iluminării tătarilor din Kazan cu credința lui Hristos.

   În anul 1595, cu participarea activă a Sfântului Ermoghen, au fost descoperite sfintele moaște ale făcătorilor de minuni din Kazan: Sfântul Gurie, întâiul Arhiepiscop de Kazan (4 octombrie), și Sfântul Varsanufie, Episcopul de Tver (4 octombrie). Țarul Teodor Ioanovici (1584-1598) a dat ordin să se ridice o nouă biserică din piatră, în Mânăstirea Kazan "Schimbarea la Față a Mântuitorului", pe locul celei dintâi, unde să fie îngropați Sfinții.

   Când au fost descoperite mormintele Sfinților, Sfântul Ermoghen a venit cu sobor de clerici. El a poruncit ca mormintele să fie deschise și, când a văzut sfintele moaște neputrezite, inclusiv veșmintele Sfinților, i-a anunțat pe Patriarh și Țar. Cu binecuvântarea Patriarhului Iov și din ordinul Țarului, sfintele moaște nou-aflate, ale făcătorilor de minuni, au fost așezate în noua biserică. Sfântul Ermoghen însuși a compilat Viețile Ierarhilor Gurie și Varsanufie.

   Fiind găsit vrednic de Tronul Patriarhal, Mitropolitul Ermoghen a fost ales Patriarh, iar pe 3 iulie 1606 a fost instalat de către Sinodul Sfinților Ierarhi, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova. Mitropolitul Isidor i-a înmânat Patriarhului toiagul Sfântului Ierarh Petru al Moscovei, făcătorul de minuni (5 octombrie), iar Țarul i-a dăruit noului Patriarh însemne patriarhale împodobite cu pietre prețioase și un toiag. În mod istoric, Patriarhul Ermoghen și-a făcut intrarea… călare pe un asin.

   Activitatea Patriarhului Ermoghen a coincis cu o perioadă dificilă pentru Statul Rus: apariția falsului țarevici Dimitrie și a Regelui polonez Sigismund al III-lea. Întâiul Ierarh și-a dedicat toată puterea slujirii Bisericii și a poporului.

   Patriarhul Ermoghen nu a fost singur în această încercare: concetățenii săi, cu jertfă de sine, i-au urmat exemplul și l-au ajutat. Cu o inspirație deosebită, Sanctitatea Sa Patriarhul s-a ridicat împotriva trădătorilor și dușmanilor de neam, care căutau să răspândească Uniatismul și Catolicismul occidental în întreaga Rusie și să facă să dispară Ortodoxia, în același timp înrobind națiunea rusă.

   Când impostorul a ajuns la Moscova și s-a stabilit la Tușino, Patriarhul Ermoghen a trimis două scrisori trădătorilor ruși. Într-una dintre ele, preciza:

"Ați uitat jurămintele credinței noastre Ortodoxe, în care suntem născuți, botezați, hrăniți și crescuți. V-ați încălcat jurământul și sărutul Crucii, de a apăra până la moarte lăcașul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și tărâmul Moscovei, și v-ați îndrăgostit de falsul vostru așa-zis țarevici... 

 

Sufletul meu este îndurerat, inima mi-e suferindă, toate în mine agonizează și tot mă cutremur; Plâng și plâng cu amar: fie-vă milă, fie-vă milă, frați și fii, de sufletele voastre și ale părinților voștri plecați dintre noi și vii... 

 

Luați seama la modul în care națiunea noastră este devastată și jefuită de străini, care insultă sfintele icoane și bisericile, și la cum se varsă sânge nevinovat care strigă către Dumnezeu. 

 

Gândiți-vă! Împotriva cui ridicați armele: nu cumva împotriva lui Dumnezeu, Vare v-a creat? Nu împotriva propriilor frați? Nu vă devastați propria țară?... 

 

Vă jur, în numele lui Dumnezeu, renunțați la angajamentul vostru, cât mai este timp, ca să nu pieriți în cele din urmă".

   În cel de-al doilea document, Sfântul făcea apel: 

"Pentru numele lui Dumnezeu, reveniți-vă în fire și întoarceți-vă, bucurați-vă părinții, soțiile și copiii; Vom rămâne și ne vom ruga lui Dumnezeu pentru voi”.

   Curând, judecata dreaptă a lui Dumnezeu cădea asupra tâlharului din Tușino: el a fost ucis de propriii săi acoliți, la 11 decembrie 1610. Dar Moscova a continuat să rămână în pericol, deoarece polonezii și trădătorii, loiali lui Sigismund al III-lea, rămăseseră în oraș. Documentele trimise de Patriarhul Ermoghen prin orașe și sate, îndemnau națiunea rusă să elibereze Moscova de dușmani și să aleagă un Țar rus legal.

   Moscoviții au pornit o rebeliune, iar polonezii au ars orașul, închizându-se în Kremlin. Împreună cu trădătorii ruși l-au luat cu forța pe Patriarhul Ermoghen, de pe Tronul Patriarhal, și l-au închis la Mânăstirea Ciudov.

  În Lunea Luminată a anului 1611, Miliția Rusă se apropia de Moscova și începea asedierea Kremlinului, care a continuat câteva luni. Asediați în Kremlin, polonezii trimiteau adesea mesageri către Patriarh, cu pretenția ca acesta să poruncească Miliției Ruse să părăsească orașul, amenințându-l cu execuția dacă refuză.

Sfântul a răspuns, cu dârzenie: 

"Ce sunt amenințările voastre, pentru mine? Mă tem doar de Dumnezeu. Dacă toți dușmanii noștri părăsesc Moscova, voi binecuvânta Miliția Rusă să se retragă din Moscova; dar dacă rămâneți aici, îi voi binecuvânta pe toți să se ridice împotriva voastră și să moară pentru Credința Ortodoxă”.

   Pe când se afla în închisoare, Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen a trimis o ultimă epistolă națiunii ruse, binecuvântând armata eliberatoare să lupte împotriva invadatorilor. Comandanții ruși nu au putut ajunge la un acord privind preluarea Kremlinului și eliberarea Patriarhului. Sfântul a stat mai mult de nouă luni într-o închisoare îngrozitoare, iar pe 17 februarie 1612 s-a mutat la Domnul, martirizat prin înfometare.

   Eliberarea Rusiei, pentru care Sfântul Ermoghen a luptat cu o asemenea vitejie de neînvins, s-a realizat cu succes. 

   Trupul Sfântului Mucenic Ermoghen a fost îngropat în Mânăstirea Ciudov, dar în anul 1654 a fost mutat în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Moscova. 

   Canonizarea Patriarhului Ermoghen ca sfânt a avut loc pe 12 mai, în anul 1913.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2025.