Sfântul Sfințit Mucenic Denis (Dionisie), Episcop de Paris

Zi de cinstire aparte: 9 octombrie

Sfântul Dionisie (sau Denis) a fost considerat, timp de multe secole, Sfântul ocrotitor al Franței.

Sinaxarele ni-l prezintă pe Sfântul Dionisie, ca fiind trimis să predice Evanghelia în Lutetia Parisiorum (Parisul modern), în Galia, în jurul anului 250.

A fost decapitat în anul 258 împreună cu Preotul Rustic și Diaconul Elefterie, la Montmartre (Dealul Martirilor). A rămas scris că Sfântul Dionisie și-a dus singur capul tăiat, de la Montmartre la locul său de înmormântare din Vicus Catulliacus, cunoscut acum sub numele de Sfântul Denis. Mânăstirea "Saint-Denis", unde au fost înmormântați regii francezi, a fost construită pe locul martiriului acestuia.

Un scriitor din secolul al IX-lea l-a identificat, în mod eronat, pe acest Sfânt Dionisie cu Sfântul Dionisie Areopagitul (3 octombrie).

Din documente istorice, despre Sfântul Denis, Întâiul Episcop al Parisului, aflăm mai multe date.

Conform lui Grigorie de Tours (Istoria francilor 1.30):

„Sub împăratul Decius au izbucnit multe persecuții împotriva numelui lui Hristos și a fost un asemenea măcel de credincioși, încât nu puteau fi numărați. Vavila, Episcopul Antiohiei, cu cei trei fii ai săi mici, Urban, Prilidan și Epolon, și Sixt, Episcopul Romei, Lavrentie, Arhidiaconul, și Ipolit, au fost desăvârșiți (mântuiți) prin martiriu, pentru că au mărturisit numele Domnului. 

Valentinian și Novatian erau atunci ereticii principali și s-au ridicat împotriva credinței noastre, ca dușmani. În acest timp, șapte bărbați au fost hirotoniți Episcopi și trimiși în Galii să predice, așa cum relatează istoria martiriului Sfântului Mucenic Saturnin. Căci spune: «În consulatul lui Decius și Gratus, așa cum amintește memoria fidelă, orașul Toulouse l-a primit pe Sfântul Saturnin ca primul și cel mai mare Episcop al său».”

Aceștia sunt Episcopii care au fost trimiși: Episcopul Gatian la Tours (18 decembrie); Episcopul Trofim la Arles (29 decembrie); Episcopul Pavel la Narbonne (22 martie); Episcopul Saturnin la Toulouse (29 noiembrie); Episcopul Dionisie la Paris; Episcopul Stremonie la Clermont (1 noiembrie), Episcopul Martial la Limoges (30 iunie). Și dintre aceștia, fericitul Dionisie, Episcop al Parisului, după ce a suferit diferite chinuri în numele lui Hristos, și-a sfârșit viața prin sabia amenințătoare.

Foto: Sfântul Denis și cei 2 tovarăși ai săi, fiind duși în închisoare (intrarea din stânga, Catedrala Saint Denis)

Astfel, Grigore de Tours afirmă că Sfântul Denis - varianta franțuzească a numelui Dionisie - a fost trimis ca Apostol la Gual și a devenit întâiul Episcop al Parisului, unde a fost martirizat prin decapitare cu sabie, în timpul domniei împăratului Valerian (253-260).

El, împreună cu colegii săi misionari, au fost trimiși în Galia, sub îndrumarea Episcopului Fabian al Romei. Aceasta se întâmpla după ce persecuțiile din timpul împăratului Decius aproape dizolvaseră mica comunitate creștină din Lutetia. Lutetia a fost redenumită "Paris", în anul 360 după Hristos. Sfântul Denis, împreună cu tovarășii săi de neseparat, Rustic și Elefterie, care au fost martirizați alături de el, s-au stabilit pe Île de la Cité de pe Sena, într-o casă pe care i-o dăduse un nobil convertit, unde creștinii se puteau întâlni.

Conform Rev. Alban Butler:

„Dintre toți misionarii romani trimiși în Galia, Sfântul Dionisie a dus credința cel mai departe în țară, stabilindu-și sediul la Paris, iar prin intermediul lui și al ucenicilor săi au fost înființate sediile din Chartres, Senlis și Meaux, iar la scurt timp după aceea, cele din Köln și altele, pe care le găsim într-o stare înfloritoare și guvernate de păstori excelenți, în secolul al IV-lea... (Rev. Alban Butler /1711–73 -. „Sfântul Dionisie, Episcop al Parisului, și tovarășii săi martiri” - Viețile Sfinților, volumul X: octombrie 1866)

Suntem asigurați, de Actele Martirice ale Sfântului Dionisie, că acest Episcop zelos a construit o biserică în Paris și a convertit un număr mare de oameni la credință”. Parisul roman se afla pe terenul mai înalt al malului stâng (Rive Gauche (Paris)), departe de râu.

FOTO: Sfântul Denis primind Împărtășania de la Hristos, pe când se afla în închisoare (partea dreaptă intrare Catedrala Saint Denis)

Sfântul Denis, după ce i-a alarmat pe preoții păgâni prin numeroasele sale convertiri, a fost arestat și torturat, ceea ce a inclus, printre altele, un grătar de fier, animale flămânde și răstignire parțială. În timp ce se afla spânzurat pe cruce, el a predicat oamenilor despre Hristos Cel Răstignit și Înviat și despre mântuirea adusă prin El.

După ce a săvârșit Sfânta Liturghie în închisoare alături de ceilalți Mucenici, în mijlocul luminii dumnezeiești - moment în care Iisus i-a apărut înainte și, luând Sfintele Taine de la el, i-a dat și Împărtășania - a fost executat împreună cu tovarășii săi, prin decapitare pe cel mai înalt deal din Paris (acum Montmartre), care probabil a fost un loc sacru druidic. Se crede în popor că martiriul lui Dionisie și al tovarășilor săi i-a dat numele actual, derivat din latinescul mons martyrium („Muntele Martirilor”), deși, de fapt, numele este mai probabil să derive din "mons mercurei et mons martis", Dealul lui Mercur și Marte. Oricum, devine astfel și mai minunată derivarea mai nouă, din varianta cea veche, atât de bine potrivită prin Pronia dumnezeiască, devenind mărturisitoare a biruinței credinței față de vechile mituri!

După ce i-a fost tăiat capul, se știe că Denis și l-a ridicat și a mers zece kilometri de la vârful Mont Mars (acum Montmartre), ținând o predică pe tot parcursul drumului, făcându-l unul dintre numeroșii autocefalofori din hagiologie (lucru detaliat în "Legenda de Aur" și în "Viețile Sfinților" a lui Butler).

Locul unde a încetat să predice și a murit de fapt a fost marcat de un mic Altar care s-a dezvoltat, ulterior, în Bazilica "Saint Denis", devenită locul de înmormântare al regilor Franței. Cu toate acestea, relatări anterioare spun că sfintele moaște au fost aruncate în Sena, dar recuperate și îngropate cu cinste de o doamnă creștină pe nume Catalla, nu departe de locul unde avusese loc decapitarea - loc care mai târziu a devenit Bazilica "Saint Denis".

FOTO: Viața și martiriul Sfântului Denis (partea sudică a Catedralei "Saint Denis"

Venerarea Sfântului Denis a început la scurt timp după mutarea sa la Domnul. După cum am menționat, trupurile Sfinților Denis, Elefterie și Rustic au fost îngropate pe locul martiriului lor, unde construcția bazilicii omonime a Sfântului a fost începută de Sfânta Genevieve, în anul 469 după Hristos, ajutată de locuitorii Parisului. "Vita Sanctae Genovefae" atestă prezența unui Altar, lângă bazilica actuală, până la sfârșitul secolului al V-lea.

FOTO: Relicvariu în spatele Altarului principal al Bazilicii "Saint Denis"

În jurul anului 644, regele franc Dagobert a ținut foarte mult la Sfântul Denis, atât de mult încât se ascundea în Biserica "Saint Denis" când se temea de mânia tatălui său. Pe atunci, un om sfânt a avut o viziune în care, atunci când Dagobert murea și sufletul său era dus la judecată, mai mulți Sfinți îl acuzau că le-a jefuit bisericile de obiecte de valoare. Dar sufletul Sfântului Denis îl apăra în fața cererilor lor privind pedepsirea sa.

FOTO: Vitraliu de la Chartres care îl înfățișează pe Sfântul Denis înmânând flacăra unui cavaler.

Biserica succesoare a fost ridicată de Sfântul Fulrad, care a devenit stareț al Mânăstirii "Saint Denis" în 749/50, în strânsă legătură cu urcarea carolingienilor pe tronul merovingian.

În timp, „Saint Denis!”, adesea combinat sub forma „Montjoie! Saint Denis!”, a devenit strigătul de război al armatelor franceze. Oriflamme, care a devenit steagul Franței, a fost steagul sfințit pe mormântul său. Venerarea sa s-a răspândit dincolo de granițele Franței atunci când, în 754, Episcopul Romei Ștefan al II-lea, care era francez, a dus venerarea Sfântului Denis în Roma. Curând, venerarea sa a devenit răspândită în toată Europa.

FOTO: Copie Oriflamme în Catedrala Sfântul Denis

Abatele Suger a mutat sfintele moaște ale Sfântului Denis și ale Sfinților Rustic și Elefterie, din criptă, pentru a le așeza sub Altarul principal al Bisericii "Saint-Denis", pe care a reconstruit-o între 1140 și 1144.

Sfântul Denis este chemat să ajute împotriva duhurilor rele și a durerilor de cap și, împreună cu Sfânta Geneviève, este unul dintre Sfinții protectori ai Parisului.

FOTO: Menologiul lui Vasile al II-lea, care înfățișează martiriul Sfântului Dionisie... Areopagitul prin decapitare împreună cu tovarășii săi.

Identificarea acestui Sfânt Dionisie cu Sfântul Dionisie Areopagitul (3 octombrie) pare a fi o eroare făcută de un scriitor din secolul al IX-lea, chiar dacă Vetus Romanum Martyrologium îi distinge clar pe cei doi.

În jurul anului 814, Ludovic cel Evlavios aducea în Franța anumite scrieri atribuite Sfântului Dionisie Areopagitul, iar de atunci a devenit comun printre scriitorii legendari francezi să susțină că Sfântul Denis din Paris era același Dionisie care a fost un convertit renumit și ucenic al Sfântului Apostol Pavel.

Confuzia dintre personalitatea Sfântului Denis și a Sfântului Dionisie Areopagitul a fost inițiată printr-o Areopagitică scrisă în 836 de Hilduin, starețul de Saint-Denis, la cererea lui Ludovic cel Evlavios.

„Hilduin era nerăbdător să promoveze demnitatea bisericii sale și lui i se datorează identificarea complet neîntemeiată a Sfântului protector cu Dionisie Areopagitul și legătura sa consecventă cu epoca apostolică”. (Hamilton Thompson, recenzia lui Sumner McKnight Crosby, Abatia Saint-Denis, 475-1122. Vol. I. În: The English Historical Review, 58 Nr. 231 (iulie 1943:357-359) p. 358.) Sfântul Simeon Traducătorul a inclus, ulterior, această confuzie în Menologiul său.

Atribuirea lui Hilduin a fost susținută timp de secole de comunitatea monahală de la Abatia Saint-Denis și este una dintre originile mândriei lor. În Historia Calamitatum, Pierre Abelard oferă o scurtă relatare a puterii acestei convingeri și a opoziției dure a mănăstirii față de contestarea revendicării lor. Abelard sublinia, în glumă, posibilitatea ca întemeitorul Abatiei să fi fost un alt Dionisie, menționat ca Dionisie al Corintului, de către Eusebiu. Acest lucru a iritat comunitatea atât de mult încât, în cele din urmă, Abelard a plecat cu amărăciune.

Încă și în secolul al XVI-lea, cercetătorii mai susțineau o origine orientală a Bazilicii "Saint-Denis": unul dintre aceștia era Godefroi Tillman, într-o lungă prefață la o parafrazare a Scrisorilor Areopagitului, tipărite la Paris în 1538 de Charlotte Guillard. Majoritatea istoriografilor sunt de acord că această legendă confuză este complet eronată.

"Capul tău stă despărțit de restul trupului și, ca unul ce ești mare,

Dionisie, alergi la cei ce se roagă ție.

În a treia zi ai fost decapitat și ai alergat cu capul în mâini, Dionisie".

Versurile de mai sus provin din Sinaxarul Sfântului Nicodim Aghiorâtul, scrise la ziua Sfântului Dionisie Areopagitul, a cărui misiune în Paris și al cărui martiriu sunt confundate, în acest text, cu Sfântul Denis al Parisului. Sfântul Dionisie Areopagitul a fost ars de viu la Atena, și nu decapitat la Paris. Sfântul Nicodim a susținut confuzia conform căreia Sfântul Dionisie Areopagitul ar fi fost Episcopul Parisului și ar fi fost decapitat acolo, pe baza unor mărturii anterioare.

FOTO: Statuie de pe Fațada de Vest a Catedralei Notre Dame de Paris

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.