Sfântul Prohor, mâncătorul de știr

Zi de cinstire aparte:  (10 februarie, +1107)

   Sfântul Prohor, din Lavra Peșterilor Kievului, a fost originar din Smolensk și a intrat în Mânăstirea Peșterilor Kievului, sub starețul Ioan (1089-1103).

   A fost un mare ascet, adept al unei cumpătări stricte. În loc de pâine, mânca știr, de aceea era numit „mâncătorul de știr”. În fiecare vară, aduna semințele buruienii cu acest nume și făcea din ele suficientă pâine cât să-i ajungă pentru un an întreg. De asemenea, mânca din când în când Prescuri de la biserică, iar singura lui băutură a fost apa.

   Văzând răbdarea Sfântului Prohor, Dumnezeu transforma amărăciunea obișnuită a buruienii, în dulceață. Astfel, pe când trăia Sfântul, o foamete a amenințat Rusia. Sfântul Prohor a început să strângă buruiana, cu și mai mult zel, și să-și pregătească „pâinea”. Unii oameni i-au urmat exemplul, dar nu reușeau să o mănânce, din cauza amărăciunii ei. Prohor și-a împărțit pâinea sa de știr celor nevoiași, iar aceasta avea gustul de grâu fin. Doar pâinea dată cu binecuvântarea Sfântului Prohor era, astfel, comestibilă, ba chiar curată și frumoasă la aspect. Dacă cineva încerca să prepare singur această pâine, ori să o ia fără binecuvântarea Sfântului, nu mai era potrivită pentru consum. Acest lucru ajunsese să fie cunoscut starețului și fraților, iar faima lui Prohor s-a răspândit pretutindeni.

   În altă vreme, nu mai era sare în Kiev, iar oamenii sufereau din cauza asta. Atunci, Sfântul a strâns cenușă din toate chiliile și a început să o împartă celor nevoiași. Prin rugăciunile sale, cenușa s-a transformat în sare pură. Negustorii, care sperau să profite de această lipsă de sare pentru propriul lor profit, s-au ridicat asupra Sfântului Prohor pentru că acesta distribuia gratuit sare oamenilor.

   Ulterior, dată fiind situația grea din țară, Prințul Sviatopolk a confiscat sarea lui Prohor. Când sarea a ajuns la curtea Prințului, toată lumea a văzut că nu era nimic altceva decât cenușă obișnuită. Drept urmare, după trei zile, Sviatopolk a dat ordin să fie aruncată. Sfântul Prohor a binecuvântat poporul să ia cenușa aruncată, iar aceasta s-a transformat din nou în sare.

   Minunea acesta  l-a înduplecat pe aprigul Prinț. El a început să se roage cu râvnă, s-a împăcat cu starețul Mânăstirii Peșterilor și cu mult îndrăgitul Sfânt Prohor. Ba chiar, atunci când s-a apropiat ultimul ceas al Sfântului, Prințul și-a părăsit armata și alergat catre acesta, chiar dacă se afla în război. Astfel, a primit binecuvântarea lui și, cu propriile mâini, a dus trupul Sfântului la Peșterile din Apropiere și l-a îngropat.

   Întorcându-se la armata sa, Sviatopolk a obținut cu ușurință victoria asupra polveților, punându-i pe fugă și capturându-le carele cu provizii. Atât de mare era puterea rugăciunii Sfântului Prohor.

   Cuviosul a trecut la cele veșnice, în anul 1107, și a fost înmormântat în Peșterile din Apropiere. El este cinstit în mod special pe 28 septembrie și în A Doua Duminică a Postului Mare.

   Minunea știrului ne face să luăm în considerare mai mult această plantă sfințită de Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Prohor.

   Cunoscut în popor și ca "porcesc", știrul se mănâncă în ciorbe, în  mâncăruri (asemănătoare cu mâncarea de spanac, se gătește la fel, chiar și cu un ou ochi adăugat) și în prăjeli. Din semințele lui se face făină ce poate fi folosită în produsele de patiserie.

    Romania, țară bogată de la Dumnezeu, deține și alte două specii suplimentare de știr: Știrul Roșu de Buzău (la fel cu cel comun, dar cu frunze roșii), și Busuiocul de Radovanu (găsit doar în județul Călărași, care chiar dacă este tot știr, seamănă cu busuiocul, având inclusiv aroma acestuia).

   În studiile științifice și în farmaciile naturiste, numele popular de "știr" este înlocuit de termenul "amarant", cele două denumiri fiind totuna.

   Conform specialiștilor în domeniu (https://www.health.com/author/suzanne-fisher-rd-ldn), știrul este plin de antioxidanți, vitamine, minerale și fibre, iar semințele sunt folosite inclusiv în patiserie și producerea de uleiuri sănătoase pentru inimă.

   A fost folosit de generații întregi de azteci, incași și mayași, pentru nutrienții săi, și în unele țări africane. La azteci, știrul era numit chiar: "planta nemuririi", întrucât reduce efectele îmbătrânirii și întârzie îmbătrânirea.

    Semințele plantelor de știr conțin antioxidanți care ajută la compensarea efectelor nocive ale atomilor instabili numiți radicali liberi ce riscă sa provoace inflamații, care inflamații, la rândul lor, pot duce la afecțiuni ale ficatului, boli de inimă și hipertensiune arterială (tensiune crescută). În urma experiențelor practice s-a demonstrat că știrul poate reduce inflamațiile.

   După cum se știe, consumul cerealelor integrale poate ajuta la prevenirea colesterolului ridicat. Studiile practice au descoperit, însă, că semințele de știr (amarant) pot reduce colesterolul total, înclusiv pe cel lipoproteinic (cu densitate mică). O cană de semințe de știr, fierte, conține 5 grame de fibre, sau 18% din valoarea zilnică recomandată. Fibrele ajută organismul să scape de colesterol și să regleze tranzitul intestinal.

   Consumul semințelor de știr poate reduce, astfel, și tensiunea arterială, conținând peptide și proteine ​​care ajută la relaxarea vaselor de sânge. Mai mult, semințele de știr având un conținut scăzut de sodiu și un conținut ridicat de potasiu, ajută la scăderea tensiunii (prin conținutul redus de sare) și la îmbunătățirea funcțiilor inimii (prin aport simultan de potasiu).

   Semințele de știr mai au un avantaj: conțin atât fibre solubile, cât și insolubile. Combinația facilitează tranzitul și menține sănătatea digestivă și ferirea de boli asociate.

   Se știe că mai vindecă și eczeme ale pielii - cauzate de alergii - calmează dureri de gât, vindecă afte.

O cană de semințe de știr conține:
Mangan: 2 mg (91% din necesar zilnic)
Magneziu: 160 mg (38% din necesar zilnic)
Fosfor: 364 mg (29% din necesar zilnic)
Fier: 5 mg (28% din necesar zilnic)
Seleniu: 14 micrograme (mcg) (25% din necesar zilnic)
Zinc: 2 mg  (19% din necesar zilnic)
Folat: 54 micrograme (mcg) (25% din necesar zilnic)

   Eventuale riscuri în consum nu par să existe, decât în caz de alergie (se încearcă o cantitate mică, înainte de a-l adăuga în dietă - semne: respirație șuierătoare și vărsături). Altfel, dat fiind conținutul ridicat de fibre, o prea rapidă și puternică introducere în dietă poate provoca balonare și crampe stomacale. Pentru acesta, este indicat să se bea mai multă apă, în cazul în care este introdus prea brusc si intens în alimentație). Nu se cunosc interacțiuni cu alte medicamente.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna martie 2026.