Sfântul Prinț Teodor din Smolensk și fiii săi, Sfinții David și Constantin

Zi de cinstire aparte: 19 septembrie (+1299)

   Sfântul dreptcredincios Prinț Teodor de Smolensk și Iaroslav, poreclit „Cel negru” [„Întunecat”], s-a născut într-un moment teribil pentru Rusia: invazia mongolă din 1237-1239. La botez a fost numit după Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat (8 februarie), care era deosebit de stimat de prinții războinici ruși. 

  Fiind copil, Teodor nu se afla în oraș când, prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Mucenic Mercurie (24 noiembrie) salva Smolensk-ul din mâinile lui Batu, în anul 1239. Fusese luat și ascuns într-un loc sigur, în timpul războiului. În anul 1240, tatăl său, Prințul Rostislav, a murit. Era strănepotul Sfântului Prinț Rostislav de Smolensk și Kiev (14 martie).

   Frații săi mai mari, ca moștenitori, au împărțit pământurile tatălui lor între ei, alocând copilului Teodor mica proprietate Mojațk. Acolo și-a petrecut copilăria și acolo a studiat Sfânta Scriptură, slujbele bisericești și arta militară.

   În anul 1260, Prințul Teodor s-a căsătorit cu Maria Vasilievna, fiica Sfântului Prinț Vasile de Iaroslav (3 iulie), iar Teodor a devenit Prinț de Iaroslav. Au avut un fiu pe nume Mihail, dar Sfântul Teodor a rămas curând văduv. Și-a petrecut o mare parte din timp în campanii militare, iar fiul său a fost crescut de soacra sa, Prințesa Xenia.

   În anul 1277, forțele aliate ale Prinților ruși, în uniune cu forțele tătare, au luat parte la o campanie în ținutul Osetiei și la cucerirea „celebrului oraș Tetiakov”. În acest război, forțele aliate au obținut o victorie completă. Încă din vremea Sfântului Alexandru Nevski (23 noiembrie), hanii Hoardei de Aur, văzând puterea duhovnicească și militară de neînvins a Rusiei ortodoxe, au fost obligați să-și schimbe atitudinea. Au început să-i atragă pe Prinții ruși în alianțe, iar hanii s-au îndreptat către ei pentru ajutor militar.

   Biserica Rusă a folosit aceste relații, providențial îmbunătățite, pentru luminarea creștină a străinilor. Deja în 1261, prin eforturile Sfântului Alexandru Nevski și ale Mitropolitului Chiril al III-lea, în Sarai - capitala Hoardei de Aur - a fost înființată o Eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse. În anul 1276, un Sinod de la Constantinopol, prezidat de Patriarhul Ioan Bekos (1275-1282), răspundea întrebărilor Episcopului rus Teognost de Sarai cu privire la rânduiala botezării tătarilor și, de asemenea, la primirea creștinilor monofiziți și nestorieni, printre ei, în Ortodoxie.

   În acești ani, Prințul Teodor s-a aflat la Hoardă. După ce s-a distins prin izbânzi militare în campania din Osetia, a câștigat apreciere din partea Hanului Mengu-Temir, care privea Biserica Ortodoxă cu respect și care, în calitate de Han, emitea primul decret de scutire a Bisericii de taxe, pentru Mitropolitul Chiril.

   Cronicile spun: „Împăratul Mengu-Temir și împărăteasa sa îl iubeau pe Prințul Teodor Rostislavici și nu au vrut să-i permită să se întoarcă în Rusia, date fiind vitejia și frumusețea feței sale”.

   Sfântul Teodor a petrecut trei ani la Hoardă. În cele din urmă, „împăratul l-a trimis, cu mare onoare”, iar Prințul a ajuns la Iaroslav. Soția sa, Maria, murise deja, iar în oraș domnea Prințesa Xenia împreună cu nepotul ei, Mihail. Locuitorii din Iaroslav nu l-au primit pe Prințul întors din Hoardă, „nepermițându-i să intre în oraș, ci spunându-i: «Acesta este orașul Prințesei Xenia, iar Mihail este Prințul nostru»”.

   Sfântul Teodor a trebuit să se întoarcă la Hoardă. Împărăteasa, soția Han-ului Mengu-Temir, „avea o mare afecțiune pentru el și își dorea ca acesta să se căsătorească cu propria ei fiică”. O astfel de căsătorie avea o semnificație extraordinară pentru Rusia. Multă vreme, Han-ul nu a fost de acord cu ea, considerându-i pe Prinții ruși simpli vasali sau supuși.  A-și da fiica, prin căsătorie, unui Prinț rus însemna să-l recunoască drept egal. Mai important, însemna că Han-ul ar recunoaște primatul Ortodoxiei, deoarece înainte de nuntă, prințesa tătară trebuia să primească Sfântul Botez. Han-ul a fost de acord cu aceasta, deoarece o alianță cu Rusia era foarte importantă pentru el, „și a ordonat ca fiica sa să fie dată Prințului Teodor și ca ea să fie botezată mai întâi și a poruncit ca credința ortodoxă să nu fie insultată”.

   Astfel, Sfântul Teodor s-a căsătorit cu fiica puternicului Han, care a fost botezată cu numele Ana. „Împăratul l-a ținut în mari onoruri și a poruncit să fie așezat înaintea lui, i-a construit un palat și i-a dat prinți și nobili în alai”.

   Acolo, la Hoarda de Aur, s-au născut și fiii Sfântului Teodor, Prințul David și Prințul Constantin. Influența extraordinară pe care Sfântul Teodor a dobândit-o la Hoardă, a folosit-o spre slava Ținutului Rusesc și a Bisericii Ruse. Ortodoxia a câștigat putere în rândul tătarilor. iar Hoarda a început să adopte obiceiurile, morala și evlavia rusească. Negustorii, arhitecții și meșterii pricepuți ruși au dus cultura rusă pe malurile Donului, Volgăi, Uralilor și chiar în Mongolia.

   Din această perioadă, arheologii descoperă încă icoane ortodoxe, cruci și sfeșnice, în toate fostele teritorii ale Hoardei de Aur, aduse atunci din Rusia. Așa a început o mare mișcare misionară a Bisericii Ruse către Est și luminarea tuturor triburilor, cu Lumina Adevărului Evangheliei, până la Oceanul Mare (adică Pacific). Prinții ortodocși ruși și suita lor, participând ca aliați la campaniile mongole, au descoperit și s-au familiarizat cu întinderile nemărginite ale Asiei, Siberiei și Orientului Îndepărtat. În anul 1330, la mai bine de treizeci de ani după moartea Sfântului Teodor, cronicile chineze menționau ruși în Peking.

   Sfântul Teodor a trăit în Sarai până în 1290, când „a primit vestea din Rusia, din orașul Iaroslav, că primul său fiu, prințul Mihail, murise”. După ce i-a oferit Prințului daruri bogate și alai numeros, Han-ul l-a trimis înapoi în Rusia. A devenit din nou Prinț de Iaroslav. Sfântul Teodor a început să se preocupe cu sârg de întărirea și construirea orașului și a principatului său. Avea o dragoste deosebită pentru Mânăstirea Schimbării la Față a Domnului.

   Faima lui răsuna în toată Rusia, iar Prinții căutau cu toții prietenii și alianțe cu el. Dar mai ales îl iubea pe fiul Sfântului Alexandru Nevski, Andrei Alexandrovici, sprijinindu-l în toate întreprinderile sale. Când Prințul Andrei a devenit Mare Prinț de Vladimir, l-a însoțit în campanii militare. S-a bucurat de victorii și s-a întristat pentru înfrângerea sa. În 1296, un război fratricid sângeros era aproape să izbucnească între două grupuri de Prinți: de o parte erau Sfântul Teodor și Marele Prinț Andrei, iar de cealaltă parte, Sfântul Mihail de Tver (22 noiembrie) și Sfântul Daniel de Moscova (4 martie). Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, vărsarea de sânge a fost evitată.

   La o întâlnire a Prinților (în 1296), Episcopul Simeon de Vladimir și Episcopul Ismael de Sarai au reușit să aducă pacea de ambele părți. Faptul că Sfântul Prinț Teodor și Episcopul Ismael au participat la întâlnire arată că Sfântul Teodor și-a folosit toată priceperea diplomatică și influența în Hoardă, pentru a stabili pacea în Ținutul Rusesc.

   Legăturile Sfântului Teodor cel Negru cu originile sale din Smolensk nu au fost rupte, deși îi era dificil să fie Prinț de Smolensk. Astfel, în anul 1297, Sfântul Teodor a plecat într-o campanie în Smolensk, pentru a-și revendica drepturile legitime asupra Principatului, care fusese uzurpat de nepoții săi. Dar nu a luat orașul și nu a devenit din nou Prinț de Smolensk.

   La scurt timp după această campanie, Sfântul Prinț războinic s-a îmbolnăvit. Pe 18 septembrie 1299, Sfântul a dat ordin să fie dus la Mânăstirea Schimbarea la Față a Mântuitorului, unde a primit tunderea monahală. Spre sfârșitul ritualului, Sfântul Teodor a cerut ca slujba să fie întreruptă. Cu binecuvântarea egumenului și pentru a îndeplini dorința Prințului aflat pe moarte, l-au dus în curtea mânăstirii, unde se adunase deja mulțime de oameni din Iaroslav. „Și prințul s-a pocăit înaintea întregului popor, dacă păcătuise împotriva cuiva sau nutrise resentimente împotriva cuiva. I-a binecuvântat pe toți cei care păcătuiseră împotriva lui sau îi purtaseră dușmănie și le-a cerut iertare. Și-a asumat responsabilitatea pentru toate faptele sale, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor”. Abia după aceasta, smeritul războinic și-a împlinit dorința de a-și încheia drumul neobișnuit și mult tulburat al vieții, primind schima îngerească.

Toată noaptea, egumenul și frații s-au rugat pentru Sfântul Prinț. La al doilea ceas al nopții au început să tragă clopotul pentru Utrenie. Sfântul Teodor s-a întins în tăcere pe patul său de călugăr și a primit Sfintele Taine ale lui Hristos. În acea noapte a și trecut la Domnul. Modul în care acesta arăta a fost unul neobișnuit: „Minunată a fost, cu adevărat, înfățișarea celui binecuvântat. Zăcea pe pat nu ca un mort, ci ca unul viu. Fața lui strălucea ca razele soarelui, împodobită de venerabilul său păr cărunt, mărturisind puritatea sufletului său și bunăvoința sa”.

   După el, fiul său, Sfântul David (+1321), a domnit în Iaroslav. Al doilea fiu al său, Constantin, murise mai devreme. Venerarea Prințului Teodor în regiunea Iaroslav a început la scurt timp după mutarea sala Domnul. În anii 1322-1327, Episcopul Prohor de Rostov a comandat faimoasa Evanghelie Teodorov, împodobită cu miniaturi, în memoria Sfântului Teodor. Anterior, Episcopul Prohor fusese egumen al Mânăstirii Schimbării la Față a Mântuitorului, în Iaroslav. De fapt, l-a cunoscut personal pe Sfântul Prinț și a fost martor la tunderea și pocăința sa publică înaintea poporului. Istoricii cred că miniaturile fine cusute în acest prețios manuscris proveneau dintr-o Evanghelie mai veche, deținută chiar de Sfântul Teodor și pe care o adusese cu el la Iaroslav, ca binecuvântare din Smolensk-ul său natal.

   Pe 5 martie 1463, la Iaroslav au fost descoperite sfintele moaște ale Sfântului Prinț Teodor și ale fiilor săi, David și Constantin. Cronicarul, martor ocular al evenimentului, consemna în acel an: „În orașul Iaroslav, în Mânăstirea Sfântul Mântuitor, au dezgropat trei mari Prinți: Prințul Teodor Rostislavici și fiii săi, David și Constantin, și i-au scos la suprafață. Marele Prinț Teodor era un om de statură mare și i-au așezat pe fiii săi, David și Constantin, lângă el. Statura lor era mai mică decât a lui. Zăcuseră într-un singur mormânt”. Aspectul fizic al Sfântului Prinț i-a impresionat atât de mult pe martorii oculari și pe cei prezenți la descoperirea sfintelor sale moaște, încât o relatare a acestui lucru a fost introdusă în Proloage (Viețile Sfinților) la Viața Sfântului Teodor și, de asemenea, în textul Manualului pentru Iconari.

   Viața Sfântului Prinț Teodor cel Negru a fost scrisă la scurt timp după aflarea sfintelor moaște, de către ieromonahul Antonie de la Mânăstirea "Mântuitorul" din Iaroslav, cu binecuvântarea Mitropolitului Filip al Moscovei și al întregii Rusii. O altă versiune a Vieții a fost scrisă de Andrei Iuriev, la Mânăstirea Sfântul Chiril de la Lacul Alb. O a treia, mai detaliată, "Viața Sfântului Teodor", a fost inclusă în „Cartea Genealogiei Imperiale”, compilată sub Țarul Ivan cel Groaznic și Mitropolitul Macarie.

   Poporul rus a compus cântece duhovnicești despre Prințul Teodor, pe care le-a cântat de-a lungul secolelor. Versetele măresc evlavia și priceperea Sfântului, binefacerea și bunătatea sa, precum și grija sa pentru construirea și împodobirea bisericilor. Complexitatea destinelor istorice, asprimea epocii, mulțimea dușmanilor (nu personali, ci dușmani ai Rusiei și ai Bisericii), dezvăluie marile biruințe ale Sfinților ziditori ai Ținutului Rusesc.

Tropar

   Te-ai alipit de dragostea lui Hristos, din tinerețe, și ai păzit cu ardoare legile Sale. Cu daruri minunate ați fost îmbogățiți și acum revărsați vindecări, Teodore, David și Constantin. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască pe cei ce vă cinstesc.

Condac
   Când erați în trup, ați fost candele strălucitoare și ați trăit precum Îngerii. Prin post, priveghere și credință ați crescut ca pomul cel din Rai. Ați înflorit în rugăciune, prin harul pe care l-ați primit. V-ați făcut doctori puternici, tămăduind neputința sufletelor. Slăviților făcători de minuni Teodore, David și Constantin, rugați-vă lui Hristos Dumnezeul nostru pentru iertarea celor ce cinstesc sfintele voastre moaște.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2025.