Sfântul Petru din Atroa

Zi de cinstire anuală aparte: 13 septembrie

   Sinaxarele amintesc pe scurt despre Sfântul Petru din Atroa (Atroe), următoarele: 

Sfântul Petru din Atroe s-a dedicat lui Dumnezeu încă din copilărie și și-a petrecut întreaga viață în faptele postirii și rugăciunii neîncetate. 

A practicat asceza în orașul Atroe, lângă Olimpul Asiatic. O trăsătură distinctivă a Sfântului ascet a fost cumpătarea sa extremă. 

În timpul vieții sale, Sfântul a făcut multe minuni și a adormit în pace, pe vremea Patriarhului Tarasie al Constantinopolului (784-806).

Din alte scrieri istorice, mai flăm:
   Sfântul Petru din Atroa s-a născut în anul 773, lângă Efes, fiind cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei sale. Numele său din botez era Teofilact. La vârsta de optsprezece ani, a hotărât să devină călugăr și i s-a alăturat lui Pavel Isihastul, la schitul său din Frigia, după ce fusese sfătuit să facă acest lucru printr-o apariție a Maicii Domnului. Acolo, a luat numele de Petru. 

   În ziua în care a fost hirotonit, câțiva ani mai târziu, în Zigos, în Grecia, la ușa unei biserici vindeca un om posedat de un duh necurat. Acesta a fost începutul numeroaselor sale minuni.

   La un moment dat, cei doi au pornit într-un pelerinaj la Ierusalim dar, având parte de o nouă viziune, și-au schimbat direcția către Muntele Olimp din Bitinia. Acolo, Pavel a întemeiat o mânăstire pe lângă Biserica "Sfântul Zaharia" din zona Atroa. Mânăstirea a sporit rapid, iar Pavel l-a numit pe Petru, care avea acum 32 de ani, succesor al său la moartea sa, în anul 805.

   Mânăstirea a înflorit, dar după zece ani, împăratul Leon al V-lea Armeanul aflându-se la putere i-a sprijinit pe iconoclaști în eforturile lor de a distruge Sfintele Icoane. Petru a fost forțat să desființeze mânăstirea, pentru siguranța călugărilor în timpul acestor persecuții, călătorind el însuși mai întâi la Efes și, mai târziu, în Cipru. 

   Când s-a întors, a descoperit că era căutat. A scăpat de trupele imperiale care îl căutau, făcându-se nevăzut în chip minunat, și a rătăcit cu un tovarăș pe nume Ioan, din loc în loc. Și-a vizitat și propria casă, unde fratele său Hristofor și mama sa văduvă au primit, la rândul lor, veșminte monahale, din mâinile sale.

   Vestea că era făcător de minuni și că era Părinte duhovnicesc, dar și văzător cu duhul, s-a răspândit la acea vreme și doar rareori mai era lăsat să urmeze în pace viața retrasă pe care o căutase.

   A rătăcit prin zonă, în încercările sale de a găsi tihna izolării de lume, aflând-o în cele din urmă, într-o oarecare măsură, în zona Korakesion, numită și Kalonoros, din Cilicia. A făcut mai multe călătorii în diferite puncte din vestul Asiei Mici, fiecare zonă fiind marcată printr-o minune.

   La moartea lui Leon al V-lea, în anul 820, persecuția iconoclastă s-a disipat, permițând luptelor interne din cadrul Bisericii să iasă în prim-plan. Una dintre acestea a implicat acuzații din partea mai multor episcopi și stareți, cum că Petru ar fi fost magician și exorcist nu prin puterea lui Dumnezeu, ci mai degrabă prin puterea celui rău. Petru a încercat să-i convingă de contrariu, fără succes, și în cele din urmă a trebuit să ceară ajutorul Sfântului Teodor Studitul, pentru a-i convinge.

   Sfântul Teodor trăia în exil, cu unii dintre călugării săi, la Kreskentios, în golful Nicomidia. După ce l-a cercetat atent și a discutat îndeaproape cu Petru, Sfântul Teodor a trimis o scrisoare tuturor călugărilor din jurul Muntelui Olimp, declarând că atât conduita cât și doctrina lui Petru din Atroa erau ireproșabile și că era un călugăr cât se putea de bun. Astfel, detractorii au fost mustrați, iar Petru, apărat, s-a întors la Korakesion. Această scrisoare a supraviețuit până în zilele noastre.

   Petru s-a întors, apoi, la Mânăstirea Sfântul Zaharia, pe care a renovat-o, și a ajutat la reorganizarea altor două mânăstiri pe care le întemeiase. În acest timp, el însuși a viețuit într-un schit din Atroa. Atacurile iconoclaste au izbucnit din nou, mai virulente decât înainte, iar Petru s-a trezit iarăși nevoit să-și împrăștie călugării, reușind să facă acest lucru, cu puțin timp înainte ca episcopul iconoclast local să sosească pentru a-i îndepărta cu forța.

   Petru însuși a plecat să locuiască la un pustnic local faimos pe nume Iacob, lângă Mânăstirea Eunucilor de pe Muntele Olimp. Pe când viețuia cu el, Petru l-a vindecat de febră pe Sfântul Pavel, Episcopul Prusias-ului, care fusese alungat de pe Tronul său pentru că era închinător la Icoane (iconofil). Acest lucru a fost considerat o minune la acea vreme. Persecuția iconoclastă a crescut în zonă, obligându-i pe Petru și Iacob să se îndrepte către siguranța Mânăstirii Sfântului Porfirie de pe Hellespont.

   Petru a plecat, mai târziu, în zona Lacului Balea, unde l-a vizitat pe prietenul și colegul său, adversar al iconoclasmului, Ioanichie, înainte de a se întoarce din nou la Mânăstirea Sfântul Zaharia.

   Câteva săptămâni mai târziu, Sfântul Ioanichie a avut o viziune. În această viziune, se făcea că vorbea cu Petru la poalele unui munte a cărui creastă ajungea până la Curțile Cerești. În timp ce vorbeau, au apărut două siluete strălucitoare și fiecare l-a apucat pe Petru de brațe pentru a-l ridica în mare de slavă. În acel moment, când călugării săi cântau la Miezonoptică, Petru trecea la cele veșnice, aflându-se în Atroa, după ce se mai adresase o dată, cu dragoste, fraților săi, pe 1 ianuarie 837.

   Viața Sfântului Petru a fost scrisă de unul dintre ucenicii săi din Mânăstirea Sfântul Zaharia, pe nume Sava, care a scris mai multe vieți ale unor sfinți din acea perioadă, care trăiau în zona Muntelui Olimp din Bitinia.

   El mai apare pomenit pe 3 ianuarie, ca fiind "Sfântul Petru Purtătorul de Semne, care se află la Sfântul Zaharia din Atroa".

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.